5,243 matches
-
o frunte pătată, două diafane ființe de înger sparte în stânca păcatului. 9 2258 timpul - o idee ce leagă fapt de fapt. 10 2258 unda ce-și mână trecutu-n viitor. 11 2255 trecutul - o feerie-nmărmurită, viitorul - umbră. trecutul - marmură, prezentul - Dumnezeu, viitorul - umbră. 12 2254 Negre idei, ca [a] unui ce se prăvale-ntr-o prăpastie pustie ca trecutul. 13 2254 Durerea-i o ruină. {EminescuOpVIII 256} 14 2258 O stea ce cade, o ură a lui D[umne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ei cea rece, Cu-aghiasima cea dulce a lumei frunte-atinge, Păcatele i-adoarme, invidia i-o stinge, Ce ochi veghează umed?... Ce sânge se frămîntă?... {EminescuOpVIII 259} Ce suflet țipă-n doliu?... Ce liră jalnic cîntă?... Sunt eu!... Privesc trecutul, o marmură barbară, Pe ea-i gravată aspru ursita-ne amară, Și când văd viitorul cu norii roși de sânge Atunci sufletu-mi geme și inima-mi se frânge. Decis-ai oare, Doamne, ca în etern să fie Romînu-n lanțuri crude... și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
negura roză, Mureșanu se vede dormind pe-o brazdă de flori, într-o câmpie minunată în [al] cărei fund se vede o dumbravă verde și munți verzi. În avanscenă se ridică, încungiurat[ă] de tufișe dese și sălbatece, ruina de marmură a unui monument roman. In timpul acesta melodia cea dulce urmează, pe care-o cântă, nevăzuți încă: ) {EminescuOpVIII 262} SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară, În suflet închis. Alături c-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noaptea eternă prin raze apare Un sunt meteor. (În timp ce cântecul durează Mureșanu [doarme]; fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. În // momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA [sau]SPRITUL [sau] IRIS (Albă și surâzândă. În păru-i blond ard stele, într-o mână crinul luminei, în cealaltă o coroană de lauri de argint) Tu care treci prin lume străin și efemer, Cu sufletu-n lumină, cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
zăpadă Ca pradă. DELFIN Ondină, Tu dulce copilă, o, vină, Nu vezi că Delfinul tău moare În mare. ONDINA Vedea-vom! Să cânte Sirena ruga-vom De nu vei iubi-o - - îmi fură O gură! Tu dalbă Cu piepții de marmură albă O, dă-mi a ta gură - privirea Zâmbirea Pe mândra Sirenă ruga-vom Să cânte. De-i ști să reziști la {EminescuOpVIII 282} Atunce O undă în brațe-ți m-arunce, Că știu a iubi eu prea bine, Delfine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
El în codri se ascunde, Printre fîori ce îi zâmbesc, [2Și cu glasu-i printre unde, ]2 [... ] Esistența mea... iluziune, viața mea... un vis. Instrument care conții în tine toată esistența mea din 18 ani a copilăriei, te atârn d-o marmură, fie marmura uitărei, voi să uit că am trăit, căci n-am trăit, voi trăi. Oare prin atâtea iluziuni ce le-am vărsat [în tine], prin atâtea oare divine [în ca]re am contopit visele mele [în sun]etul tău
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
codri se ascunde, Printre fîori ce îi zâmbesc, [2Și cu glasu-i printre unde, ]2 [... ] Esistența mea... iluziune, viața mea... un vis. Instrument care conții în tine toată esistența mea din 18 ani a copilăriei, te atârn d-o marmură, fie marmura uitărei, voi să uit că am trăit, căci n-am trăit, voi trăi. Oare prin atâtea iluziuni ce le-am vărsat [în tine], prin atâtea oare divine [în ca]re am contopit visele mele [în sun]etul tău, nu ți-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268 Și mândrii zei sunt astăzi marmuri moarte. 17 2291 [UN GLAS] Sunt numai mândru - mândru că pot fi Așa cum alții nu-s. Ei slabi, eu tare. Ei mint - eu adevărul îl spun, căci nu mă tem De-a lui urmări. {EminescuOpVIII 301} 2259 [UN GLAS] De
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
amoruri cu regine, În gând zidi palate și a plantat grădine Pentru femei ce viața și-o-nchină la plăceri Și trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Picioarelor rănite-n sandale li-era dor De scările de marmuri, de-a tronului covor. Acel cap trist și palid coroană vru să poarte, Acei umeri voit-au să duc-a lumei soarte Și azi pe cap el are un negru comanac, Pe umerii lui trențe ș-o rasă de șiac
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea se-nfioară de-o muzică de vis Ce-ndreaptă marea clară l-al stelelor suris. La mijlocul de aer, în sferă diafană, Deodată se retrage-acea rază-aeriană Și prinde chip și formă... întîi pare cristal, Apoi un înger cu-aripi, ca marmură de pal, Și se coboară dulce pe drumul razei sale Și haine argintie cuprind membrele sale, Pin păru-i flori albastre, pe frunte-o stea de foc... E o icoană-n ceruri, cu cîntecu-mi o-nvoc, Eu stau uimit, sinistru, mîna-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vai, dobitoc e! Ca-nainte de 10 ani. (cu ciudă, tare ) Nu! [ȘTEFAN] O, Emma... de-ai ști tu ce frumoasă te-ai făcut... Ce gingașă... ce plină d-o poezie atât de originală, atât de copilărească... încît ai face marmura să se-namoreze-n tine. Cu visurile tale de fericire ai putea să împli o eternitate, nu viața unui bărbat... Eu plec în Italia... poate încă azi... dar suvenirea ta așa de poetică mă va-nsoți pretutindenea... Da, tu vei fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mii de trențe, ca ceea ce adorau ieri să zacă în noianul de toate zilele, de-ar fi avut prețu[l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă în aur stă falnică, mândră, peste grandoarea căzută. O! de-ar putea vorbi marmura cea frumoasă despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
l] său, de n-ar fi avut. Multora li se face onoare după moarte, după ce i-a necunoscut în viață. O marmură frumoasă c-o inscripție strălucindă în aur stă falnică, mândră, peste grandoarea căzută. O! de-ar putea vorbi marmura cea frumoasă despre cel ce zace sub ea, s-ar vedea câte rele i s-a făcut, ar cădea multe lacrimi, s-ar sfărâma atâtea iluziuni false, rătăcite, deși nobile, deși mari. UNUL Ce-ndrugă ăla, oameni buni? ALTUL Lăsați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în Corint, Și podelele pestrițe, toate numai mozaic, 1 Ce-n dispunerea maiastră nu au greș întru nimic, Și în fine iată Eros, zeul dragostei de foc, Răsărit dumnezeiește de frumos în acest loc Dintr-un singur, admirabil stan de marmură, lucrat De chiar Phidias maestrul. Oare nu te simți mișcat Ca de-o mândră sărbătoare? BOMILKAR Și tu ai contribuit Prea cinstit la toate astea? PSAMIS Nici în gând nu mi-a venit. Eu m-am mărginit la daruri de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spune acești păreți Ce văzură pe aicea în decursul unei vieți Ar striga la toată lumea și-ar vesti pe orișicine De rușinea ta cea mare, de adînc-acea rușine A inimei tale sterpe și lipsite de amor. Aste pănuri purpurie, aste marmuri, ăst covor, Toate gajuri ale gloriei tale-atîta de deșerte, Nu sunt oare tot atâtea mărturii desigur certe Și dovezi umilitoare că ai fost desprețuită? Au brățara asta mândră cine-o dete ca ispită? Un arhont? Un preot poate? (LAIS scoate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu mine. Băiașii mă mai duseră câțiva pași, apoi [î]mi luară cingătoarea sau fota, [î]mi scoaseră din picioare gelengii și mă întinseră, pe jumatate leșinat, pe strada ce se ardica în mijlocul odăii și care semăna cu masa de marmură a unui amfiteatru. Cu toate acestea și acum, după câteva minute, începui a mă deprinde cu așa temperatură infernală. începură a-mi mai veni simțirile și vrui să-mi arunc ochii cu sfială împrejurul meu, începui să văz cam curat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
atunci e vremea s-o tulesc și să scap din mîinele lor. Vrui să mă orientez încetul cu încetul, să văz cum și unde mă aflu, eram în mijlocul unei săli mari pătrate, încrustate până la o înălțime de om cu marmure de deosebite fețe. Niște cepuri deschise vărsa neîncetat, ca niște fântâni, pe lespezi o apă fumegândă ce se ducea în cele patru unghiuri ale sălii a se strânge în niște bazine asemenea cu niște cazane foarte mari, în surfața cărora
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
durere de nu vei veni într-ajutorul meu! Se așeză în poalele capelei pescarilor. Madona de Sorrenta era fecioara celor șapte dureri, sculptorul o înfățișase cu inima străpunsă cu șapte săbii, în vreme ce pe brațe ținea pe Cristos murind. Vederea aceștii marmure ce atât se potrivea cu impresiile inimii sale pare că ar fi aruncat un balsam mântuitor în sufletul junelui artist și inscripția Stabat mater dolorosa ce era asupra frontispițului capelei îi insuflă de a pune pe muzică acel imn ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
celei mai nalte specii de poezie, are întreagă personalitatea omului de material al ei. Prin mijlocul aceleia ea (rezolvă) dezleagă în același (sens) înțeles tema ei (Aufgabe), precum și le rezolvă și pictura prin lumină e coloare, sculptura prin metal or marmură, poezia prin nemijlocitul product al spiritului: cuvântul. În ea dar apare personalitatea individuală a omului ca materialul (cel mai) necesar, pe care nu are de-a-l forma și spiritualiza (begeistigen) mai puțin, de-a-l întrebuința adică la (înfățișarea) reprezintarea ideei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adevărul natural) și-și răpește adevărata valoare a operei sale, adica de-a-l purta pe spectator prin toate fazele vieței sale sufletești și de-a simți din dispozițiunea lui (răsunetul) ecoul tuturor afectelor sale proprii. Valurile simțirei se frâng de marmura unei frumuseți neînmuiată de viață sensibilă. Idealitatea formei, de nu ne arată o esistență individuală deplină (complectă), este așadar rece și rămâne asupra sufletulni fără acel efect, ea ne pune înaintea ochilor (vergegenwaertigen ), ceea [ce] ni se reprezintă întocmai ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trădează frivolitatea cugetului și a inimei, trebuie să fie însă tot așa de departe de la acea spiritualizare a tonului rănit prin soarte și lume. Tonul fundamental în Goneril și Regan trebuie să ni trădeze pe-acele ființe cu inima de marmură, el trebuie să reflecte acea ghețoasă lipsă de simțire, fără însă de-a cădea vreodată pe un nivel nenobil or ordinar. Și în viață ni se-ntîmplă să găsim câteodată un așa ton fără de inimă care face de ni se contrage
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sau altarul bisericii sunt făcute pe locul și din lemnul copacului în care s-a înfipt săgeata eroului întemeietor. Mai mult decât atât, la începutul secolului, D. Dan nota că „în altarul Mănăstirii Putna se păstrează, într-un postament de marmură vânătă, o bucată de trunchi de ulm, în care săgeata lui Ștefan cel Mare s-ar fi înfipt” (48, p. 13). Claudiu Paradais susține că, de fapt, e vorba de „un frag ment de trunchi de paltin” în care s-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pentru a întreține cu ele clase întregi de Caradale și de Serurii, de oameni improductivi, incapabili de muncă și avizați la buget și la favori guvernamentale, acela nu poate pretinde să aibă ce cheltui pentru cultura poporului său. Blocul de marmură din care - ai tăiat un satir nu mai e bun să tai din el pe Minerva. [14 aprilie 1883] ["D. C. A. ROSETTI A REÎNCEPUT... "] D. C. A. Rosetti a reînceput să scrie în "Romînul", de astă dată cu multă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
e Domn în Moldova (1375 - 1392) și întemeietorul dinastiei din care, ca culminațiune, a răsărit Ștefan V Mușat cel Mare. Chiar maramureșenii par a fi din Hațeg. Ce e Maramureș decât o combinare între numele român al Porții de Fier (Marmura) și numele Murășului, care curge la nordul ținutului? Astfel sub un Piast și mai târziu sub un Jagelon (din Litvania) care, pe lângă Coroana Poloniei, era ales - prin influința lui Ioan Corvin - rege al Ungariei, românii se ridică și se răspândesc
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a trei dinastii române ["CA TOȚI ROMÎNII ADEVĂRAȚI... "] 2263 Ca toți românii adevărați Ștefan Vodă era ardelean de origine și anume mureșan. Ca și Uniad Corvinul, ca și Basarabii toți. Dar ce e Maramureș decât o combinație de cuvinte între Marmura (numită Poarta de Fier) și Mureș, râul care trece prin ea. ["DEȘI ÎN REALITATE... "] 2257 deși în realitate poporul maghiar n-a ajuns niciodată la predominare în țara lui proprie, nici în trecut, nici azi. Îndată după stingerea dinastiei lui
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]