1,841 matches
-
cu Greta Garbo, care, timp de o săptămână, dezamăgi tot Madridul. Kilimanjaro este un munte acoperit de zăpadă, are o Înălțime de 5892 metri și se spune că e cel mai Înalt munte din Africa. Vârful dinspre apus este numit Masai „Ngàje Ngài“, Casa Domnului. Foarte aproape de acest vârf se află hoitul Înghețat și uscat al unui leopard. Nimeni nu a putut explica ce căuta leopardul la o asemenea Înălțime. Zăpezile de pe Kilimanjaro — Cea mai tare chestie e că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Hogan și Bruce, maseurul negru, ne duse cu căruța la gară. La revedere, domnule Brennan, spuse Bruce când ajunserăm la tren. Sper din toată inima să-i stingeți felinarele. La revedere, spuse Jack și-i dădu doi dolari. Bruce Îl masase tot timpul. Acum părea cam dezamăgit. Jack observă că mă uit la Bruce, care ținea cele două bancnote-n mână. — Restu’-s pe nota de plată. Hogan a trecut și masajul acolo. Jack n-a scos o vorbă cât am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și ceva din șocul loviturii. De-acum, Walcott Îl lovea serios. Chiar că era o mașină de bătut. Tot ce făcea Jack era să-ncerce să-i blocheze loviturile. Nu se vedea ce bătaie groaznică-și ia. Între runde Îi masam picioarele. Mușchii Îmi fluturau moi sub mâini la fiecare masaj. Era distrus ca dracu’. — Cum merge? Îl Întrebă pe John, Întorcându-și fața umflată spre el. — E meciu’ lui. — Cred că pot să rezist până la capăt. N-am chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bine, Îi spune John la ureche. Jack se ridică și sudoarea i se prelinge pe față. I-am pus halatul pe umeri și, ținându-se cu o mână de-acolo, traversează ringul. L-au ridicat pe Walcott și acum Îl masează. În colțul lui s-a strâns o grămadă de lume. Pe Jack nu-l bagă nimeni În seamă. Se apleacă deasupra lui Walcott. — Îmi pare rău, zice Jack, n-am vrut să te lovesc sub centură. Walcott nu-i răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl Întinse pe față, atingând-o foarte grijuliu, cu vârfurile degetelor. Își ștergea degetele de marginea farfurioarei până rămânea pe ele doar o peliculă fină de unguent, apoi Își freca fruntea și obrajii, și pe urmă, cu mare delicatețe, Își masa nasul. După ce termină, se ridică-n picioare, luă farfurioara și se duse În camera mai mică, unde dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
repede... „Oare cât are de gând să țină ploaia asta? Da’ chiar dacă se oprește, cum ies eu de pe ogor pe întunericul ista. Și apoi cum oi merge pe glodăraie, dacă abia m-am târât pe loc uscat - își spunea Toaibă, masându-și piciorul rănit... Ploua de o bună bucată de vreme. Peste tot răul se adăuga și foșnetul nesfârșit al șoarecilor. A luat în brațe sacul de merinde în care mai avea o coajă de pâine, cu gândul că șoricimea ar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lui Lurr, ghemuit în prag, se profila întunecată pe zăpada ce sclipea în soarele dimineții. Rădăcinile copacilor căzuți desenau pe cer o lume răsturnată. Valerius se ridică. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul dimineții de decembrie, în timp ce își masa mușchii amorțiți de nemișcare. Înșeuă calul, împrăștie ultimii tăciuni rămași, își luă traista de medic, mângâie câinele care se învârtea pe lângă el, dând vesel din coadă, și ieși. Se uită în sus, spre vulturii ce se roteau încet pe cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se iviseră încă zorii. Valerius bandajă cu grijă toate rănile. Fata îi aduse o pătură de blană și Valerius o întinse peste trupul gladiatorului. Se aplecă încă o dată să-l privească. Ridică pătura și îi descoperi picioarele, pe care le masă îndelung, energic, cu un unguent din arnică și sănătoase, apoi îi masă mâinile și brațele, fiind tot timpul atent să nu atingă bandajele. În cele din urmă îl înveli pe rănit și îi observă din nou chipul. Nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aduse o pătură de blană și Valerius o întinse peste trupul gladiatorului. Se aplecă încă o dată să-l privească. Ridică pătura și îi descoperi picioarele, pe care le masă îndelung, energic, cu un unguent din arnică și sănătoase, apoi îi masă mâinile și brațele, fiind tot timpul atent să nu atingă bandajele. În cele din urmă îl înveli pe rănit și îi observă din nou chipul. Nu mai era crispat, iar respirația era profundă, regulată. — O să se facă bine, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tânărului și-l strânse cu putere, ca să-l readucă pe tărâmul vieții. — Te-am vindecat! M-ai auzit? — Da. Tânărul ridică ușor o mână. — M-ai salvat. Am înțeles. Trăiesc. Lăsă mâna să cadă și adormi pe dată. Valerius îi masă din nou mâinile și picioarele, încercând să alunge mânia care-l cuprinsese brusc. De ce se supărase așa de tare când celălalt îi spusese că e gladiator? Termină masajul când se simți din nou calm. Își puse capul pe pieptul bolnavului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
epocii lor, multe fiind valabile și astăzi.” Cum ar fi elicopterul. Ori revista Sexy Press. Unde distingem un sfat din vechime: „Din cinci linguri de nitrat de borax, levănțică, miere și lapte, se prepară o alifie cu care se va masa penisul pînă la Înroșire (din cînd În cînd, se stropește cu apă caldă)”. Trec cu vederea că trebuie să fie dureros, dar acum, cînd există copii care mor de foame pe stradă, să te masezi cu miere pe penis pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alifie cu care se va masa penisul pînă la Înroșire (din cînd În cînd, se stropește cu apă caldă)”. Trec cu vederea că trebuie să fie dureros, dar acum, cînd există copii care mor de foame pe stradă, să te masezi cu miere pe penis pare o operație lipsită de delicatețe. Sau să ți-l bagi În lapte. În aceeași notă underground scrie și autorul romanului Groapa: „...noi, prizonierii din Est, siliți să murim prin Închisorile de la Aiud, Gherla, Pitești...” A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
făcea să mă îndoiesc sălbatec și să mă chinui. Pentru că suferise cândva de biri-biri, i se umflau seara, imperceptibil, pulpele picioarelor, și medicii îi recomandaseră masagii în zilele de umezeală mare. Erau dimineți când Lilu sau surorile lui Khokha o masau pe tot trupul, goală, cu un soi de oloi grețos, pe care apoi cu anevoie îl puteau spăla. Dar câteodată, Maitreyi simțea dureri, și trebuiau făcute imediat masagii numai pe pulpe, și pentru aceasta chema pe Khokha în odaia ei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mei și a început să mă sărute, lacom, înfigîndu-și în același timp unghiile în carnea mea. Continuam să vorbesc, nesimțitor la căldura trupului ei, spunîndu-i tot ce am suferit când am știut-o singură cu un bărbat străin, care-i masa pulpele. I-am arătat ce hidoasă este această abandonare în mîirale altuia. ― Aș fi preferat să mă siluiască, vorbi deodată Maitreyi, izbucnind în plâns. ― Cu tine, așa cum ești, senzuală și inconștientă, i-ar fi fost foarte ușor s-o facă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
leul cel bun se așeza și-și strîngea aripile la spate, cerînd politicos un Americano sau un Negroni, pentru că Întotdeauna prefera să bea asta În loc de sînge de negustor hindus. Într-o zi a refuzat să mănÎnce opt vite ale tribului masai și s-a mulțumit doar cu niște paste și-un pahar de suc de roșii. Asta Îi Înfurie foarte tare pe leii cei răi și una dintre leoaice, care era cea mai rea și nu reușea niciodată să-și curețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
meu. — Taică-tu a fost un grifon, spuse leoaica ticăloasă lingîndu-și mustățile. Minți, spuse unul din leii răi, nu există așa un oraș. — DĂ Încoace o bucată din negustorul Ăla, spuse un alt leu foarte rău. Vita asta din tribul masai e prea proaspătĂ. — Ești un mincinos nenorocit și un copil de grifon, spuse cea mai rea dintre leoaice. Și cred c-o să te omor și-o să te mănÎnc cu aripi cu tot. Asta Îl Înspăimîntă foarte tare pe leul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
se aud și mai multe voci. O voce de fată. O recunosc. — Știam io căl știu dă undeva. Estelle. — Avia șatunci o pungă de plastic păcap? — Puțoi obrazinic! Simt o durere ascuțită În testicule. Le acopăr cu mîinile. Degetele Îmi masează materialul fustei. — Asta-i marfă Ocky! Ocky. Am fost lovit cu piciorul de Ocky. Chestia e băieți... și fete, e vocea lui Lexo, că tresă mergem pînla capăt cu porcuăsta. Știi censeamnă asta. Nu posomori un gabor, spune celălat tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Sing Sing față de Rikers, dar nu sunt În stare să citească un cuvânt În limba engleză“. Iar acum se străduia să găsească un mod de a-i ajuta. Mi-am strecurat mâna pe sub tricoul lui și am Început să Îl masez pe spate. Arăta, sărmanul, atât de nefericit, Încât mă simțeam vinovată că Îl deranjam cu amănuntele interviului, dar simțeam pur și simplu nevoia de a vorbi cu cineva. — Știu. Îmi dau seama că În postul ăsta nu voi face muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
limbă care semăna a spaniolă, dar care putea fi la fel de bine și portugheză. Tipul lui Lily Își petrecuse deja mâna pe după talia ei și părea extrem de Încântat. Nu era momentul potrivit pentru amabilități, am decis eu. Christian Collinsworth tocmai Îmi masase gâtul cu buzele. L‑am ignorat total pe tip, am pus mâna pe brațul ei drept și am târât‑o spre canapea. — Andy! Încetează! a șuierat ea și și‑a smuls brațul din strânsoarea mea, fără a uita Însă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sunase și mă trezise din somn o singură dată - o singură dată! - ca să Îmi ceară să‑i fac o rezervare la prânz pentru a doua zi. Asta nu e prea rău, am gândit eu, În timp ce mâinile puternice ale femeii Îmi masau mușchii contorsionați și Încordați ai gâtului. Nu era rău deloc. Dar exact când să ațipesc din nou, a sunat, cu un țârâit persistent, celularul pe care Îl adusesem cam Împotriva voinței după mine. — Alo? am zis eu energic, de parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi dau seama de pericolul iminent al alunecării definitive În forme fără Întoarcere și atunci fac un efort teribil să mă adun din interregnuri, să mă salvez. Cu grijă, Încep să-mi pipăi brațele, picioarele, toracele, craniul și să le masez ușor cu buricele degetelor. Pe măsură ce le ating, observ cum se dezumflă, se reduc la dimensiunea normală, văd cum se rupe vălul de ceață din camera mea de student Anselmus și, deodată, mă smulg din torpoarea visului și sar din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acoperit de zăpadă deasupra, și un suport metalic prelungit Într-o giruetă, ce se mișcă În direcția vântului sau a curenților de aer iscați de diferența de temperatură; imediat, sub sau lângă această construcție, se văd mulțime de siluete umane, masate pe o linie delimitată de trunchiurile arborilor, ca În perspectiva dată de Breughel cel Bătrân În tabloul acela celebru de la Kunsthistorischemuzeum cu tăierea pruncilor; mai În stânga, se observă un morman de zăpadă, ce se interpune Între linia copacilor (și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În perspectiva dată de Breughel cel Bătrân În tabloul acela celebru de la Kunsthistorischemuzeum cu tăierea pruncilor; mai În stânga, se observă un morman de zăpadă, ce se interpune Între linia copacilor (și a spectatorilor neimplicați) și a doua linie, a celor masați la marginea gheții (mai apropiați deci de dansatoare și mult mai implicați În acțiunea de a o privi decât ceilalți), ce sunt distribuiți În mod entropic, fără să pară atât de atenți la ce se Întâmplă pe gheață și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cele bune până ce va avea posibilitatea să-și cumpere altele. De altfel și Grigore îl poftise numai de formă, căci nu mai stărui, ci adăugă repede: ― Firește, firește... Cu toate astea aș vrea să ne mai vedem. Știi ce?... Luăm masa împreună diseară! îți convine? Ai timpul și dumneata să-ți vestești gazda, voi fi și eu mai liber și mai liniștit... Atunci așa! Să fie, să zicem, la Enache! Cunoști?... În strada Academiei. La opt!.. Așa! 3 Titu Herdelea alerga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pacientul, zâmbindu-i. Îi plăcuse îndărătni cia cu care, atunci când o văzuse, se străduise să se ridice, proptindu-se în mâini. Îl lăsă să-și revină, până ce respirația i se liniști. Dădu pătura la o parte, dezgolindu-i gleznele. Îi masă degetele și apăsă pe tălpi, căutându-i vreo tresărire pe chip. — Nu ești convins ? îl întrebă. El o privi cu seriozitate, de parcă ar fi înțeles. Gândind mult... răspunse, cu dificultate. — Trebuie să începi să mergi, spuse ea, acoperindu-l cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]