1,626 matches
-
oară. Elena Sergheevna Shilovskaia devine un punct de sprijin pentru scriitorul aflat în dizgrație, îi este secretară, dactilografă și cronicar al vieții lui. În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul "Maestrul și Margareta". În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, "Maestrul și Margareta", romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou pașaport pentru plecarea temporară
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
În ultimul deceniu al vieții scrie cu frenezie, temându-se că nu va termina romanul "Maestrul și Margareta". În 1933 se dă citire, pentru prima dată, în public, noului său roman sub denumirea care l-a făcut celebru, "Maestrul și Margareta", romanul fiind publicat pentru prima dată în Rusia în 1966-1967. Cere din nou pașaport pentru plecarea temporară în străinătate și din nou este refuzat. Piesa "Batum", despre tinerețea revoluționară a lui Stalin, este inclusă în repertoriul Teatrului Academic, apoi respinsă
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
10 martie 1940, la capătul unor grele suferințe, Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieții dictează sotiei sale, Elena Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului "Maestrul și Margareta". Izolda Vîrsta, "", Ed. Univers, București, 1989.
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
unor grele suferințe, Bulgakov moare la locuința sa. Ultimele corecturi le face in 1940, pe patul de moarte, orb, până în ultima zi a vieții dictează sotiei sale, Elena Sergheevna, care este, de altminteri, chiar modelul Margaretei, modificările romanului "Maestrul și Margareta". Izolda Vîrsta, "", Ed. Univers, București, 1989.
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
din împrejurimi. După trecerea invaziei, oamenii s-au întors în vechiul loc, unde și-au refăcut casele arse și au început să se ocupe cu agricultura și păstoritul. Se spune că pe atunci împrejurimile Barcăului erau pline cu câmpuri de margarete. Documente vechi spun că numele așezării a avut, de-a lungul vremii, trei variante: "Marghiureta", "Margitfalva" și "Marghita". Tot trei sunt legendele care povestesc originea acestor nume. Una zice că ele vin de la câmpurile de margarete, în timp ce alta susține că
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
pline cu câmpuri de margarete. Documente vechi spun că numele așezării a avut, de-a lungul vremii, trei variante: "Marghiureta", "Margitfalva" și "Marghita". Tot trei sunt legendele care povestesc originea acestor nume. Una zice că ele vin de la câmpurile de margarete, în timp ce alta susține că localitatea, aflându-se vremelnic pe domeniul fiicei unui rege maghiar, numită Margit, a luat numele acesteia. Unii istorici susțin că numele orașului Marghita provine de la o mică bisericuță cu hramul Sfintei Margareta, care ar fi existat
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
apă minerală, pârâurile zglobii, codrii răcoroși și frumusețea peisajelor atrag anual la Pădurea Neagră mii de turiști. Marghitanii sunt recunoscuți ca oameni ospitalieri, harnici și buni meseriași, trăsături păstrate până în zilele noastre de la străbunii care au trăit lângă câmpurile cu margarete. Oricine vine cu gânduri curate în orașul de lângă Barcău va fi primit cu o pălincă tare și o friptură pe cinste.
Marghita () [Corola-website/Science/296637_a_297966]
-
vastele păduri letone, speciile predominante sunt pinul de pădure, mesteacănul și molidul. Mai multe specii de floră și faună sunt considerate simboluri naționale. Stejarul ("Quercus robur", în letonă: "ozols"), și teiul ("Tilia cordata", în letonă: "liepa") sunt arbori naționali, iar margareta ("Leucanthemum vulgare", în letonă: "pīpene") este floare națională. Codobatura albă ("Motacilla alba", în letonă: "baltă cielava") este pasărea națională a Letoniei. Insecta națională este buburuza cu două puncte ("Adalia bipunctata", în letonă: "mărīte"). Chihlimbarul, rășină fosilizată de copac, este unul
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
catolică din acel timp în Moldova care începuse încă de pe tipul lui Lațcu, când Papa de la Roma reușise să înființeze o episcopie catolică în Moldova, mai întai pe Siret (1370), și în urmă (1401), o strămută la Bacău, desigur cu ajutorul Margaretei și unde Alexandru își face încă o reședință. Orașul Bacău a fost ocupat o scurtă vreme și ars de oștile maghiare conduse de Matei Corvin în anul 1467. Localitatea este cunoscută și datorită importanței sale în relațiile comerciale dintre Moldova
Bacău () [Corola-website/Science/296933_a_298262]
-
ajung departe. Mi se prezice un viitor strălucit" scria Darclée familiei. Debutează într-un recital de canto în 1881 pe scena teatrului din Brăila, orașul său natal. Pleacă la Paris unde este remarcată de Charles Gounod, care îi încredințează rolul Margaretei din opera sa Faust, rol cu care își face debutul pe scena Operei, în anul 1888. Se pare că tot Gounod a fost acela care i-a sugerat luarea numelui Darclée. În scurt timp, Hariclea Darclée cucerește publicul și devine
Hariclea Darclée () [Corola-website/Science/298389_a_299718]
-
și mai scumpe, aceste restaurante se adresează clientelei care are și timpul și bani necesari servirii mesei aici. Mâncărurile (dintre cele mai variate) sunt aduse pe farfurii de lux, cu un serviciu foarte rafinat. Aceste restaurante sunt notate cu ajutorul "stelelor", "margaretelor" etc. în ghiduri. "Vezi și : Unități de măsură pentru bucătărie, Tehnici culinare, gătit" Persoana care se ocupă de gătit se numește bucătar. Acest termen desemnează atât persoana care prepară mâncarea acasă, cât și o profesie. Există și câteva denominări specifice
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
Orléans. Prima sa lucrare publicată a fost un comentariu al lucrării filozofului roman Seneca "De clementia". Adoptă curând principiile Reformei, pe care, începând din 1532, începe să le propage la Paris. Amenințat cu închisoarea, se refugiază la Nérac, sub protecția Margaretei de Navarra, favorabilă protestantismului. În 1534, în urma persecuțiilor suferite de protestanții francezi, numiți și hughenoți, este nevoit să părăsească Franța. După peregrinări în Basel, Ferrara și din nou la Paris, în 1536, convins fiind de reformatorul Guillaume Farel, Calvin se
Jean Calvin () [Corola-website/Science/297534_a_298863]
-
de drept, precum și limba greacă și ebraică la Paris. A fost marcat de ideile luterane și s-a implicat în disputele de idei care îi opuneau pe protestanții catolicilor. În 1533 a fugit din regatul francez, refugiindu-se la curtea Margaretei de Navarra, sora lui Francisc I, protectoarea umaniștilor. Reîntors în Franța, a fost nevoit să fugă din nou din cauza unui scandal legat de afișele protestante din 1534. S-a refugiat la Basel, unde și-a redactat opera "Instituțiile religiei creștine
Reforma Protestantă () [Corola-website/Science/297535_a_298864]
-
în cazul unei eventuale căderi. Carol al VI-lea s-a căsătorit cu Isabeau de Bavaria (ca. 1371 - 24 septembrie 1435) la 17 iulie 1385. Ei au avut 12 copii: Cu metresa sa Odette de Champdivers a avut o fiică: Margareta bastardă a Franței (d. ca.1458).
Carol al VI-lea al Franței () [Corola-website/Science/317576_a_318905]
-
Maria Margarete Anna Schell (n. 15 ianuarie 1926, Viena - d 26 aprilie 2005, Preitenegg, Kärnten) a fost o actriță austriaco-elvețiană, una din cele mari vedete ale cinematografiei de limbă germană din anii 1950 și 1960. a fost fiica lui Hermann Ferdinand Schell
Maria Schell () [Corola-website/Science/317782_a_319111]
-
prin căsătorie: Hansen, Rudolph și Olden; n. 30 mai 1910, Rixdorf (Berlin), astăzi Berlin-Neukölln - d. 10 iulie 2004 la Seevetal-Bullenhausen) a fost o actriță germană de teatru și televiziune. , fiica comerciantului evreu Julius Meysel și a soției daneze a acestuia, Margarete Hansen, și-a început cariera de actriță în teatre din orașele Zwickau, Berlin și Leipzig. Însă debutul pe scenă și-l făcuse la vârsta de trei ani, în rol de înger, în opera "Hänsel și Gretel" (de la sfârșitul sec. 19
Inge Meysel () [Corola-website/Science/318145_a_319474]
-
Mercia, regiunea Midlands. Cea mai veche colecție de predici este "Omiliile Blickling", din „Cartea Vercelli”, care au fost datate în secolul al X-lea. În afară de hagiografiile scrise de Ælfric, mai există unele despre sfântul Guthlac în „Cartea Vercelli”, despre viața Margaretei de Antioka, și despre viața Sfântului Chad de Mercia. În manuscriptul sunt 4 biografii: Cei șapte tineri din Efes, "Sfânta Maria din Egipt", "Sfântul Eustaciu" și "Sfântul Eufrosin". Există multe traduceri anglo-saxone din Biblie. Ælfric a tradus primele 6 cărți
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
incorporase principiul articulației în bilă, fiind inspirate de o pereche de păpuși de lemn articulate din Muzeul Kaiser Friedrich. În anul 1935 vizitează Parisul și realizează contacte cu persoane precum Paul Éluard, însă se întoarce la Berlin deoarece soția sa Margarete era pe moarte din cauza tuberculozei. Cartea lui Bellmer, lansată anonim în anul 1934, "Păpușă" ("Die Puppe"), produsă și publicată privat în Germania, conține 10 fotografii alb-negru al primei păpuși ale acestuia, într-o serie de "tableaux vivants"(poze vii). Cartea
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
petrecut Ziua Muncii la Palatul Buckingham, parțial și din motive de securitate și probleme de familie, ei și-au petrecut noaptea la Castelul Windsor, situat la 20 de mile (32 km) la vest în centrul Londrei, împreună cu Prințesele Elisabeta și Margaretă. Castelul a pierdut multe din lucrurile sale în favoarea armatei și multe din încăperile acestuia au fost distruse. Geamurile erau sparte de suflurile exploziilor și trebuiau înlocuite. În același timp cu Războiul ciudat, Regina a fost data Formării revoltei, din cauza temerilor
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
și și-a tăiat mâna la Casa Sandringham. Un doctor și o ambulanță au fost chemate imediat la Shandringram iar rana de pe brațul Reginei mamă a fost bandajată. În ciuda acestei căzături Regina mamă era încă determinată să participe la funerariile Margaretei de la Capela St George, Castelul Widstor două zile mai târziu vineri a aceleiași săptămâni. Regina și toată familia regală erau îngrijorați de viitoarea călătorie a Reginei mamă de la Norfolk la Widsor. Cu toate acestea, ea a făcut călătoria, dar a
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
dumneaei a transmis energia muzicii mult mai eficient decât dacă ar fi făcut exces de aceste procedee, o capcană pe care, din păcate, destule cântărețe nu reușesc să o evite.” „Sehr erfreulich war auf die Vorstellung von Cristina Radu als Margarete. Äußerst agil und emoțional spielte sie das unschuldig liebende Mädchen und die Betrogene bis hin zu Verzweiflung und Wahnsinn. Dabei gefiel auch ihre schöne Sopranstimme sehr gut, șo zum Beispiel în ihrer differenzierten Interpretation der Arie am Spinnrad, den mit
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
în 1541. După plecarea din Franța, ea a menținut o corespondență regulată cu cumnata ei, regina Margareta de Navara, și când aceasta a fost ostracizată de restul familiei regale, ea și-a pus jumătate din veniturile din Franța la dispoziția Margaretei. Elisabeta a murit la 22 ianuarie 1592 victimă a pleureziei la vârsta de 37 de ani și a fost îngropată sub o lespede de marmură simplă în biserica mănăstirii ei.
Elisabeta de Austria (1554-1592) () [Corola-website/Science/316498_a_317827]
-
și bucurii.” - "2008" - invitată la sărbătorirea celor 50 de ani de la debut ai doamnei Margareta Pâslaru, eveniment care a avut loc la Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - "2008" - 1 noiembrie, invitată la lansarea albumului Bucuria de a cânta al Margaretei Pâslaru, CD în memoria lui Sile Dinicu. Această lansare a prilejuit și reîntâlnirea cu Corina Chiriac. - "2008" - reîntâlnirea cu Nicu Covaci (Phoenix) după 40 de ani care a avut loc la Happy Hour. Ca urmare a succesului înregistrat de această
Aquilina Severin () [Corola-website/Science/316577_a_317906]
-
de Hainaut, moștenitor prin intermediul mamei sale, Adelaida de Olanda. În 1323 uniunii personale a coșitatelor contelui de Olanda li se alătură definitiv și Comitatul Zeelanda, disputat mult timp de Comitatul Flandra. În 1345 comitatul revine familiei de Wittelsbach prin căsătoria Margaretei de Hainaut cu Ludovic al IV-lea de Bavaria. În 1354 în urma unei lupte de succesiuneîi revine fiului acestora, Wilhelm al V-lea. Ultimul membru al familiei de Wittelsbach a fost Jacqueline de Hainaut, la moartea căreia, în 1433, teritoriile
Comitatul Olanda () [Corola-website/Science/315057_a_316386]
-
br> 1105. Prințesa Elisabeta Doroteea de Saxa-Gotha (n. 8 ianuarie 1640, Coburg - d. 24 august 1709, Butzbach)</br> 1106. Albrecht al V-lea, Marcgraf de Brandenburg-Ansbach (n. 28 septembrie 1620, Ansbach - d. 22 octombrie 1667, tot acolo)</br> 1107. Sofie Margarete, Contesă de Öttingen-Öttingen (n. 19 decembrie 1634, Ulm - d. 5 august 1664, Ansbach)</br> 1108. Johann Reinhard al II-lea, Conte de Hanau-Lichtenberg (n. 13 ianuarie 1628, Bischwiller - d. 25 aprilie 1666, Bischofsheim)</br> 1109. Anna Magdalene, Contesă Palatină de
Genealogia regelui Mihai I () [Corola-website/Science/318509_a_319838]