2,968 matches
-
spusese, cu aceste cuvinte, că el Îl reprezintă, cu adevărat, pe Amir Baian. - Și eu Îi doresc stăpânului tău aceeași liniște a sufletului, răspunse Oană. Deși, după câte Îmi spun cei cu vederea ageră, dincolo de Nistru a fost un adevărat masacru. Stăpânul tău e mânat de o dorință de răzbunare care stârnește furtună. - Stăpânul meu e cel mai mare luptător al Asiei, moștenitorul lui Gingis han. Dar acum el Îndeplinește poruncile celui care e mai presus de el. Marele Maestru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sultanul se pregătește să părăsească tabăra și că peste cincizeci de mii de ieniceri și spahii Îl vor Însoți! Voievodul privi scurt spre spătarul Costea, proaspăt Înălțat În rang după moartea spătarului Mihail. Se iveau boieri și dregători noi după masacrul de la Valea Albă. Oameni tineri, care Îi prețuiau pe cei care se jertfiseră și care, la rândul lor, credeau În victorie. Stolnicul Petru, comisul Groza, căpitanul Gherman, Dragoș, pârcălab de Roman. Și alții. Îi scosese În primele rânduri, le dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape două decenii Învățase tot ce se putea Învăța despre luptele de pedestrime și cavalerie. Era adevărat, Oană nu fusese la o singură bătălie, iar aceea se transformase În masacru. Dar nimeni n-ar fi putut salva ceva, cu zece mii de oameni Împotriva unui val de o sută cincizeci de mii. - Aprinse, măria ta? Întrebă Costea. Voievodul Își reveni din gânduri. Era dimineața Sfintei Fecioare, iar ștafetele sale Înștiințaseră locuitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Nu mai dădea nici un ordin, căci nimeni nu l-ar fi ascultat. Dar brațul lui spinteca, fulgerător, fiecare spahiu ivit În cale, ca și cum ar fi fost o păpușă de paie. Dealul Ilișeștilor deveni, În doar câteva minute, un loc al masacrului. „Sunt nemuritor!” gândi, brusc, Jurj. Era o revelație. O imensă lumină care Înlătura toate grijile și toate primejdiile. Nu exista nici o primejdie. Exista doar el, forța lui, mânia lui, brațul lui. Și știu că, În acea zi sfântă, anume aleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
o idee bună... spuse Ștefănel, cu aceeași voce liniștită. Pumnalul din teaca legată de Încheietura ta dreaptă ar pune Într-o primejdie prea mare viața stăpânului tău... Ali Își aminti despre ce i se povestise, la Întoarcerea din Balcani, despre masacrul din piața Ak Sarai. Și despre cel din deșertul Gobi. Și despre calitățile paranormale ale Marelui Maestru. Se gândi să nu se gândească la nimic, știind că tânărul din fața lui va citi și aceste gânduri albe. Făcu semn gărzii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe urmele căpitanului Oană și adâncea debandada trupelor turcești. Ștefan privea totul și Înțelese că se apropia de o nesperată victorie. După atâtea bătălii, știa când dușmanul Începe să cedeze. Îi simțea teama. Îl avea În față, din nou, după masacrul de la Valea Albă, pe Mahomed. Și Mahomed se retrăgea. Atunci Își aminti de un detaliu de care toată lumea uitase. Apărătorii primseră două mesaje pe care căpitanul Oană nu le citise. Le ceru Erinei, care le Întinse fără a-și lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
oblâncul șeilor. Și deodată, asemeni unei pantere care pândise doar momentul hotărâtor, Marele Maestru țâșni În fața voievodului, se opri o fracțiune de secundă, cât să rupă Între degetele mâinii drepte săgeata otrăvită, apoi scoase ambele săbii de la spate și dezlănțui masacrul. Mișcările erau prea iuți ca să poată fi văzute și parate. Erau fulgere care aduceau moartea. În fața lui, ienicerii nu reușeau să se retragă suficient de repede. Erau uciși aproape fără să apuce să ridice iataganele și cădeau În neființă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
noastre este curat Africa". Parisul supra-metisat, atât de drag presei și universitarilor, părea să nu-i convină tocmai lui, principalul beneficiar al acestei stări de fapt. Și tot acest student congolez răspunde la întrebarea mea de ce sunt atât de multe masacre în Africa, înfăpuite de mini-armate (bande înarmate, de fapt) conduse de cei ce-și spun Les Seigneurs des guerres (Stăpânii războaielor): Nu, nu mai avem război în regiunea din care vin eu. Les Seigneurs des guerres sunt, pentru noi, o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
1959, dar și cartea unui iezuit francez, Histoire de la Nouvelle France, devenită teribil de incorect politic odată cu trecerea timpului. Ediția pe care am răsfoit-o eu fusese tipărită în 1880, dar manuscrisul original data din 1687. Sunt menționate mai multe masacre săvârșite de irochezi împotriva coloniștilor francezi; precum și faptul că aceștia trebuiau să se refugieze adesea în fortăreața Québec pentru a-și salva pielea. Așa cum a fost cazul de exemplu în teribila iarnă a anului 1680, când, citez din memorie, "irochezii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Laval comemorează 14 ani de când teroristul-misogin Marc Lepine, un tip complet dus cu pluta, fără nici o îndoială, a intrat cu o pușcă într-o sală de curs a Universității Politehnice din Montréal, a separat fetele de băieți și a început masacrul. 14 studente a omorât băiatul acesta, pentru a protesta, spunea el, împotriva feminismului care a sufocat universitatea canadiană. Holurile sunt împânzite cu afișe războinice, editate de grupuri feministe radicale, afișe care cer nici mai mult nici mai puțin decât "moartea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
african din Benin decât de un european din Berlin. Mircea Dinescu nu și-a pierdut (încă!) mâna de poet și pamfletar. Scrie despre o vânătoare organizată în decembrie de Ion Țiriac pentru oameni de afaceri occidentali. În realitate, un adevărat masacru, de neimaginat în țările lor de origine, acolo unde au vilă cu piscină și gazon, iubesc animalele și recuperează conștiincios și ultimul dop de la sticla de bere. Reproduc o parte din text, imaginea cristalizată a mizeriei morale dintr-o țară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
documente și a ajuns la concluzia că sunt false. Aici s-a terminat prima parte a poveștii. Câțiva ani mai târziu, un student armean a aflat că fostul ministru de interne Talaat Pașa, pe care îl considera unul dintre responsabilii masacrului, trăiește sub nume schimbat la Berlin. A cumpărat un revolver și l-a împușcat. Germania se simțea puțin cu musca pe căciulă, pentru că în Primul Război Mondial a fost aliata Turciei. S-a ajuns la un proces al studentului armean
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
moldovenilor, în urma înfrângerii din iarna anului 1475, o dovedește și cruzimea cu care turcii s-au purtat față de negustorii moldoveni, care se aflau la Caffa. O parte din ei au fost măcelăriți, iar cei care au reușit să scape de masacru au fost vânduți ca sclavi. Succesiv au fost cerute locuitorilor Caffei dări excesive. La 13 iunie tinerii de ambele sexe din Caffa au fost prezentați turcilor. Dintre ei au fost aleși 1.500 — alții vorbesc de 3.000 — pentru a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și cuminți, n-am mai putut răbda și l-am întrebat: Domnule Stranski, mă frământă o întrebare... Ei, anume care? Ce-au avut, în fond, rușii cu Polonia? Tocmai am citit recent o nouă lucrare despre acel condamnabil și abominabil masacru de la Katyn, când sovieticii au lichidat peste 10-12 mii de oameni din elita Poloniei... Hm!... Dumitale îmi ceri, într-un fel, să ne plimbăm prin toată istoria Poloniei... Nu știu, zău, în ce măsură pot să rezum cât și cum, încât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pianista Ingrid (Lindgren) a trăit o mare nefericire. Avea ochii roșii de plâns, dar cu multă demnitate mi-a povestit visul ei, un coșmar: pereții micului apartament în care se află și pianul erau plini de sânge, avusese loc un masacru! Era îngrozită, dar ceva luminos a apărut deodată. Corp astral! Îngerul păzitor? Adevărata ei ființă invizibilă? S-a trezit speriată de apariția luminoasă care vroia parcă s-o asigure că nu era ceva atât de îngrozitor cum părea. În realitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ca evreu, mama lui fiind suedeză. Lui Andrei îi e frică să nu se sinucidă, îi telefonează în fiecare zi, aflând că e „exilat” chiar de colegii lui, din pricină că nu e „evreu”. NATO a bombardat posturile militare din jurul orașului Sarajevo. Masacru, sânge, deznădejde, întuneric. Șisoarele răsărind încă peste crime și suferințe, strălucitor. Septembrie A venit toamna. Plouă tot timpul. Melancolie. În curând va veni întunericul și cu el acea stare de imobilitate trezind însă voința de a nu mânca pâinea lenei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie de ultima masă, pe care oamenii de la Arhiconfreria Mizericordiei reconstituiseră mădularele nude ale mortului. Capul fusese potrivit pe bust și numai cârpa scămoșată dintr-o parte a gâtului mai amintea de masacru. O mână milostivă dezbrăcase și spălase trupul. Dante se apropie ca să observe din nou chipul acela, pe când Cecco se oprise la o anumită distanță, cu fața strâmbată Într-o grimasă. Observă trăsăturile greoaie, marcate de trecerea anilor. Și nasul, deviat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ipoteza grosolană a șefului gărzilor, pe care la Început o respinsese cu dezgust. Acum, Însă, acea posibilitate i se Înfățișă din nou În minte. Era oare el cel de-al patrulea bărbat de pe galeră? Fusese oare el cel care comisese masacrul, pentru a coborî În Infern Însoțit de o legiune? Mintea Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
transformării, al devenirii și al contradicției? Dar ai pomenit de niște „crime”: așadar, Guido Bigarelli nu e singurul care a trecut pragul lui Hades Înainte de vreme? - Nu numai el. La câteva leghe la Apus de oraș a avut loc un masacru, poate pentru a acoperi o singură crimă. Asasinul a umplut o corabie Întreagă de cadavre. Arrigo deschise gura să mai pună o Întrebare, dar apoi Își strânse buzele ca și când s-ar fi răzgândit. - Ce este „Împărăția Luminii”? Îl Întrebă poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În stradă În zori, după o scurtă odihnă, populată cu imagini neliniștitoare. Fețele viilor și ale morților se contopiseră Într-o comedie macabră, În care expresia zeflemitoare a lui Cecco se suprapunea peste rana cumplită a lui Bigarelli, iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Lamberti și Tegghiaio Albobrandi printre cei dintâi. Acquasparta strânse din pleoape până când aproape că Își Închise ochii. - Aceștia ar fi inspiratorii dumitale? Un șef ghibelin, nemilos În furia lui, un nebun smintit, care a dat semnalul de pornire al unor masacre civile, prin sfaturile sale rele, și care pe deasupra mai era și sodomit, Încă unul. Se pare că soiul acesta rău Îți stârnește dumitale simpatiile. Dante se aprinse și se apropie amenințător de cardinal. Dar acesta nu părea să ia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
răspândiți În spațiul deschis al porticului, care răpuneau cu lovituri de spadă bărbați și femei neînarmați, care se ghemuiau printre țipete de groază și vaiete. Totul era pierdut, pentru Cecco și pentru confrații lui. Cum ar mai fi putut opri masacrul care se anunța? Însăși autoritatea sa avea să se sfârșească peste câteva ore. Începu să Își frângă mâinile, pe sub mânecile hainei, simțind În inimă toată durerea neputinței. Dar nu trebuie să cedez În fața disperării, hotărî el. O porni Înainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens circular, asemenea unui actor de mâna a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
surescitați cele Întâmplate, ca niște tovarăși de vânătoare ce se Întorc de la o partidă. Întunecat, Dante se așezase pe o veche piatră romană ca să Își tragă sufletul și, Între timp, asculta replicile oribile și fanfaronadele plebeilor, bucuroși nevoie mare de masacrul comis. În preajmă mai rămânea doar agitația unor vigiles de cartier, care veniseră cu găleți și cu pompe, spre a Împiedica flăcările să se Întindă până la casele Învecinate. După ce Își trase sufletul, Își reluă drumul de Îndată. La Santa Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
jos și Încercă să Împingă ușa, În speranța că se va deschide. Auzi de partea cealaltă zgomotul metalic al zăvorului care rezista. Fu cuprins de teama că Arrigo fugise. Poate că intuise că fusese descoperit. Sau poate că, aflând de masacrul de la Maddalena, se hotărâse să plece, spre a salva ce se mai putea salva din planul său. Ori poate că era În căutarea unei noi victime, pentru a-și desăvârși proiectul, se gândi el cu un fior. Dar unde putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]