2,300 matches
-
sila pe bac, În direcția Brest. - Dacă te Îndepărtezi de insulă cîteva ceasuri nu poate să-ți facă rău. Și apoi, am eu un fel de intuiție că Înmormîntarea a avut deja loc, adăugă el Încetișor. * * * Scrisoarea era pusă pe măsuța de la intrare, Împreună cu ziarul și restul scrisorilor primite. Pe plic, doar un prenume: Juliette. Grădinarul, luat mai tîrziu la Întrebări, spuse doar că o găsise În cutia de scrisori laolaltă cu celelalte. Nu, nu băgase de seamă cine o strecurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău cu lăcomie pentru a face să alunece pilula. Anxioliticul Își va face efectul În cîteva minute, iar somnul Îl va elibera. Degetele lui noduroase agățară cuvertura și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu am semnal. Mă traversează un val de panică. Cum am să sun la birou ? Cum am să funcționez ? Nu știu să exist fără mobil. Deodată, îmi amintesc că am trecut pe lângă un telefon de pe palier. Se afla pe o măsuță într-o mică nișă de lângă fereastră. Poate că pot suna de la el. Deschid ușa de la dormitorul meu și mă uit pe coridor. Nu se vede nimeni. Mă strecor cu grijă în nișa de la fereastră și ridic receptorul. Se aude, calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nou. De fiecare dată când trec pe lângă o suprafață cu luciu mă opresc și mă admir, îmi dau părul pe spate și îl admir cum se revarsă într-o coamă bogată de culoarea caramelului. Aspir sub preș. Fâl. Aspir sub măsuța de cafea. Fâl. Fâl. Nu m-am gândit niciodată să-mi vopsesc părul. Oare ce alte lucruri senzaționale am ratat ? — A, Samantha. Ridic privirea și îl văd pe Eddie intrând în cameră, cu sacou și cravată. O să am o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fiecare și ne așezăm printre plantele cu frunze mari, vreau să-ți spun ceva, Samantha. Vom avea un musafir. Aha, zic, făcând eforturi să nu zâmbesc. Nathaniel stă lângă mine și încearcă să-mi dea jos espadrila cu piciorul pe sub măsuța de cafea. — Nepoata mea o să vină mâine să stea la noi câteva săptămâni. Vine ca să aibă parte de puțină liniște și relaxare la țară. Are de lucru și e foarte important să nu fie deranjată, așa că domnul Geiger și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întorc repede la mine în cameră și îmi prind părul în vârful capului, lăsând să cadă șuvițe artistice care să-mi ascundă fața. După care adaug și o pereche de ochelari de soare pe care i-am găsit în sertarul măsuței de toaletă. Sunt din anii ’80 și au rame imense verzi, ce-mi ascund în totalitate chipul. E adevărat, mă fac să semăn destul de tare cu Elton John, dar o să supraviețuiesc. Ideea e că sunt de nerecunoscut. Când cobor scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în apartament. Spre rușinea mea, îmi dau seama că e prima oară când intru. În cei trei ani de când o cunosc, nu i-am trecut niciodată pragul. Locul strălucește de curățenie și e plin de servante și antichități, iar pe măsuța de cafea se află un vas cu petale de trandafiri. — Stați jos, spun. Găsesc eu ce-mi trebuie în bucătărie. Încă bulversată, doamna Farley se așază pe un scaun tapițat cu spătar înalt. — Te rog, spune pierită. Să nu spargi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lichior. — A, mersi ! spun recunoscătoare. Chiar Îmi prinde bine o băutură. — Stai liniștită, că nu intru, spune politicos. Nu, nici o problemă. Stai jos ! Îi arăt În direcția patului, dar acesta e acoperit de un maldăr de haine. Iar taburetul de la măsuța de toaletă e ocupat de un teanc gros de reviste. La naiba, trebuia să fac un pic de ordine. — Rămîn În picioare, spune Jack cu un mic surîs. Ia o gură din ceea ce pare a fi whisky și Îmi privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
decât să creeze necazuri. Ravelstein și cu mine nu simțeam nevoia să luăm prânzul - banchetul de la „Lucas‑Carton”, la care consumasem zece feluri de mâncare, ne tăiase pofta până a doua zi la cină - dar ne‑am așezat la o măsuță să bem o cafea. Ravelstein ajunsese la cel de‑al doilea pachet de Marlboro, iar la „Café de Flore”, unde afișa În mod regulat aere de superioritate, a comandat „un espresso très serré”. La „Flore” Îi preparau o cafea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele neagră era adâncă, largă, joasă. Tăblia de cristal a măsuței de cafea din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile lui: stiloul Mont Blanc din aur masiv, ceasul de mână În valoare de 20.000 de dolari, cuțitașul de aur cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele neagră era adâncă, largă, joasă. Tăblia de cristal a măsuței de cafea din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile lui: stiloul Mont Blanc din aur masiv, ceasul de mână În valoare de 20.000 de dolari, cuțitașul de aur cu care Își reteza havanele obținute prin contrabandă din Cuba, cutia uriașă de țigări plină cu Marlboro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cele mai multe ori părea a fi În comă - și Rosamund Îmi șoptea Îngrijorată: - E Încă printre noi? Adeseori nu‑i puteam răspunde cu certitudine. Ni se repetase de nenumărate ori că nu va putea supraviețui și zăcea, respirând neregulat, cu o măsuță Încărcată de sticluțe medicinale lângă capul Încadrat de urechile mari, care‑ți săreau În ochi. Uneori aveai impresia că prefera să moțăie În drum spre moarte. Poate că va urmări un șir de gânduri pe care nu ținea să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
țârâit al telefonului îi șterge însă din cuget orice părere și, precum un Ferrari de formula 1, ia un viraj abrupt pe lângă fotoliu, dărâmând aproape lămâiul din hârdău, trage ușa din țâțâni și iese pe coridor unde, așezat alb pe măsuța lui cu milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte un firav alo! Câte nu sunt legate prin asemenea fire, văzute sau nevăzute, îngropate sub pământ și pe sub oceane, răsucite prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
supremația prin însuși votul națiunilor? Harry cască, apoi se întinde cât e de lung în scaunul rotativ aflat în fața calculatorului. În mijlocul camerei e o masă cu câteva fotolii ergonomice, la perete e nelipsitul bidon de apă distilată și pe o măsuță alăturată sunt samovarele nichelate pentru apă caldă (ceai) și apă tulbure (cafea). Pe rafturile din furnir de nuc se răsfiră niscai reviste, dicționare, Reader's Digest, manuale de feng shui, cărți de telefon, Stephen King, Huntington, ziare din lumea întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
necesară și suficientă. ─ Amin! Și conversația ia sfârșit. Șontâc șontâc, Martineasca se înapoiază în odaia ei de la celălalt capăt al culoarului lung și îngust. Ajunsă în sfârșit în sanctuar, deschide fereastra și se așează în fotoliul de lângă ea. Pe o măsuță alăturată o așteaptă calumetul, cutia cu mai multe soiuri de tutun, amnarul, scrumiera somptuoasă de malachit, bețigașul de argint pentru curățat pipa și lopățica cu rol de vătrai în miniatură. Se apucă să-și pregătească pe îndelete o pipă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma și Urzica scrupulos complete cu almanahuri cu tot, o măsuță de telefon, două taburete de răchită. Toată această mobilă nu e dispusă ca într-o casă de om, cu un centru, o margine, un loc de trecere și unul de petrecere, ci ca într-un depozit, fără altă grijă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dispăru, undeva prin perete, pe lângă dulapul cu regulamente și colecția incompletă a revistei Pentru patrie. Părintele Macovei se strecură anevoie printre ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își rezemă de colțul măsuței servieta gălbuie, burdușită, legată cu o curea maronie. - Nu vrea, dom’ maior. Am încercat să-i explic și eu că nu-i cazul să fie așa de habotnic, când e vorba de un gest atât de frumos din partea partidului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nostru mult iubit și stimat, domnul secretar general. Am dat să-l lămuresc, așa cum ați indicat, și cum credeam și eu că e creștinește corect să procedăm în consecință, având în vedere situația neprevăzută creată. Se aplecă, luă servieta de lângă măsuță și și-o așeză între picioare. O potrivi lovind-o ușor cu cizmele cauciucate. - Adică, oftă popa Macovei, i-am spus, creștinește, ca la noi, fiule le punem în raclă și nimeni nu le mai vede. Ce tot o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mila bătrânului, pe care-l considera unul dintre adevărații oameni importanți din istoria Județului. În ziua în care Goncea îl vizită pe Băcănel-Obănceanu, era chiar ajunul Sfinților Mihail și Gavriil. Mantinela cocea ceva la bucătărie. Bătrânul Afinoghiu aranja pe o măsuță de la fereastră un portret al Regelui Mihai I, un buchet de flori uscate, într-o vază roșie, o bucată de bentiță tricoloră și câteva decupaje din presa anilor ’30-’40, în care erau fotografii ale ale Marelui Voievod de Alba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Londrei, în vizita din noiembrie 1938. Goncea recunoscu dintr-o privire caleașca. Era aceeași în care se plimbaseră și Nicolae și Elena Ceaușescu, în vizita lor din iunie 1978 în capitala britanică. - Vă pregătiți de... zâmbi Goncea, apropiindu-se de măsuță și cercetând amuzat decupajele. Chiar mângâie ușor petecul de gazetă cu trăsura regală, ca și cum ar fi vrut să o pună cât mai bine în lumină. - Cum trec anii, oftă mai apoi, ducându-se spre pat. Netezi cuvertura vărgată și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce n-a făcut, da uite că s-a prăsit și i-a trimis p-ăia acu’ să facă dreptate. Pișpirică se înflăcărase. Perora, plimbându-se iarăși, preocupat, dintr-o partea în alta. Intra în cămăruța lui cu calapoade, ocolea măsuța de lucru și revenea îngândurat în dreptul lui Pancratz. Oftă: - Că zicea și la televizor, cum comentează cine se pricepe, că din cauza lu’ unu, Nostrudansus, și mai era unu ca el care a tradus și-a aprofundat că gata, istoria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
toată colecția de Iseri, doi Pallady, (al treilea l-a făcut cadou unui tip, Bănțanu, de la consulară), parcă și un Șirato, niște acuarele ale lui Tonitza din Balcic și a rezolvat problema. Îi văzu fața când femeia se întoarse de la măsuța asistentei, trecu pe lângă el și-și luă loc la coada pentru radiografii. Nu se înșelase. Era chiar ea, tovarășa Aspasia. Părul și-l ținea, ca pe vremuri, într-un fileu. „Conopidă în plasă“, zâmbi, amintindu-și cum o tachinau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
puțină gușă, ceea ce n-o făcea mai puțin interesantă, s-a dus și bruneta subțirică machiată cu roșu, grupul de studente la drept venite în vacanță, grupul de vlăjgani care le însoțeau, s-au dus toți. Kjus așează paharul pe măsuță. A atins și limita alcoolului. Se lasă pe spătarul căptușit cu un material moale și se uită liniștit la mulțimea care și-a reluat agitația. Ultimii ascultători ajunși pe ring nu mai pufnesc a dezaprobare și nici nu mai clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
plăcere, și mă gândeam că atmosfera tăcută și soarele care abia răsărise erau lucruri ce puteau fi gustate mai bine în singurătate. Poate că n-ar fi trebuit să vin, îmi ziceam. Așteptându-i întoarcerea, mi-am mutat privirile asupra măsuței de răchită pe care se aflau câteva hârtii. Pusă peste ele, o ceașcă goală de cafea în care zațul se întărise îmi dădu de bănuit că Mama Mare a lăsat hârtiile afară în timpul nopții. Obișnuia să citească aici, în umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]