3,421 matches
-
murite, pustii, fără rodire, Ce toate se usucă la glasul tău amar. Imperiul tău, Trecutul, e-ntins fără de fine: Acolo te-ntîlnește ochiul numai pe tine. Dar e o regiune tot astfel de întinsă, Nu-i încă sub domnia, întunecate-ți mâni {EminescuOpVIII 261} Și toate câte, demon, le crezi de tine-nvinse Acolo strecur toate și-ți scapă de sub mâni. Cele de ieri și astăzi de mînă-ți sunt atinse, Dar oare e tot astfel și ziua cea de mîni? Trecute și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
om de nimica... 25 de ani... și ea... vro șapte, opt ani avea numai... ședea toată ziua pe picioarele mele și mă silea să inventez basme, minciuni, să-i îmbrac păpușile... îmi punea hățuri de ață în gură și mă mâna c-un bici de ață prin casă... Și eu, măgădău mare, le făceam toate pentru că iubeam pe mumă-sa. Se-nțelege că mumă-sa era cuminte... nu mi-a acordat nimica... Din contra... cu tact și politeță i-a arătat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E[MMA] (rîzînd) Da... Și-un bărbat... Unul prost. [ȘTEFAN] Prost!... Vai! E[MMA] Prost! Nu așa cum gândești... Dar prost ca tine. [ȘTEFAN] Ei, bravo! [EMMA] Cum erai tu... când eram mică. Ba nu cumva aveai minte când te 52r mânam c-un bici de ață prin casă? Când mințeai toată ziua, din capul // tău, niște basme cari de cari mai proaste... de râdeam într-ascuns ca nebunele de neghioabe ce erau? Ce, gândești că nu-mi aduc aminte? Vezi!... așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prispa asta și scrie acu. VULT[UREANU] Da... INTENT [ATIONEM ] Fă ce zic sau nu mă mai amestec. VULT[UREANU] Fie... din parte-mi... Hai s-ascult o dată și poruncile tale. INTENT [ATIONEM] Scrie și n-aibi grijă. (dictează) Sărut mâna cucoane Kostaki... D[om]nialui kukonu Grigorie Frige-Linte, stăpânul meu, apucat fiind de ducă-se pe pustii și având tremurături de mâni, mi-au poruncit să vă aduc spre cuvenita știință că cuconașul d[umi]sale cuconu Gogu Frige-Linte, făcând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și etern; mergi, mergi! De-ai vrea să rămâi într-un loc, curând pierzi și puțina glorie; și puțină favoare // ce-o capeți în sudorile frunții tale și inima ta se îmflă 6V {EminescuOpVIII 438} de durere, aufletul tău te mână în depărtare, în alte țări, la alți oameni, care s-amuză, răcesc și apoi râd de artea noastră. Astăzi încă te-nneacă în admirațiunea lor, astăzi, astăzi încă cască gura și urechile la fiecare gest al tău, la fiecare notă a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ieșit din modă apoi îi merge ca unei haine vechi; artea, cu el împreună, îmblă după pâine, și zdreanța pe care-a purtat-o trăiește mai mult decât renumele său, adică mai mult decât el însuși. Astfel, fără statornicie, ne mână dintr-o țară-n alta, dintr-un loc într-altul, și chiar de acei cari ne iubesc, cari ne onoară, chiar de acei puțini soartea ne desparte, soartea ne impune a-i uita, a-i blestema chiar, pentru că ne-a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întinde-mi mâna albă s-o sărut... O, cât de rece... LAIS (aparte) Totuși nu ca sărutarea... CHALKIDIAS Dar nimica n-o întrece, E așa de-atrăgătoare și de dulce că mă pierd, C-aș dori viața-ntreagă a ta mână s-o dezmierd... Doar veriga asta-i strică... LAIS Nu-nțeleg de ce. CHALKIDIAS Nu știi? Pentru mine însă-i semnul vrunei mari ticăloșii. (furios) Căci eu văd mult mai departe și-nțeleg c-acest odor Îți trezește-n amintire jurăminte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-l cumperi tu, iar eu să mă prefac Că din pură bunătate legăturile-i desfac, Ca să pară cumcă-i vine libertatea de la mine. LAIS Da, aceasta mi-e părerea căci, de-l aperi de rușine, Va primi din a ta mână libertatea... {EminescuOpVIII 466} CHALKIDIAS (ascuns ) Suflet bun! BOMILKAR (aparte, privind pe LAIS) Admirabilă făptură!... Nu mai știu ce să-i opun. Umerele ei sunt albe, orbitoare de vederi, Și mă tem că voi fi prada unei singure căderi în mizerie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui putere generoasă-am admirat, Iar în inima lui bate sânge liber și curat. LAIS Nu-i așa? Nu-i oare nobil, nu-i sublim de a muri Ca să scape de-o robie ce n-o poate suferi? BOMILKAR Însă mâni, închipuiește-ți, încetează să existe. LAIS Cum înfruntă cu-nălțime goana sorții sale triste! Cu dispreț el umple însuși discul cel întunecos De la cumpăna vieții care-l duce drept în jos, În infern... Sclavul acesta mândru și nenduplecat Îmi apare ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mă și mă condu la scumpele mele rude, care, cum se zice, s-ar afla acolo în efigie. {EminescuOpVIII 566} Am spus atuncea soției mele despre călătoria mea, ne-am pus în trăsura contelui și am purces, iară caii-i mâna servitorul său cel esperiat, care, afară de cunoștința misterelor bucătăriei și a camerăriei mai poseda și dibăcia de a mâna bine o păreche de cai. În curând am ajuns la moșie. O zidire masivă și mare căuta cu ferestrele sale negrite
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
566} Am spus atuncea soției mele despre călătoria mea, ne-am pus în trăsura contelui și am purces, iară caii-i mâna servitorul său cel esperiat, care, afară de cunoștința misterelor bucătăriei și a camerăriei mai poseda și dibăcia de a mâna bine o păreche de cai. În curând am ajuns la moșie. O zidire masivă și mare căuta cu ferestrele sale negrite posomorât înaintea sa. Mai multe rânduri duple de arbori străvechi, cari pesemne fuseră odată tunși cu foarfecele, încongiurau din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
roi numeroase cete de călăreți romîno-cumani împrejurul mândrei rezidențe a împăraților, se bizuiau a pătrunde în toată forma pe porțile apărate mai slab, măcelăreau străjile surprinse, prădau pe ici pe colo pe locuitorii pe cari-i aflau în apropiere și mânau din urmă neopriți cârduri de prizonieri și nenumărate turme de vite, apoi se-ntorceau iarăși la trupa lor principală. Astea au fost faptele a o samă de cete de ale contingentului auxiliar al oștirii române unite. Împresurarea orașului Didymotichos și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zice, zgurile vremuirei și arătîndu-ne totdeuna aurul unei personalități pline de-nsemnătate. Asta-i esențialul fiecărui caracter poetic. Deși cu rădăcinele în natură, deși manifestând natura omenească, el totuși e smuls din stratul de nisip a vieței ordinare și e mânat pe fluviul plin a vieței ideale. Tot această imagine are dar să o reproducă și artistul reprezintator. Prin el trebuie să ni se pară caracterul poetului o ființă generală, care să-nlănțuie natura noastră ideală și totodată individuală, care [să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prinde din ce în ce ciudatul obicei de-a renunța la ce e mai principal daca nu mai sunt binișor naturale toate accesoriile până la cele mai ne-nsemnate"; compară II. p. 24 - relativ la reprezentațiunea Iuliei. {EminescuOpXIV 243} legiată, care e mânat la producțiune prin o putere ne-nlăturată și care e pus sub legea acestei somațiuni interne. Pentru că el e cel mai mult dotat, de-aceea el și dă mai mult decum poate aștepta sau pretinde publicul, căci el descopere lumi până
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu tot înaintea ochilor, pe când vorbele nu sunt neci la jumătatea înălțimei acelor figuri cuasi vii ce mă-n-cîntă în reveriile mele. Imperiul suprasimțului (UEbersinnliche) se prezintă talentului muzical cari trebuie să graviteze înspre (un) acel singur punt înspre care e mânată activitatea individului printr-o necesitate a naturei, daca atuncea când se grămădesc toate darurile, toate elementele spiritului la (locul de naștere) leagănul unicei dotațiuni specifice, răsare abia acel geniu al artei ce contemplă misteriile ei și care balansează, cum am
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
satisfăcut natura și această pretențiune atâta cât fizionomia reprezintatorului să nu contrazică absolut espresiunei de idealitate. Ce cerc mic de figuri îi va rămânea actorului a cărui fizionomie [e] (inacce[sibilă]) neprimitoare pentru espresiunea spirituală și cât [de] rar îl mână un talent specific tocmai la reprezintarea unor astfel de tipuri, la cari să poată întrebuința (artistice) ca artist o structură de obraz în care prevalează espresiunea simțuală. Fizionomia ordinară, în privința arhitectonică, va fi dar tocmai ca și un corp stăpânit
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
noi, direcțiune în care artistul se ridică pe aripele fantaziei sale la intuițiunea unui caracter pe care apoi îl eliberează din sine ca pe-un geniu la care poetul nu i-a dat decât conturele. Pentru că natura sa toată îl mâna la ceea ce-i gigantic, de-aceea totdeuna măsurariul pentru el însuși se coprindea (în fond) de comun în însuși creațiunile sale, cari întreceau cu mult pretențiunile simțului de arte comun. Și-n Ludovic Devrient puterea creatorie a domnit cu mult
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se apleacă prea mult la unul din aceste două estreme e de-aceea nefavorabil espresiunei simțământului pentru că-i lipsește puterea de-a se întinde în amândouă laturile și prin urmare e lipsit de multe tonuri pentru afecte anumite. Fiindcă afectul mână de sine vocea în sus, de-aceea va fi cu deosebire de recomandat de-a dirige tonul mai întîi în jos. Întîi: vorbitorul se deprinde prin aceasta la o articulare clară a diferitelor elemente a vorbei, căci fiindcă ondolațiunile se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
denunță o mai mare dominare asupra sufletului, trebuie să se și miște într-un tempo mai repede; afectul însă ce se prezintă într-o imagine - într-unul mai moderat, căci în imagine se reflectează afectu 1 și de-aceea nu mână sufletul cu atâta forță, căci sufletul se privește intuitiv pe sine însuși în acea imagine și se face obiectul sau propriu. Cu cât e mai esecutată o imagine cu-atîta omul cel coprins de pasiune arată învingerea naturei sale ideale. Imaginea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o baterie galvanică o masă oarecare de căldură și de lumină spre a trimite o telegramă de la New-York la Buffalo, o cantitate oarecare de zinc (cositor) trebuie să ardă prin acid și să se prefacă într-un oxid. Pentru a mâna o sută de mile o luntre cu vapor, o cantitate de cărbuni de pământ trebuie să se discompună în gaz și cenușă și o cantitate anumită de apă cată să se prefacă în abur. Pentru a executa o mișcare musculară
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
într-un vas umplut cu acid. Daca cele două capete ale acestui aparat se pun în legătură printr-o sârmă de-o lungime oricât de mare se naște o reacțiune chemică pe suprafața zincului, și de-a lungul sârmei se mână o putere prin care sîntem în stare a ridica greutăți, a pune roți în mișcare, a despărți aliajuri cari au cea mai mare afinitate întreolaltă. În clipa în care se-ntrerupe continuitatea sârmei și se împiedecă circulația, puterea dispare și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
carbon, își repetă mereu circulația: ici plutește în aer, ici formează substanța plantei ce crește, ici a animalului care se mișcă și s-amestecă apoi iarăși cu aerul, pentru a reîncepe rotirea sa fără de sfârșit. Azi formează partea unei plante, mâni trece-n corpul unui om, și după o săptămână poate să fi trecut prin altă plantă și prin alt animal. Ceea ce e în săptămâna aceasta al meu e-n cea viitoare al tău. Nu există în adevăr proprietate privată în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
legendă relatată de Ovidiu, Ceres își împrumută vehiculul aerian unei nimfe, pentru ca aceasta să ajungă într-o „țară vecină cu sciții”, la lăcașul daimonului foamei : ...iar ca depărtarea să nu te-nspăimânte, Ia carul meu, ia balaurii mei și cu frâiele-acestea, Mână-i prin aer (Metamorfoze, VIII, 794-796). Omoloagă a zeiței Ceres, Demeter posedă și ea un car aerian tras de balauri pe care îl dăruiește discipolului său Triptolemos, pentru ca acesta să-i învețe pe oameni agricultura. După cum notează Pausanias, „Antheias a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
semnala, pe de o parte, prezența cailor înaripați, alături de balauri cu cap de păsări, pe coiful de aur de la Băiceni (comuna Cucuteni, județul Iași), datând din secolul al IV-lea î.e.n., iar pe de altă parte, prezența unor care înaripate, mânate de personaje masculine, pe vasul de aur, datat tot din secolul al IV-lea î.e.n., descoperit într-un mormânt princiar în localitatea Vrața, din nord-vestul Bulgariei (106, pp. 218 și 239 ; 107, p. 110). Așa cum am arătat, conform opiniei unor
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
drept vicii) - aparțin structurii psihice profunde a omului, care s-a recu- noscut mai degrabă în persoana lui Icar decât în cea a lui Dedal. Ajuns în Sicilia, Dedal a fost primit cu mari onoruri și ascuns de regele Cocalos. Mânat de răzbunare, Minos îl urmează pe Dedal în Sicilia și, pentru a-l găsi, imaginează un tertip ingenios. Știind că numai Dedal cunoaște taina Labirintului, regele cretan merge din cetate în cetate, promițând o avere celui care va reuși să
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]