KorAP: Find »[drukola/base=mâner & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...132 >

3,280 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222

pat. Se ridică prudentă în șezut și întinse mâna după veioza de pe noptieră, care aruncă o licărire cețoasă, ineficientă în cameră. Se uită spre ușă. Simțindu-se brusc protagonista unui film de groază ieftin și nu prea original, observă că mânerul se răsucea. Era cineva afară pe coridor și încerca să intre. Phoebe coborî din pat și se duse tiptil la ușă. Avea pe ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
să intre. Phoebe coborî din pat și se duse tiptil la ușă. Avea pe ea o cămașă de noapte groasă, cu dungi, încheiată până la gât și ajungându-i aproape până la genunchi. Cine e? întrebă ea, cu glasul ușor tremurat, după ce mânerul se mai răsuci de câteva ori. — Phoebe? Ești trează? Era glasul lui Roddy, șoptind tare. Phoebe oftă exasperată. — Sigur că sunt trează, spuse ea descuind ușa și ținând-o întredeschisă. Dacă nu eram, acum sunt cu cu siguranță. — Pot să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
le atrag atenția, dar în seara aceea eram preocupat să-mi evaluez noua cunoștință. Era un bărbat scund, cu umerii încovoiați și trupul împuținat de cei nouăzeci de ani bătuți pe muchie; dar elanul cu care-și mișca bastonul cu mâner de aur și spectaculosul cap sculptat acoperit cu păr alb reușea să-i ascundă vârsta. Era de asemenea imposibil să nu observi de la început pătunzătorul parfum de iasomie pe care (după cum mi-a explicat mai târziu) și-l turna de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
aparat de măsurat temperatura pe deget o perfuzie pentru lichide o perfuzie pentru antibiotice o grămadă de sârme și tuburi și pompe și console și suporturi și benzi și corzi, toate conectate la o mașinărie ca o cutie acoperită cu mânere și cadrane. Fiona fusese puternic sedată și acum zăcea paralizată. Avea ochii deschiși, dar nu prea era conștientă. Am întrebat-o dacă mă aude. Am zărit o mișcare în spatele ochilor; sau poate mă înșelam. Am spus: — Nu trebuie să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
fi trebuit să-i aparțină lui Sid, desigur: dar acum Sid nu-i ținea companie. Pe moment, va trebui să continue singur dialogul. Capitolul 2 Cât pe-aci să se producă un accident urât De îndată ce Michael a încercat să ridice mânerul imens ruginit, a descoperit că ușa s-a deschis prompt, de la sine. A pășit înăuntru și s-a uitat în jur. Se afla într-un hol întunecat, cu pardoseală de piatră, luminat doar de patru sau cinci lămpi fixate sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459

vârfuri care păreau moi și zemoase și capetele de jos curățate perfect, de li se vedea albeața. Prezent. Și mai era și un vas plin de unt topit, o cutiuță plină ochi cu sare grunjoasă cușer, un cuțit special, cu mâner de lemn, pentru friptură și un șervețel din pânză curat și apretat, care azi era Împăturit ca o fustă plisată. Adorabil. Sebastian aștepta să vadă dacă Îmi place. — Foarte frumos, Sebastian, am zis eu, de parcă aș fi lăudat un cățeluș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
cristal, realizată special pentru Miranda de firma Silvia Venturini Fendi În semn de mulțumire pentru sprijinul oferit, iar una dintre asistentele de la departamentul de modă declarase că valorează puțin sub zece mii de dolari. Dar am observat astăzi că unul din mânerele de piele se rupsese din nou, deși departamentul de accesorii Îl returnase de nu știu câte ori firmei Fendi ca să fie cusut de mână. Mânerele fuseseră gândite ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
de modă declarase că valorează puțin sub zece mii de dolari. Dar am observat astăzi că unul din mânerele de piele se rupsese din nou, deși departamentul de accesorii Îl returnase de nu știu câte ori firmei Fendi ca să fie cusut de mână. Mânerele fuseseră gândite ca să susțină portofelul delicat al unei doamne, poate și o pereche de ochelari de soare sau, hai, În caz de forță majoră, chiar un mic telefon celular. Mirandei nu-i păsa câtuși de puțin de treaba asta. Ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Fendi pe care o tot chinuia. În ultimele câteva săptămâni, splendoarea În valoare de zece mii de dolari slujise pe post de ghiozdan de școală pentru Cassidy și multe dintre perlele brodate pe ea - ca să nu mai vorbim de unul din mânere - căzuseră. Miranda mi‑o pusese Într‑o zi pe birou și Îmi comandase să o dau la reparat sau, dacă era imposibil de reparat, să o arunc pur și simplu la gunoi. Rezistasem cu mândrie tentației de a‑i spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Se holba la mine, dar eu nu mă puteam gândi decât cum să fac să nu vomit. — Chiar așa? a fost tot ce am reușit să Îngaim, dar, evident, nu a fost răspunsul potrivit. Mâna i s‑a Încleștat pe mânerul poșetei, iar ochii au prins să‑i iasă din orbite de furie. — Chiar așa? m‑a imitat ea cu un urlet ca de hienă. Oamenii au Început să ne țintuiască cu privirile. Chiar așa? Asta e tot ce ai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

pe domnul Mundy să ajungă la un scaun și să se plimbe liniștit prin hol, trecîndu-și privirea peste tot și toate. Admira balustradele frumos răsucite și vergelele de la treptele scărilor, cu capetele din alamă, care-și pierduseră lustrul. Îi plăcea mînerul din filedeș decolorat al uneia dintre ușile dulapului și vopseaua plintei care dădea impresia de lemn. Dar În fundul culoarului care ducea la subsol era o masă din bambus pe care se aflau diverse obiecte ornamentale de prost gust. Printre cîinii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Doar simple scamatorii! Bietul micuț. Avea vreo opt ani. Helen zîmbi. Cred că-i plăcut să ai un frățior. Eu și fratele meu aveam vîrste apropiate și nu făceam decît să ne certăm. Odată mi-a legat o coadă de mînerul ușii și apoi a trîntit-o. Își pipăi scalpul. M-a durut al naibii. Îmi venea să-l omor! Cred c-aș fi făcut-o, dac-aș fi știut cum. SÎnt convinsă că toți copiii sînt niște mici criminali perfecți, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Cred că-i din secolul al optsprezecelea. Imaginează-ți-le pe doamnele acelea, V, bînd ceaiul și turnîndu-și smîntîna din asta! Pe vremea aceea era arginatată, bineînțeles. Vezi unde s-a șters lustrul? Îi arătă urmele de argint de la Închietura mînerului. Nu-i așa că-i frumoasă? Doar treizeci și șase! Urma asta nu contează. Aș putea s-o aranjez, dac-aș vrea. Răsuci cana În mînă, Încîntat de ea. Lui Viv i se părea o vechitură bună de aruncat. Dar de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
să vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră la ureche printr-o stranie legănare a sunetelor voicilor, rîsetului sau apei - Își Întoarse capul spre dig și privirea lui se Întîlni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
s-o luăm din loc În clipa asta. Gata, poți s-o ridici? OK. Unu, doi... În clipa cînd se simți ridicată, bătrîna deschise În sfîrșit ochii și privi uluită. — Ce faceți? murmură ea. Kay pipăi să prindă mai bine mînerul tărgii. — O să vă ducem la spital. V-ați rănit la o coastă. Dar o să vă faceți bine. — La spital? — Ați putea să stați liniștită? N-o să dureze mult, vă promit. Trebuie doar să vă ducem la ambulanță. Kay vorbea de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
gardianul Încercă o manevră cu bătrîna peste moloz. La fiecare pas, răscoleau un alt nor de praf, pene și funingine. Dar În cele din urmă, ajunseră la ceea ce fusese Înainte grădina din față. Găsiră cîțiva școlari dîndu-se huța agățați de mînerele ușilor ambulanței. Aveți nevoie de ajutor, domnule? i se adresară băieții gardianului, sau poate lui Kay. Le răspunse gardianul. — Nu, n-avem. Faceți loc și duceți-vă Înapoi În adăpost Înainte să vă zboare capetele alea nenorocite. Unde vă sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
zise Viv. Luă șablonul și ieși. Camera de multiplicare era cu două etaje mai jos, la capătul unui alt coridor de marmură. Viv vorbi cu fata de acolo, o tipă banală, cu ochelari, pe care nimeni n-o plăcea. Învîrtea mînerul uneia dintre mașini; se uită la șablonul domnișoarei Gibson și zise cu infinit dispreț: — Două sute? Aici fac o mie pentru domnul Brightman. Necazul cu voi este că sînteți convinși că aceste copii pot ieși așa, la comandă, prin magie. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și-i striga aruncîndu-i o privire nimicitoare: „Nu așa!“ și „Ei, vezi! Așa!“ În cele din urmă șablonul, hîrtia și cerneala fură așezate la locul lor, și tot ce avea Viv de făcut era să stea și să Învîrtă de mîner de două sute de ori... Mișcarea asta Îi rănea sînii fragili. Simți că Începe să transpire. Ca lucrurile să fie și mai anapoda, intră un tip de la alt departament, care stătu și-o urmări. — Întotdeauna Îmi place să vă văd pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fiți date afară de la serviciu pentru asta. O să... Kay Îi dădu un pumn. Îl lovi orbește și-l prinse de obraz sub ochelari, și după ce căzu, ea coborî frîna de mînă și o porni. Ușa se legănă, dar ea apucă mînerul și o trînti. Cascheta Îi căzuse pe frunte: trase de curea și și-o dădu jos de pe cap, și se simți dintr-odată mai bine. Se uită În oglindă și Îl văzu pe Hughes stînd pe jos, cu mîinile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
greu printre ei, Întinzînd mîinile să se țină de pereți și ferestre cînd trenul tremura și se clătina. La capătul coridorului mai erau două toalete și, la una, constată ea cu ușurare, Închizătorul arăta Liber. Dar cînd puse mîna pe mîner și Împinse, ușa se mișcă puțin În interior și apoi fu proptită În grabă la loc. Era cineva cu spatele la ea, un soldat În kaki - Îl zări fugar În oglinda de deasupra chiuvetei, cînd Își Întoarse capul. Îi surprinse privirea alarmată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
de deasupra chiuvetei, cînd Își Întoarse capul. Îi surprinse privirea alarmată cînd ușa se deschise; crezu că făcea pipi și se jena. Se duse la tamponul dintre vagoane și așteptă. Ușa băii rămase Închisă Încă un minut. Apoi văzu cum mînerul se Învîrte Încet și ușa e trasă cu prudență. Soldatul scoase capul lent, ca un om care așteaptă declanșarea unei puști. CÎnd Îi Întîlni privirea, se Îndreptă și ieși pe de-a-ntregul. — Îmi cer scuze. — Nu-i nimic, spuse Viv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o haină oarecare, cu o cămașă, o cravată și o vestă. Se mai uită o dată la mîinile lui de maimuță și-și imagină cum arată În rest: oacheș, cu fuoiare de păr pe piept, pe umeri, pe fese și picioare... MÎnerul de la ușă fu Încercat din nou și el tăcu brusc. Urmă o bătaie și un strigăt: — Hei! Ce tot faci acolo? Era unul dintre canadieni. Reggie nu răspunse o secundă. Apoi bătaia se repetă, iar el strigă: — Ăsta-i ocupat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
prinse scrisoarea de ușa unui dulap. E bine? Da, e bine, dădu Alec aprobator din cap. Nu mai avea aer. Ținea briciul de parcă era, pur și simplu, mort de admirație, dar cînd privirea lui Duncan se Îndreptă spre el, prinse mînerul mai ferm cu ambele mîini, ridică lama și-l lipi de gît. Îl puse chiar sub curbura maxilarului drept, acolo unde pielea tremura datorită pulsului. Duncan făcu un pas involuntar spre el. — N-o s-o faci chiar acum? Îl Întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
sînt sortite pieririi. Într-un an sau doi, oamenii or să Înceapă să uite că au existat. Deschise ochii și Înghiți, apoi Își schimbă poziția mîinii din nou. Duncan observă picături de sudoare pe degetele lui; vedea semnele lăsate pe mînerul din carapace de broască țestoasă. Nu vroia ca Alec s-o facă În acel moment. Toată afacerea o luase prea repede la vale, și iarăși Își dori ca taică-său să se trezească și să-i oprească. Ce rost mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415

o combinație perversă Între o folie de plastic aderentă și un cadru extrem de complicat. Îi trec cu Îndrăzneală inelul cel mai mare peste cap lui Ben și Încerc să prind clipsurile, dar nu reușesc să le fac să treacă de mânerele căruciorului, așa că le prind de material În loc. Pare să țină, dar rămân cu două inele elastice. La ce naiba or folosi? Înfășor restul acoperitoarei peste picioarele copilului, dar ploaia o smulge și mă lovește cu ea peste față. La dracu’. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]