KorAP: Find »[drukola/base=maică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...603 >

15,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

petrecute În baie, să simt dintr-odată un tremur bolnăvicios și incotrolabil; un fel de crampă. Neatent, am țipat și m-am Înjurat singur. Tocmai Îmi Întinsesem cel mai important mușchi! Aveam nevoie de ajutor urgent! Din camera de zi maică-mea m-a Întrebat dacă am pățit ceva. Cu lacrimi În ochi, mi-am tras o palmă peste vintre și i-am răspuns că... doar mă... Că nu, n-aveam nimic. (La naiba. ) Doar că m-am... (O, Doamne. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mai mare ca a ta!“ Personal, Îmi vine greu să cred că unul dintre căpitanii lui Wrangel se poate coboarî să vorbească cu un grenadier de-al lui Kornilov. Dar, ca de obicei, Heino se jură pe țeasta tare a maică-sii. Oricum, ceva-ceva tot s-a Întâmplat. Îți dai seama imediat că Dabor n-a fost prea binecuvântat de soartă În ultimul timp. Când nu e ocupat cu vânzarea berii furate de la fabrica de bere de lângă Bursă, cântă muzică populară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
al lui Stegemann. Nu tocmai ceva pentru Împătimiții filmelor, nu-i așa? Dacă și asta e știință... Ușa se deschise și apăru Otto. Văzându-mă, Îmi zâmbi și făcu câteva mișcări rapide cu degetele sale mlădioase, apoi se Întoarse spre maică-sa care dădu din cap și explică: — În curând mâncare, Sascha. Ridicându-se În scaun, i-am spus că nu-mi era foare - la care Else Îi făcu semn fiului său care, scuturându-și capul cu tristețe, se Întoarse Înăuntru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ajută mama dezabilitată și, deși băiatul era doar un adolescent, a văzut că promite din punct de vedere atletic. Hauptstein susținea chiar că „ar fi o onoare să prezinți publicului un asemenea specimen german autentic“. Și Otto acceptă, Îmboldit de maică-sa, care se gândea că fiului ei i-ar prinde bine să cunoască băieți de vârsta lui. Totuși, când venea vorba despre contribuția fiului său la film, Else știa doar că trebuia să facă demonstrații de exerciții potrivite pentru Întărirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
să continuie. — Gata cu filmul. — De ce? — Otto zice că băiatul angajat de doctor nu comporta frumos. Când Else l-a rugat pe fiul ei să-i explice ce s-a Întâmplat, acesta dădu din cap doar, nevrând să dea detalii. Maică-sa a observat că experiența prin care trecuse l-a rănit, dar indiferent ce făcea sau ce zicea, Otto refuza să dezvăluie amănuntele. Întorcându-și capul spre mine, Else declară: — Sunt convinsă că fura bani băiatul, Sascha. De aceea, mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
pentru ce am făcut, cât și pentru ce am simțit. Presupun că aș fi putut să mă Împac cu primul lucru, dar cel din urmă mi se părea nedrept. Mă simțeam de parcă goliciunea mea nu-mi mai aparținea doar mie. Maică-mea m-a obligat să promit că n-am să fac asta niciodată de acum Încolo, altfel avea să-l anunțe pe tata. Și fiindcă el nu era prea Înțelegător, amenințarea ei mi-a fost de ajuns ca să nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora se uită la mine mai lung decât m-aș fi așteptat, apoi Își stinse țigara cu un gest lent, răsucit. — Maică-mea mi-a spus din start că de data asta nu mă mai poate ajuta. Trebuia să-i povestească și lui tata. Fumul șerpuia neregulat În lumina palidă. Și gata, asta a fost tot, mă gândeam. Dar, spre surprinderea mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
În lumina palidă. Și gata, asta a fost tot, mă gândeam. Dar, spre surprinderea mea, tata mi-a spus că nu mă va pedepsi până nu găsește metoda potrivită. Timp de câteva zile nici nu prea am reușit să dorm. Maică-mea se purta de parcă aș fi fost ciumată; Adele era de negăsit. Singurul care se purta frumos cu mine era fratele meu. Mă lăsa să mă strecor În fiecare noapte În camera lui și mă mângâia până când reușeam să adorm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
M-au trezit niște mâini care Încercau să mă ajute să intru În casă. Era târziu, mai mult spre dimineață decât spre miezul nopții, și mă dureau toate alea. Totuși, mi-am dat seama că mâinile erau ale fratelui meu. Maică-mea nu făcea niciodată nimic, decât ce-i ordona taică-meu. Singurul căruia Îi păsa cu adevărat de mine era frate-meu. Odată m-a așezat În patul lui și s-a culcat lângă mine. Dora se opri din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
acelea sub formă de lalea, pe care le-am contemplat cu Dora la muzeul Fundației. Un băiat alerga după balon, cu mâinile Întinse și gura căscată, și după el, o femeie. Apucând sfoara, i-am returnat băiețelului balonul. — Cum spui? Maică-se se oprise mai departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat o șuviță după ureche și a rostit ceva ce suna ca un nume. Dar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mă Înșelam. Smucind balonul ca să fie sigur că mai are destul gaz, băiatul dădu din cap repezit, aruncându-mi un „mulțumesc“ fugitiv Înainte de a se Întoarce la părintele său neclintit. — Ce balon drăguț, i-am zis, uitându-mă atent la maică-sa. Nu era cumva... Era greu de spus. Și mai indicat, să nu Întreb. Dacă era aceeași femeie pe care am văzut-o la slujba de pomenire a lui Molly Beese, situația necesita tact. Mama băiatului Îmi făcu cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și s-o lipesc de mine, Într-o parte. Și fiindcă nu eram sigur cum ar proceda o doamnă respectabilă, m-am gândit la Dora. Apoi mi-am amintit că n-a folosit poșete deloc. M-am gândit atunci la maică-mea și la soră-mea; dar tot nu reușeam să-mi aduc aminte dacă purtau așa ceva. Într-un final, mi-a trecut prin cap să procedez ca femeia din fața Cramei Albastre, o doamnă căreia Konrad i s-a adresat simplu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
trecutul pe care-l bănuiam, e clar că a respins orice fel de relație. Pentru cineva care credea În triumful testiculelor, trecutul Dorei era prea scandalos ca să-l poată accepta. Probabil că a necăjit-o și a provocat-o pe maică-sa care, aflată oricum sub presiune, suferea și de anevrism. Imposibil de zis. Dar dacă lucrurile se Întâmplaseră așa, era ca și când ar fi omorât-o. Dezlegând firele Întâmplării, mi-am dat seama că existau două, dacă nu chiar trei, intrigi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
d-șoarei Walther. Conform spuselor lui Manetti, băiatul Dorei fusese crescut Într-un cămin prusac tipic - ceea ce, pe lângă altele, Însemna că-și vedea părinții sporadic. Din fericire, băiatul avea o doică poloneză, care avea grijă de el ca și când ar fi fost maică-sa. Totuși, cu cât creștea mai mult, cu atât trăsăturile lui ereditare deveneau mai evidente. Manetti nu se referea la faptul că mebrii familiei Hatz era negricioși, Îndesați și scunzi, ca mulți oameni de origine galițiană, În timp ce copilul lor avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

între timp un jet de apă fierbinte peste farfuria din care a mâncat de prânz menajera, singură, ca o leproasă, „dar n-aș fi în stare de așa ceva“. S-a întâmplat o dată ca Dorothy să se-ntoarcă-n bucătărie în timp ce maică-mea încă stătea aplecată deasupra robinetului de apă caldă, turnând torente pe cuțitul și furculița care trecuseră printre buzele groase și rozalii ale șvarței. „Ah, știi, Dorothy, ce greu se curăță maioneza de pe argintărie în ziua de azi“, zice maică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
maică-mea încă stătea aplecată deasupra robinetului de apă caldă, turnând torente pe cuțitul și furculița care trecuseră printre buzele groase și rozalii ale șvarței. „Ah, știi, Dorothy, ce greu se curăță maioneza de pe argintărie în ziua de azi“, zice maică-mea cea bună de gură - și uite așa, îmi spunea ea mai târziu, mulțumită prezenței ei de spirit, a izbutit să menajeze simțămintele negresei. Când nu-s cuminte, sunt scos din casă și mi se-ncuie ușa-n nas. Stau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa cu un galoș; „ești o împuțită!“ La auzul acestei măgării, al acestei erezii ce răbufnește pe coridoarele blocului în care maică-mea își dispută cu alte douăzeci de evreice titlul de sfântă patroană a sacrificiului de sine, nu-i mai rămâne decât să tragă zăvorul dublu la ușă. Ăsta-i momentul în care încep să bat cu pumnii, ca să fiu lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
clipa aceea mi se pare că va ține la nesfârșit. Apoi, mai sunt și serile în care nu mănânc. Soră-mea, care-i cu patru ani mai mare decât mine, mă asigură că-mi amintesc adevărul gol-goluț: refuz mâncarea și maică-mea nu poate să dea curs unui asemenea moft - și unei asemenea idioțenii. Și tocmai spre binele meu nu poate s-o facă. Ea nu-mi cere decât să fac ceva spre binele meu - și mai am tupeul să zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
treia, Pământ la orizont! Sunt vedeta trupei de teatru a clasei mele, fără mine nu-s în stare să facă nici un spectacol. Ah, au încercat într-un rând, când am avut o bronșită, dar mai târziu învățătoarea i-a mărturisit maică-mii că zău a ieșit un spectacol de mâna a doua. Vai, cum, cum poate să-și petreacă în bucătărie acele superbe după-amieze în care lustruiește argintăria, toacă ficat, îmi pune un elastic nou la pantalonașii scurți - și, în tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-mi deșert mațele, răspunde el. N-am destule pe cap, voi îmi mai lipseați cu zbieretele voastre acum, când vreau să-mi deșert mațele? — Știi ce face fi-tu la școală, elevul eminent care nici n-o mai lasă pe maică-sa să-i zică căcuță, că, vezi tu, Doamne, a ajuns om mare? Ce crezi că face maturul de fi-tu când nu stă nimeni cu ochii pe el? — Da’ chiar nu mă lăsați în pace, dom’le? răcnește tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mănâncă hazerai! Da’ nu glumesc! Pentru că la el prânzul înseamnă un baton de ciocolată O’Henry spălată cu o sticlă de Pepsi. Pentru că știi în ce constă micul lui dejun? Cea mai importantă masă a zilei - nu numai după mintea maică-tii, Alex, ci după mintea celor mai mari specialiști în alimentație - și știi ce mănâncă acest copil? — O gogoașă. — Așa-i, o gogoașă, deșteptu’ pământului, adultule. Și o cafea. O cafea și o gogoașă, da, cu asta își începe ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
i se trage, bine-nțeles, de la constipația lui permanentă - iar constipația permanentă i se trage de la faptul că tractul său intestinal se află în mâinile firmei Griji, Teamă & Frustrări. E drept că într-un rând un medic i-a zis maică-mii c-o să-i facă soțului niște teste pentru depistarea unei eventuale tumori - dacă asta ar face-o mai fericită, chiar așa i-a zis, dacă nu mă-nșală memoria; i-a sugerat însă că l-ar costa mai puțin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-un pat de-o persoană, iar maică-mea și cu Hannah se ghemuiesc împreună în celălalt. În zori, tata mă trezește din somn și, pe șest, ca niște ocnași evadați, ne îmbrăcăm și o ștergem tiptil din cameră. — Vino, mă-ndeamnă el în șoaptă, făcându-mi semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
o pungă de plastic în care să-ți faci treaba! Oare cine-i omul cel mai nepriceput în materie de lacrimi femeiești din istoria întregii omeniri? Tata. Iar eu vin pe locul doi. Îmi zice: — Ai auzit ce-a spus maică-ta. Să nu mai mănânci cartofi-pai cu Melvin Weiner după ore. — Nici altă dată, stăruie mama. — Nici altă dată, zice tata. Și nici hamburgeri, stăruie mama. — Și nici hamburgeri, zice tata. — Hamburgeri, zice ea cu înverșunare, de parcă ar rosti Hitler

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]