2,559 matches
-
într-o farsă"85. Fernando trece de la viață diurnă la cea nocturnă, dorind să facă o cercetare rațională, în căutarea a "ceva" ce nici el nu stie ce. În realitate, vrea să se cunoască pe șine, să-și sondeze latura malefica a personalității și, ca să-și atingă scopul, are nevoie de altă viziune, pe care numai lipsa vederii i-o poate da. Credință această, care poate părea paradoxala, nu este nouă. Un mod de gândire similar îl întâlnim la unii romantici
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu anulează structura și finalitatea umaniste ale universului sabatian, dar ne obligă a vorbi deschis despre gravitatea avertismentului pe care îl dă autorul în fața unei progresii incontestabile a râului, captate inegalabil în românele sale de ficțiune. În Weltanschaung-ul lui Sábato, maleficul sporește neîncetat ca spațiu de manifestare și că forme. Fiecare român al său dezvăluie noi dimensiuni de alienare și deteriorare. Tunelul abia anunță acest crescendo al maleficului printr-un fapt patologic crimă lui Castel, pictorul ermetic din Buenos Aires, "oraș rece
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a râului, captate inegalabil în românele sale de ficțiune. În Weltanschaung-ul lui Sábato, maleficul sporește neîncetat ca spațiu de manifestare și că forme. Fiecare român al său dezvăluie noi dimensiuni de alienare și deteriorare. Tunelul abia anunță acest crescendo al maleficului printr-un fapt patologic crimă lui Castel, pictorul ermetic din Buenos Aires, "oraș rece și străin", dar care implică deja un element de bază surprinzător, pentru că Pablo Castel, amantul dezamăgit ce-și omoară iubita, nu ucide, ca la alți autori de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că Abaddón, Exterminatorul abundă în semne de interogație anxioasa, iar în tonul relatării se face simțită satiră implacabila, ce ia locul ironiei din românele anterioare, în timp ce figurile se transformă în caricaturi, iar faptele, în parodii. În fața acestei coborâri incomensurabile în malefic, există exegeți care își opresc interpretarea la demonologia lui Sábato, uitând că în opera să oroarea se opune, dar se și completează dialectic cu speranță. Forță germinativa a vietii transpare de dincolo de iadul în care coboară personajele sabatiene, dar viața
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
după moartea lui"95, Fernando este, ca și creatorul sau, o ființă tulbure, sfâșiata, care poartă în interiorul sau fantasme care nu-l lasă liniștit și îl împiedică să vadă realitatea. Fernando își construiește în minte un întreg sistem de forțe malefice, capabile să distrugă lumea, forțe de existență cărora nimeni nu-și da seama. Își propune atunci să nu se resemneze, ci să cerceteze această lume obscură. Sábato vrea, astfel, să denunțe aparențele înșelătoare, tendința noastră de a vedea și a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato, Uno y el Universo, Seix Barral, Barcelona, 1982. 24 Personaj din românul Tunelul. 25 Ernesto Sábato, La Resistencia, p. 17. 26 Alejandra Dahía, La pasión a los 80, în revistă "Caras", Santiago de Chile, 30 sept.1991. 27 Personajul malefic din românul lui Sábato, Despre eroi și morminte, alter ego al scriitorului. 28 Sábato folosește un cuvânt care ar avea o traducere greoaie în română, si anume: "cosificación del hombre", în traducere liberă, transformarea omului în lucru material: "cosa" înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato, Înainte de tăcere, p. 180. 80 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 130. 81 Ibid., p. 133. 82 Carlos Cătănia, op. cît., p. 24. 83 Personaje din românele lui E Sábato, Tunelul și Despre eroi și morminte. 84 Personaje malefice din aceleași române. 85 Nelly Martínez, op. cît., p. 87. 86 Interpret celebru de tangouri argentiniene (referiri în capitolul "Metafizica tangoului"). 87 Titluri de tangouri celebre din Argentina. 88 Ernesto Sábato, Sobre héroes y tumbas, p. 485. 89 Ernesto Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
310. 84 Paul Alexandru Georgescu, Valori hispanice în perspectiva românească, p. 237. 85 Georges Bataille, Literatura și răul, pp. 140-141. 86 Paul Alexandru Georgescu, Valori hispanice în perspectiva românească, p. 45. 87 E. Sábato, El Túnel, p. 5. 88 Personaj malefic din Dare de seamă despre orbi, capitol din Despre eroi și morminte. 89 Personaj din românul Abaddón, Exterminatorul. 90 Personaj din românul Abaddón, Exterminatorul. 91 Paul Alexandru Georgescu, Ernesto Sábato y el estructuralismo, Ed. Nueva Estafeta, Madrid, aprilie 1982. 92
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Dare de seamă despre orbi, capitol din Despre eroi și morminte. 89 Personaj din românul Abaddón, Exterminatorul. 90 Personaj din românul Abaddón, Exterminatorul. 91 Paul Alexandru Georgescu, Ernesto Sábato y el estructuralismo, Ed. Nueva Estafeta, Madrid, aprilie 1982. 92 Personaj malefic din Informe sobre ciegos (Dare de seamă despre orbi). 93 Paul Alexandru Georgescu, La narración del absoluto en la obra de Sábato, studiu publicat de autor în revistă argentiniana "Revista nacional de cultură", nr. 280, Buenos Aires, 1996. 94 Ernesto Sábato
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Viziunile, halucinațiile și scenariile onirice care se nasc în urma contemplării acestei lumi sunt ,,niveluri ale realității" în care personajul blecherian trăiește autentic, ghidat de propriile sale percepții. Într-un dialog interior ce, cred, nu se sfârșea niciodată, sfidam câteodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fi transgresată. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată, conștientizează complexitatea lumii în care trăiește, aspirația sa este, în primul rând, de ,,a-și transgresa" propriul trup: Într-un dialog interior ce, cred, că nu se sfârșea niciodată, sfidam câtodată puterile malefice din jurul meu, după cum altădată le adulam josnic. Practicam unele rituri stranii, însă nu fără rost. Dacă, plecând de acasă și mergând pe drumuri diferite, reveneam întotdeauna pe urma pașilor mei, asta o făceam pentru ca să nu descriu cu mersul meu un
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate. Consecința "mușcăturii" remușcării, inhibitivă din punct de vedere patologic, este la modul simbolic "moartea sufletului". Asocierea primitivă stabilește trăsătură cu trăsătură o comparație între mușcătura șarpelui și consecințele malefice ale vanității, care este o veritabilă analogie supra-conștientă. Pentru ca această analogie să se poată forma, a fost firește necesar ca psihicul primitiv să cunoască trăsăturile caracteristice vanității, el neputîndu-le cunoaște decît printr-o preștiință supraconștientă a vieții psihice. Faptul istoric
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
dacă falsa justificare pseudoștiințifică, eliminînd diferența esențială, nu ar fi devenit un slogan, cauză clară și motiv ascuns al derutei spiritelor și al celei mai spectaculoase consecințe a acesteia: criminalitatea extrem de răspîndită și libertinajul ridicat la rang de ideal. Termenii "malefic" și "maladie" au o rădăcină comună. Răul esențial este maladia spiritului sub cele două forme ale sale: nervozitatea și banalizarea. Pentru omul atins de rău, pradă suferinței nervoase sau triumfului banal, răul nu reprezintă falsa motivație pe care o poartă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lovesc malul de pământ din fața tranșeelor seamănă cu mușcăturile fatale ale șarpelui. Adecvarea discursului narativ la evenimentul concret lasă loc incursiunilor mitice. În mijlocul bătăliei, ca și în proximitatea șarpelui, orice erou simte învăluirile Tanatosului. Păstrând proporțiile, aureola mitică a reptilei malefice se insinuează și în alte romane având ca problematică esențială războiul și repercusiunile sale; ne gândim, bunăoară, la Balaurul Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și la Oamenii măriei sale, ultimul volum al trilogiei Frații Jderi de M. Sadoveanu. Oștirea otomană care invadează Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dramă", notează el într-un fragment de jurnal, cu referire la primele amintiri ale tribulațiilor copilăriei) duce la apariția precoce a Animei. Orice femeie care lasă o impresie deosebită în viața unui bărbat estompează imaginea maternă, fie ea ideală sau malefică. Complexul matern se va reflecta în afectivitatea persoanei sub forma Animei, provocând reacții controversate față de subiectul proiectat, de la fascinație până la misoginie: În experiența afectivă a bărbatului acțiunea acestui arhetip (Anima, n.n.) se manifestă ca fascinație, supraevaluare și orbire, sau sub
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
în văzul tipografilor, după zile și nopți de nesomn și solitudine creatoare. Protagonistul D. are ceva din crochiurile pictorilor celebri. Finalul romanului Patul lui Procust e un veritabil "ospăț vampiric". Ladima și Fred sunt uciși în inconștient, Emilia e mama malefică suprimată de același inconștient personal al orfanului, în vreme ce însăși D-na T., Anima scriitorului, își recunoaște resorturile psihice rupte, internându-se pentru a treia oară într-un sanatoriu din străinătate. Asemeni lui Leonardo, dar, cu alte preocupări și parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Fostul rege obișnuia să se odihnească în grădina castelului din Elsinore, iar asasinatul săvârșit de fratele său, Claudius, întinează acest topos mirific. Arhetipul Grădinii paradisiace devastate e concludent, mai ales că varianta oficializată a cauzei morții o constituie mușcătura șarpelui malefic. Există o inadecvare între locul acțiunii și instrumentul morții în sensul că, într-o țară ca Danemarca, mereu bântuită de frig și hula mărilor, șarpele cu veninul letal nu găsește condiții de dezvoltare biologică. Inadecvarea ne dă dreptul să conchidem
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
sunt "dramul de rău" și "Danemarca-i o închisoare". Constatând cu dispreț că lui Claudius băutura nu-i displace, închinând prea des la ospețe, Hamlet consideră că făptura umană, oricâte virtuți ar avea, poate fi umbrită de o simplă pornire malefică: Chiar de-s virtuți curate precum harul/Și fără număr-câte-ncap în om/Printr-un cusur anume să destrame/ Întreaga cumpănire;-un dram de rău/Mănează toată nobila plămadă,/Spre-a ei rușine//."227 Ca întotdeauna, Hamlet dă glas adevărului într-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de aceeași editură în vara lui 1993, este una prin care se rămâne în literatură. Rețeta este aproape științifică: secolul al XVIII-lea francez este pus să se mărturisească printr-un personaj care chiar ar fi putut să existe, la fel de malefic, maiestuos și fascinant ca alți "monștri geniali precum Sade, Saint-Just, Fouché, Bonaparte ș.a.". Derularea firului epic și scriitura, în sensul în care canoanele retro devin o metodă premeditată, mimează un anume patos balzacian și o tramă polițistă demnă de romanele
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
tărâm al luciferienilor și proiectelor lor "științifice" de fericire alchimică, secreție a unor proceduri cel puțin diabolice, grotești și otrăvitoare. Marele Brigand însuși, deposedat de însemnele magnificenței sale, căpetenie acum a gloatei de alaopoliți, este de fapt ostaticul luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al comisarului, al grilei evazionsite deci, trăiește prin fulgurații onirice, infiltrații ale invizibilului vizibil, posedat intermitent de clipa sau lumina grației suprafirești. Este un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
imperial, va plăti cu viața complicațiile erotice în care va fi atras de nimfomana consoartă a procurorului. Presiunea haosului de care judele se plânge nu e străină de identificarea.cu vârcolacul ce-o poseda pe aceea, posibil chiar un duh malefic al depravării procurorului. De care judele se folosește expropriindu-l, exorcizându-l, realizând amplexiunea prin transfer. O fericire frauduloasă, deci, a anticameră a morții. De care procurorul nu era străin. Personaj mai apropiat de tagma luciferienilor, afin acestora mai mult decât
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-i sunt recunoscute, astfel că revine în oraș sub formă de monstru ambiguu, pus pe posesiune telepatică, un fel de vampirism de care beneficiază aparent diverse cupluri din urbe ce i se adresează. Dar, în cele din urmă, latura lui malefică învinge și Sadim se consacră tot mai mult alchimiei sale vindicative, dihoniei și destrămării familiei, răzbunării prin piatra bastardă, Este linșat(ă) și îngropat(ă) sub gunoaiele orașului, pe măsura propriilor insanități. Învierea lui Sadim nu întârzie să se producă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
infamiei, sadismul și absurdul războiului în care combatanții se zvârcoleau "ca niște jucării cu arc". Însăși ideea de eroism este ultragiată, de vreme ce faimosul regulament se dovedește a fi un triumf al demenței cazone. De care suferă în cel mai înaltgrad maleficul colonel; el nu pregetă să teoretizeze eșecul soldaților, ca exeget și generalist al Războiului, oferind argumente și măsuri pe cât de năstrușnice pe-atât de grețos patriotarde. Deschizând ample paranteze în acel climat infernal, Alexandru riscă să-și reprezinte, oh, les
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
căruia Alexandru refuză să se smulgă, deși avea toate datele. Puterea de a-și imagina proiectul magic cedează în fața imensității farsei ce i se joacă. Un picaro explorator al haosului, învins de măștile violente ale grotescului. Frazeologia războiului, pe cât de malefică pe-atât de găunoasă, este detaliată de Florin Șlapac într-o partitură de zile mari, poematic, prozastic, caricatural, cu tehnicile unui mare jucător epic și dramatic în postmoderna rezervație fără frontiere a scriitorului total. Ultimul Papă Așa cum nihilismul pozitiv și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
organ de aur. Pitagora și-a arătat „coapsa de aur” asistenței Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. dovedind prin aceasta că este epifania lui Apollo. Zeii popoarelor fino-ugrice, vogulii și ostiacii, aveau antebrațele de aur. La celălalt pol se află caracterizările malefice ale operatorului cu Însemne de foc pe față: am denumit barba roșie și obrajii roșii. Intr-o dialectică pur/impur aceste denominări simt obișnuite, simbolurile care le acoperă sunt transemergente. Pajul felon, iatromant și pescar de suflete poate fi recitit
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]