1,643 matches
-
cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în rolul Profesorului de Istoria Religiilor), își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității sufletului omenesc. - E făptura umană spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuritor... E, săraca de dânsa, spirit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
praful acela străin, ca o cenușă stinsă, și-l risipi lin, dincolo de teii din apropiere, spre cerul Înalt. În dimineața aceasta Melanie a apărut foarte surâzătoare, cu mult mai devreme ca de obicei, aducând cu ea un buchet impresionant de margarete și o sticlă de șampanie Începută. Eu mă aflam În bucătărie și nu am auzit cheia rotindu-se În yală (hotărâsem să-i dau cheia mea de rezervă din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a spus ciripitor (era foarte bine dispusă - cum nu o văzusem niciodată!), neluând În seamă postura mea, că astăzi este ziua ei de naștere (Împlinea 21 de ani). Iar ea, În fiecare an de ziua ei, Își oferea flori. Adică margarete - adăugă - pentru că margaretele erau cele mai frumoase flori de pe pământ!). Râdea fericită și făcea piruete, dezvelindu-și, În toată grația, pulpițele frumoase până sus (cunoșteam fiecare aluniță, fiecare semn de pe cuprinsul lor). Veni lângă mine (care continuam să aștept gheboșit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
era foarte bine dispusă - cum nu o văzusem niciodată!), neluând În seamă postura mea, că astăzi este ziua ei de naștere (Împlinea 21 de ani). Iar ea, În fiecare an de ziua ei, Își oferea flori. Adică margarete - adăugă - pentru că margaretele erau cele mai frumoase flori de pe pământ!). Râdea fericită și făcea piruete, dezvelindu-și, În toată grația, pulpițele frumoase până sus (cunoșteam fiecare aluniță, fiecare semn de pe cuprinsul lor). Veni lângă mine (care continuam să aștept gheboșit, În poziția ingrată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
făptură. Băieții susțineau că l-ar fi sărutat pe furiș. Nu putem arunca pământul așa peste el. Trebuie să-l acoperim cu ceva, propuse din nou Libelula. Am Început să culegem și să aruncăm frunze și crenguțe. Numai ea strângea margarete sălbatice și nemțișori - florile care Împânzeau, În pâlcuri, Întreg cimitirul. Își umplea poala rochiței, alerga până la buza gropii și le presăra lăcrimând peste trupul Îngerului. Pământul l-am Împins cu mâinile și l-am bătătorit. Ne-a luat destul de mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l făcea să își strângă pleoapele. Dacă îi mai plăcuse ceva în cutia în care urma să trăiască, era lipsa perdelelor și a oricărei piedici în fața luminii. Ziua începea lângă el, în pat, și îl făcea să deschidă ochii pe margaretele, macii și crizantemele strânse în mănunchiuri, în căni, pe homarul și brânza de pe câte o tipsie. Mai sus, spre tavan, se aflau tablouri pe care nu le deslușea foarte clar, dar hotărî ca într-o zi să se urce și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la Biroul Central de Avocatură, lipsa ei se- ntindea pe o zi întreagă. Renunțase și să vină la prânz, ca toate femeile. Omar mânca singur în bucătăria lăsată cu tot ce trebuie: furculiță și lingură, pe șervet de damasc, câteva margarete într-o vază de sticlă. Se simțea ca la restaurant și, în curând, schimbă casa cu un colț al bistroului de la Bagh-e Melli, unde se adunau toți mulah-ii și pasdar-ii orașului. Era singurul căruia nu i se umfla pântecul sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ziua aceea am rămas neconsolat, În ciuda ciocolatei fierbinți pe care i-o pregătise special pentru mine bătrâna doică a familiei Peterson, și a pâinii speciale cu unt, pe a cărei suprafață netedă, mătușa Nata, sustrăgându-mi dibace atenția, desenase o margaretă, apoi o pisică și În cele din urmă micuța sirenă despre care tocmai citisem și pe care o plânsesem Împreună cu Miss Norcott, și eu am Început din nou să plâng. A mai fost micuța și mioapa Miss Hunt, a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alarmat că există multe goluri, datorate uitării sau ignoranței, asemănătoare acelor zone de terra-incognita pe care cartografii de odinioară le numeau „frumoasele din pădurea adormită“. Dincolo de parcuri erau câmpuri pe care sclipeau permanent superbe aripi de fluturi pe deasupra florilor sclipitoare - margarete, clopoței, spice și altele - care acum trec repede prin fața ochilor mei Într-un fel de abur colorat, ca acele poiene luxuriante sortite să nu fie niciodată explorate, pe care le zărești de la geamul vagonului-restaurant al unui tren transcontinental. La capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
se destăinuise ca să o impresioneze. Și a izbutit. Când vorbea despre el îi străluceau ochii de mândrie. Ar fi luat-o poate și de nevastă. Oh, un accident cu adevărat nefericit! N-ai să uiți niciodată rochia aceea albastră cu margarete în care ai văzut-o ultima oară. Părea o madonă... Bătrâna se privi în oglindă. Capul cuminte răsărea dintre dantelele capotului. ― Spune-mi, draga mea, cum izbutești să nu te înșeli aproape niciodată? Sărută sticla argintată și roși brusc. Amenință
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să nu încheiem fraza, acel moment, care, pentru cei care au venit aici, supraviețuitori, încă urmează să sosească. Se vedeau nenumărate flori albe, crizanteme în cantitate mare, trandafiri, crini, cale, o floare de cactus de un alb translucid, mii de margarete cărora li se ierta butonașul negru din mijloc. Aliniate la douăzeci de pași, sicriele au fost ridicate pe umeri de rude și prieteni ale decedaților, cei care aveau rude și prieteni, duse în ritmul cortegiului funerar până la gropi, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vremea când erau la Dalton. M-am uitat la ea cu neîncredere. Ce naiba spunea ea acolo? De unde știi tu asta? am articulat, de-abia scoțând un șoptit spart. Marci și-a pironit ochii În pământ, ca și cum ar fi studiat imensele margarete imprimate pe covorul de la Soho House, și apoi s-a uitat din nou la mine. —Mă simt atââât de prooost... era la mine acasă. Am auzit-o din Întâmplare când vorbea la telefon. — Ce a spus, mai exact? Mă temeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ar fi caraghios ca, într-o țară liberă cum e noastră, să te mai și autoclaustrezi. Dar vezi cât paradox? În loc să i se spună postului de radio, Europa Ocupată, i se spune Europa Liberă! Ce să-i faci! Asta e Margareta care-ți face fenta. Așa se spune. Chiar așa, domnule Bogdan - încuviință Grig râzând aproape fals, mai mult ca să facă poză. Acuma hai, spune. Spune bomba - îi ceru Bogdan. Grig, parcă sos din mână, dete drumul la bombă, dar fără ca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
special, deși într-o săptămână am ajuns taman până la malul mării. În tot acest timp, am început să-mi dezvolt niște parametri, să alcătuiesc o existență neînsemnată, dar perfect logică, o mică și ordonată grădină a minții - flori, iarbă cu margarete și-un gărduleț alb -, un timbru poștal de control în kilometri și kilometri de ținut mlăștinos pustiu. Am început să-mi creez o ființă lăuntrică și una exterioară, un Eric și un non-Eric, o bucățică de „eu“ în lume. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște rotițe zimțate în iarba verde făcând să funcționeze vasta mașinărie a evoluției, la un vârtej de frișcă desfăcându-și brațele spiralate într-o ceașcă de cafea rămasă nebăută, toate astea ivindu-se de undeva în același timp, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Cel puțin era, pe vremea când am scris romanul. David Lodge SCURTĂ INTRODUCERE OBLIGATORIE CAPITOLUL I. ÎN CARE PORNESC LA DRUM În dimineața unei duminici de august, un tânăr Îmbrăcat În negru ieșea din curtea unei case situate pe strada Margaretelor, din așa zisul cartier al Funcționarilor din Arad. Împingea o bicicletă, o bicicletă roșie, sport, cu șezutul ridicat la maximum. Acel tânăr sunt eu, Adrian Viorescu, membru al grupării Celebrul animal. Încep cu această calitate misterioasă, fiindcă trebuie să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră vijelios În zori mii de cizme, au privit tufișurile de la hotarul cîmpiei plecate spre drumul prăfos, peticele dezordonate de iarbă aspră și de margarete arse și uscate de la marginea drumului, albia presărată cu pietre strălucitoare a pîrÎului și umbra plăcută și răcoroasă a copacilor de dincolo de rîu. Apoi s-au oprit la capul podului și au privit apa. Apoi au văzut golul rămas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fi pigmeu Într-o lume de pigmei este cu totul altceva. Căci atunci cînd toți avem dimensiuni măsurabile În centimetri, statura fiecăruia se măsoară proporțional. Trăim În vecinătatea spiridușilor, aproape de nivelul pămîntului și cercetăm disperați jungla tropicală a cîmpului cu margarete, pe cînd zburătoare monstruoase - uriașe muște care zumzăie și albine care bîzÎie și fluturi care se clatină În mers - plutesc pe deasupra noastră desfășurîndu-și Întinsele pînze de catifea ale aripilor lor zimțate. Credem că sîntem la fel de Înalți, de mari și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Glasul roților de tren/ E o șoaptă cu suspine/ dac-ai să-l asculți mai bine/ Din oțel, din fier, din șine/Ai să le auzi cum se jelesc/. Așa ar suna azi doar puțin modificat în sensul adevărului, cântecul Margaretei Pâslaru, care a încântat cândva ieșirea din adolescență, a celor care suntem intrați bine în vârsta părului alb și candidați incontestabili la un loc de veci. Azi sunt din nou trist. Nu-mi vine nici să fac haz de necaz
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vin mai des s-o văd. Nici nu știu dacă autobuzul poate fi numit obiect pur și simplu. El Îndeplinește În lumea de azi atâtea funcții Încât poate fi luat și drept ființă (dragă și mult așteptată; rupi petale de margaretă și te Întrebi: vine, nu vine, mă iubește, nu mă iubește?) și drept instituție (ce dacă e pe patru roți? e destul să se pună În mișcare și-l și auzi pe șofer: „aici eu conduc!“) și drept forum („am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de hunul barbar. În continuare vom lupta și nu vom ceda, Umbrită va fi însă bucuria, de vom câștiga! Noi îi spuneam unchiul God cel blând, Dar acum el zace sub pământ Acolo, bucuria victoriei n-o va simți Doar margarete din el vor răsări. Când Pater a urcat să-mi ureze noapte bună, i-am spus că nu cred că aș suporta să mă duc la război, fiindcă e ceva cumplit. Nu știu ce mă voi face când vor veni hârtiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
moarte, zise Antonius, ducându-și mâna la piept. Sufletul nu moare dacă ne îndeplinim datoriile, dacă luptăm împotriva Răului. Așa dobândim viața veșnică. — Viața veșnică... Valerius privi în jur. De partea cealaltă a pârâului pe malul căruia înfloriseră narcisele și margaretele văzu o siluetă albă alunecând printre stejari. Strălucirea luminii în părul blond... O mână ridicată ușor, un semn... Era Velunda. — Ce s-a întâmplat? Antonius se uită la Valerius, care contempla malurile înflorite ale pârâului. Fratele său clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă Întorc acasă, observ că supratitlul se referea de fapt la procesul de la Ploiești, nu la deces. RÎd fericit, arunc garoafa de la fereastră Într-o doamnă. Pe la miezul nopții, apuc România Mare și, la pagina trei, văd o analogie a Margaretei Chetreanu Între Baudelaire, Vadim și Flaubert, toți trei fiind nedreptățiți de justiție. Nu-nțeleg nimic, păi nu l-au achitat? Citesc mai departe, poate mă lămuresc. „Acest proces va fi menționat, mai tîrziu, În istoria literaturii române.” Aha. „Profesorii Facultății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd s-a interzis brusc muzica străină la radio și abia intrasem la liceu și tata Îmi cumpărase drept răsplată un magnetofon Tesla B 46, stereo, cu care nu mai puteam Înregistra nimic, nici un Beatles, nici un Elvis Presley, doar pe Margareta Pâslaru pe care nu voiam s-o Înregistrez nici pe hîrtie liniată, continuînd la scurt timp, după o vară, cu directorul liceului care ne obliga să ne tundem pionier pierdut, stătea cu mașina de tuns la ușă și, cum vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al lui Ceaușescu fără să nu contracteze o oarecare tulburare mintală. E o chestie de bun-simț. Depresia nu doar că nu este benefică pentru scris (și pentru nici o altă formă de artă, fie chiar și săpatul În fața blocului ca să pui margarete, deoarece ești complet Înnegurat, psihic și fizic), dar spre deosebire de un anumit grad de paranoie, de exemplu, te paralizează. Zaci literalmente cu fața În sus, privind tavanul unde nu se petrece nimic, cel mult apare un păianjen gata să-ți cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]