5,590 matches
-
declinul și dispariția. Chiar dacă ne-am permite anumite limite în a decide care guverne le-am descrie ca "populare", "democratice" sau "republicane", ridicarea și declinul lor nu ar putea fi descrise ca urmînd o cale constantă ascendentă către vîrful îndepărtat, marcată doar de scurte căderi din loc în loc. În schimb, cursul istoriei democratice ar arăta asemenea cărării unui călător care traversează un deșert plat și aproape fără sfîrșit, întrerupt doar de cîteva dealuri, pînă cînd cărarea începe, în cele din urmă
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
Augustus, Iskăr < Oescus, Vid < Utus, Osăm < Asimus, Iantra < Iantras, Vidin < Bidin < Bononia, Arčar < Ratiaria, Silistra < Dristra, Nikup < Nicopolis) și de existența, chiar în zone mai îndepărtate, unde se află insule străvechi de romîni sud-dunăreni, a unor toponime provenite din latină, marcate uneori de reflexe romînești (Calvomuntis, cu on > un; Amourion, Valetsicon, Verdicousia, Vigla, Domenicon, Kleisoura, Konkoulion, Milogusta, Praitorion, Velvento, Kaisarea, Gratsiani, Galliani), sau a unor forme transmise de populația aromînă (Sărună < lat. Salona = Saloniki; Lăsun < gr. Elason; Băiasa = gr. Vovusa, alb
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
stomac prin orificiul cardia, ele se dispun cât mai aproape de pereții gastrici de la nivelul fundusului și corpului gastric, astfel că ultimele alimente ingerate sunt dispuse spre cardia. Stomacul poate primi un volum de aproximativ 1,5 l fără o creștere marcată a presiunii intragastrice, fenomen datorat proprietății corpului și fundusului gastric de a-și adapta volumul la conținut numită destindere receptivă. Destinderea receptivă are loc și prin inhibiția reflexă a musculaturii netede gastrice asociată cu actul deglutiției; reflex mediat pe cale vagală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
frecvență cardiacă mare. Răspunsul ischemic central și răspunsuri la stimuli nocivi Deficitul nutritiv al centrului vasomotor (presiune arterială sub 60 mm Hg) induce activarea neuronilor vasoconstrictori (maximă la ~20 mm Hg; probabil prin acumularea CO2, oricum prin aciditate) și creșterea marcată a presiunii: 250 mm Hg pentru 10 min. Acest fenomen reprezintă un mecanism de urgență (de exemplu reacția Cushing de creștere a presiunii LCR până la compresiunea arterială) și este urmat de o depresie completă a activității simpatice în caz de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
este restrâns, arterele pulmonare mici fiind foarte aproape de alveole. Curba stimul - răspuns a acestei constricții este neliniară; la valori apropiate de 100 mm Hg se observă modificări mici de rezistență vasculară, dar sub 70 mm Hg are loc o vasoconstricție marcată, fluxul sanguin fiind aproape abolit la pO2 foarte scăzută. Această vasoconstricție are drept scop direcționarea fluxului sanguin spre zonele pulmonare suficient de bine ventilate. Zonele hipoxice pot apare ca urmare a obstrucției bronșice. La altitudine mare are loc o vasoconstricție
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
șarpe, a aprinde, lână, râu, moșteniți din latină, le corespund termeni, din substratul traco-dac, al căror sens s-a specializat: baltă, bâlc „vale mlăștinoasă“, copac, leurdă „usturoi sălbatic“, balaur „șarpe uriaș“, a scăpăra, bască „lâna de la o tunsoare“, pârâu. Opoziția marcat/nemarcat este foarte importantă pentru a explica procesul de înlocuire a vechilor cuvinte prin cuvinte noi, care le-au devenit mai întâi sinonime. Această imaginea idilică a conviețuirii nu este însă generală. E foarte posibil ca, în unele cazuri, termenul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ater, care avea valoare de „negru strălucitor“, iar albus însemna „alb mat“, în timp ce candidus desemna „albul strălucitor“. În latina târzie, a dispărut opoziția „mat“-„strălucitor“, și dintre cei patru termeni s-a păstrat câte unul din fiecare culoare: niger, termen marcat al opoziției, devenit negru în română, și albus, devenit alb. Nici ater, nici candidus nu s-au transmis limbilor romanice. Iată așadar că, prin abandonarea opoziției „strălucitor“-„mat“, nu s-au pierdut doar două cuvinte, ci a avut loc și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
opera latiniștilor a mai arătat ceva care marchează și în prezent gândirea istorică. Este vorba de separarea într-un glosar aparte a tuturor elementelor nelatine din limba română, elemente care nu ar fi implicate în constituirea acesteia și care rămân marcate ca străine și ulterioare. În consecință, întregul istoric al limbii române a fost frânt în două: pe de o parte continuitatea latină-română, iar pe de alta elementele nelatine din limba română. Corespunzător acestei dihotomii a fost spartă și unitatea cercetării
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
membranare ce stau la baza ipotezei veziculare și transmiterii cuantale. În afara eliberării veziculare prin exocitoză s-a descris o fracție eliberabilă citoplasmatică cu ajutorul unei proteine membranare (mediatofor), ca transportor. În favoarea unei posibile eliberări neexocitozice pledează și cercetările cu neurotransmițători eliberabili marcați, care au precizat că aceștia nu provin în mod necesar din fracția veziculară. Existența mai multor mecanisme nu este exclusă. Dacă în cazul acetilcolinei și catecolaminelor, teoria veziculară pare să dețină un loc important, în alte cazuri, rezultatele sunt mai
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Tonusul vasoconstrictor simpatic are la bază descărcări continue cu frecvență redusă (2 impulsuri/sec) de la nivelul centrului vasomotor bulbar la fibrele nervoase simpatice din întregul organism. Blocarea transmiterii impulsurilor simpatice de la măduvă către periferie prin anestezie spinală totală determină scăderea marcată a presiunii sanguine ca urmare a prăbușirii tonusului vasomotor simpatic. Dovezile experimentale privind modificările activității bazale ale viscerelor denervate parțial sau total, confirmate de chirurgi și farmacologi, au fundamentat ideea că sistemul nervos vegetativ se găsește într-o stare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vagal variază la diferite specii. La câine, de exemplu, secțiunea vagilor accelerează bătăile cordului. La iepurele de casă, fenomenul apare mult mai slab sau deloc. În schimb, iepurele de câmp, animal de cursă, puternic vagoton, prezintă după vagotomie o creștere marcată a frecvenței cardiace, de la 60-70 bătăi/min. la 260-320/min. Inegalități semnificative pot apărea la membrii aceleiași specii și, bineînțeles, și la om. Proba atropinei, clino- și ortostatismului propusă de Danielopolu (1923) relevă, în funcție de intensitatea tahicardiei, variabilitatea tonusului vagal de la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
datora inhibării consumului de O2. În afara oxigenului și cataboliților acizi, un rol nu mai puțin important revine histaminei, serotoninei și polipeptizilor vasoactivi discutați la capitolul privind hormonii locali. Histamina este un puternic dilatator arteriolar și constrictor venos, dublat de o marcată acțiune permeabilizantă a capilarelor. La rândul său, serotonina provoacă vasoconstricție în teritoriul splanhnic și vasodilatație cutanată, însoțită de veno-constricție, mai ales în sindromul carcinoid. Plasmakininele (bradikinina și kalidina) - rezultate din activarea enzimatică a proceselor kininoformatoare locale - produc, ca și cataboliții
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
regulă, de hipertensiune arterială reflexă (reflexul Cushing), dublată de unde vasomotorii (Traube-Hering) respiratorii compensatoare. Deficitul nutritiv al centrului vasomotor (presiune arterială sub 60 mmHg) induce activarea neuronilor vasoconstrictori (maximă la - 20 mmHg; probabil prin acumularea CO2, oricum prin aciditate) și creșterea marcată a presiunii (250 mmHg pentru 10 min). Acest fenomen reprezintă un mecanism de urgență (exemplu, reacția Cushing la creșterea presiunii LCR până la compresiunea arterială) și este urmat de o depresie completă a activității simpatice în caz de prelungire (3-10 min
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
local, cât și activității lor specifice. Dintre factorii umorali care-și dispută candidatura pentru rolul de hormoni locali implicați în reglarea circulației fac parte histamina, serotonina și polipeptidele vasoactive. Histamina este un puternic agent dilatator al arteriolelor, dublat de o marcată acțiune de creștere a permeabilității capilare. Cele mai mari cantități de histamină se găsesc în piele, tubul digestiv și țesutul pulmonar. Ea rezultă din decarboxilarea histidinei la nivelul mastocitelor, unde se găsește depozitată sub formă de granule, alături de heparină, și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a dovedit a fi bradikinina, prevăzută cu proprietăți puternice vasodilatatoare. Injectarea a 1 g de bradikinină în artera brahială la om determină creșterea de 6 ori a fluxului sanguin în membrul superior respectiv. Introducerea unei cantități infime intradermic provoacă un marcat edem local prin creșterea permeabilității capilare. La concentrații molare egale, efectele dilatatoare și permeabilizante ale bradikininei sunt de 10-15 ori mai intense decât ale histaminei. În timp ce presiunea sistolo-diastolică scade brutal, frecvența și debitul cardiac cresc, ca urmare a reacțiilor neuro-reflexe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asigură degradarea concomitentă a serotoninei. Vasopresina, deși își exercită acțiunea principală asupra resorbției tubulare de apă, intervine și în reglarea presiunii sanguine prin efectele sale vasoconstrictoare. Participarea ei la reacțiile umorale compensatoare a fost dovedită experimental de cazurile de scădere marcată (60 mmHg) a tensiunii arteriale. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuronii hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestie salină excesivă. Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu toate că prezintă hiperglicemie, au o senzație permanentă de foame datorată insuficienței insulinice, insuficiență care reduce fixarea glucozei în centrul sațietății, coborând astfel nivelul de activitate a acestor neuroni (asemănător condițiilor create de hipoglicemie) și producând dezinhibarea hipotalamusului lateral. Utilizând glucoza marcată, s-a confirmat capacitatea centrilor ventro-mediani de a concentra glucoza, capacitate inexistentă în alte zone ale hipotalamusului. Această mare afinitate pentru glucoză explică obezitatea apărută la șoareci, ca urmare a administrării sării de aur a tioglucozei, ce distruge toxic acești
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
acidul prostanoic (fig. 125). În cercetările sale privind natura chimică a medulinei, Lee (1972) a constatat că aceasta este alcătuită din mai mulți componenți de natură lipidică, printre care PGE2 și PGF1alfa și PGA2. Dintre acestea, acțiunea vasomotorie cea mai marcată o prezintă PGE2. Studii ulterioare au precizat că în zona medulară a rinichiului se găsesc și alte prostaglandine, cum ar fi PGF2alfa. În același timp, s-a constatat că și în zona corticală se găsesc cantități foarte mici de prostaglandine
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nociceptive și stresul, în general, determină hipersecreție nu numai de ACTH, ci și de STH prin mecanismul excitării nespecifice a complexului hipotalamo-hipofizar. Leziunile distructive de la nivelul ariei supraoptice, nucleului ventro-median și al jumătății anterioare a eminenței mediane produc o scădere marcată a secreției de STH. Extractele de țesut hipotalamic stimulează secreția acestuia atât in vivo, cât și in vitro, datorită unui principiu activ denumit factor de eliberare a STH sau somatoliberină. O altă fracție peptidică din hipotalamus denumită somatostatină exercită efecte
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și în substanța gri periapeductală, talamus, nucleul caudat, măduva spinării, amigdală, sistemul limbic, nucleii trunchiului cerebral. Fixarea opioidelor pe membranele sinaptice a permis caracterizarea tipurilor de receptori opioizi specifici. Localizarea acestora s-a realizat prin tehnici de autoradiografie cu liganzi marcați, punându-se astfel în evidență cinci categorii de receptori opioizi, și anume: Miu, Kappa, Delta, Sigma și Epsilon. 1. Receptorii Miu (cu subtipurile Miu-1 și Miu-2) prezintă afinitate pentru compuși morfinici clasici (morfină, codeină etc.), beta-endorfină și enkefaline. Activarea receptorilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
plasmatică crește, favorizând gluconeogeneza. Lipoliza este, de asemenea, activată, contribuind la mobilizarea acizilor grași și intensificarea proceselor metabolice alternative de creștere a glucozei sanguine. O acțiune permisivă a cortizolului față de efectele vasoconstrictoare ale catecolaminelor poate apare în cazurile de deficit marcat sau lipsă a acestuia. Persoanele cu lipsă sau insuficiență pronunțată de cortizol în timpul stresului, prezintă șoc circulator ca urmare a alterării efectelor vasoconstrictoare ale catecolaminelor. În concentrații fizio-farmacologice, cortizolul și derivații lui de sinteză posedă, după cum se știe, proprietăți antiinflamatorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Angely în Marion de Lorme, proscrisul în Hernani. "Mulțimea, căreia îi aparține viitorul dar căreia nu-i aparține prezentul, spune Hugo în Prefața la Ruy Blas; poporul, orfan, sărac, inteligent și puternic; aflat foarte jos, și aspirând foarte sus; având marcate pe spinare urmele servituții și în inimă premeditările geniului; poporul, valet al marilor seniori, și îndrăgostit, în mizeria și abjecția lui, de singura figură care, în mijlocul acestei societăți prăbușite, reprezintă pentru el, într-o divină strălucire, autoritatea, caritatea și fecunditatea
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la Zola, moment de răscruce în istoria teatrului occidental, care marchează o cotitură hotărâtoare. Chiar din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, mișcarea se inversează. Estetica naturalistă decepționând artiști și spectatori, se afirmă o dorință de stilizare, mult mai marcată decât în Antichitate. Toți, în secolul al XX-lea, autori dramatici, regizori și actori, încearcă să distrugă iluzia care fundamenta teatrul de la originile sale, fie pentru a-l confunda cu viața, în niște tentative extreme, ca cea a lui Artaud
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
reprezentativ în privința absurdului. Ar fi insă ineficient să ne raportăm doar la această "eboșă" dramatică și nu la întreaga creație ionesciană atunci când analizăm alte manifestări literare subsumate absurdului din literatura noastră. De altfel, a fost subliniată continuitatea 58 în succesiunea marcată onomastic diferit (Ionescu-Ionesco) prin adâncirea celor câteva obsesii deja bine conturate în pamfletele din Nu, în fragmentele de jurnal, în proiectele de romane, în publicistica și chiar în poeziile scrise înainte de părăsirea țării. Așa încât se impune cel puțin o scurtă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
prin deformare"129. La Urmuz însă, hiperbolizarea, excesul, îngroșarea diformităților depășesc bariera recognoscibilului și modelul originar este anihilat de furia retușurilor, care devin o creație independentă dar opacă, de nepătruns. Făpturile urmuziene monstruoase, decrepite, agresive, joacă o eternizată comedie atroce, marcată atât de absurd cât și de implacabil, și care provoacă dincolo de râsul crispat al disperării, o stare apăsătoare de neliniște, exteriorizată în grimasă. Formula "simt enorm și văd monstrous", extrapolată asupra creației și a caracterului marelui dramaturg, poate fi aplicată
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]