3,007 matches
-
interioară individuală. -Și, totuși cât venin, câtă otravă este în sufeință. în frământările unui om nefericit, pentru care totul se reduce la neant, și pentru care legea acestei lumi este suferința!.. Da, suferința!.. murmură bătrânul Iorgu cu amărăciune. “-Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieții,ceilalți se consumă la temperaturi unde viața nu rezistă... Suferința se află în mental!” Ii șopti rar un gând. -Și, cum o scoatem de acolo?!.. se întrebă bătrânul. “-Cu gândul... cu gândul, omule!.. îi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
apoi, În aceeași toamnă, În cătunul tulcean Caugagia, unde, Între anii 1941 și 1945, Mihai frecventează clasele primare. La Îndemnul tinerei sale Învățătoare Aurelia Vlădăreanu, el urmează, din 1945 până În 1952, cursurile Liceului Teoretic „Spiru Haret” din Tulcea, fiind elev mediocru, dar făcând parte dintr-o promoție cu mulți elevi eminenți și având profesori de elită ca Măndița Grigorescu, Ion Stratulat, Gheorghe Iliescu și Nicolae Gâlcă. Din cauza „originii sociale nesănătoase” nu i se permite, În 1952, să susțină examenul de admitere
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de alături nu reușea s-o clintească, Încercând să rezolv, fărĂ a strica albul paginii, un puzzle din care Îmi lipseau multe piese. lumea mi se releva sub formă de fascicule, discontinuă, ruptă În bucăți. majoritatea oamenilor făceau un joc mediocru. De când mă aruncasem În vârtejul Bucureștiului Începusem să Învăț să le cântăresc sufle- tele. PĂreau cu toții loviți În moalele capului și, Într-un fel sau altul, terminați. intraseră În joc. Jocul consta În a-ți trage o felie cât mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, Într-un fel de Înțelegere tacită a ratării, Încercând să ne păstrăm demnitatea. indiferent de ce discutam, Împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră știam că suntem niște tipi mediocri, cu niște joburi de rahat, niște furnici prinse Într-un mușuroi prost făcut. Sub gerul iernii, destinele noastre se făceau și mai mărunte și doar vodca fiartă și serile de poezie de la muzeu, la care mergeam din când În când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de alături nu reușea s-o clintească, încercând să rezolv, fără a strica albul paginii, un puzzle din care îmi lipseau multe piese. Lumea mi se releva sub formă de fascicule, discontinuă, ruptă în bucăți. Majoritatea oamenilor făceau un joc mediocru. De când mă aruncasem în vârtejul Bucureștiului începusem să învăț să le cântăresc sufletele. Păreau cu toții loviți în moalele capului și, într-un fel sau altul, terminați. Intraseră în joc. Jocul consta în a-ți trage o felie cât mai mare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
adulmecam soarta. Unde mai eram ? Stăteam toți trei la masă, într-un fel de înțelegere tacită a ratării, încercând să ne păstrăm demnitatea. Indiferent de ce discutam, împărtășeam cu toții sentimentul acut al eșecului. În sinea noastră știam că suntem niște tipi mediocri, cu niște joburi de rahat, niște furnici prinse într-un mușuroi prost făcut. Sub gerul iernii, destinele noastre se făceau și mai mărunte și doar vodca fiartă și serile de poezie de la muzeu, la care mergeam din când în când
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
altfel spus cu bărbatul generic, cu masculinitatea însăși. Da, Domnișoara ri reușea să mă transforme într-un fel de supererou erotic doar prin excitarea unora dintre punctele nevralgice ale imaginației. eu, care în viața mea de bărbat fusesem mai degrabă mediocru și stîngaci, timid și complexat, prudent și precaut, deveneam, propulsat de jocurile Domnișoarei ri, o veritabilă declanșare de pasiune naturală, eram o fereastră prin care dădeau buzna, în Domnișoara ri, forțe venind de dincolo de mine. Iată de ce cînd am auzit
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ale acestuia. O dispoziție a profesorului, care era și medic-șef al ospiciului, îi îngăduise să intre ziua în orice secție. Internii îl priviră cu mirare, cu falsă ridicare din umeri, apoi se supărară. Alături de ei era și mediculsecund, om mediocru, care îngreuia oricărui cercetător observațiile, sub motiv că pacienții sunt tocmai în studiul lui, în realitate din invidie sterilă față de aceia care, publicând, se făceau cunoscuți și amenințau să pătrundă la Universitate. - Ascultă, domnule, zise un intern într-o zi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mare carieră medicală dacă muncea. O sforțare atât de mică fusese răsplătită cu atâta bunăvoință! Dacă ar fi făcut lucrări mari, capitale, cu siguranță că ar fi ajuns la Universitate, mai devreme sau mai târziu. Internul bârfea, fiindcă era un mediocru. Lumea e bună, prețuiește munca. Oamenii de pe stradă i se părură deodată simpatici. Toți se uitau parcă la revista lui din mână, conștienți că el e autorul unui articol în limba franceză. Avea să ajungă un Vaschide, să devină o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Viața avea aspecte multiple și era stăpânită de legi interioare, sub apăsarea cărora orice om își avea iertarea lui. Fusese un înfumurat egoist, mulțumit că are o stare, necunoscând nici o mizerie, purtîndu-se cu lumea rece. Desigur, Titi era un băiat mediocru, dar avea și el un suflet. Îl umilise prin pretențiile lui savante și-l jignise în amorul propriu, purtîndu-se indiscret în afacerea cu Georgeta. Aglae era rea, dușmănoasă, dar fiindcă își iubea copiii. Cu Pascalopol se purtase fără nici o delicatețe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pot să zic că-l înțeleg. Însă, dacă femeia nu e la înălțimea ta? - Nu pricep, nu-i cer nimic. - Felix, nu cunoști bine sufletul feminin. O fată admiră untînăr cu gânduri serioase, dar se obosește și adesea preferă oamenii mediocri. Are și ea idealul ei, acela de a plăcea cât e tânără, de a strânge pe bărbați în jurul ei. Un ambițios e puțin egoist, orice ai zice, și vrea să facă din femeie o icoană pentru uzul său personal. - Așadar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă, că suntmediocră, neînsemnată pe lângă tine. Voința ta îmi inspiră G. Călinescu respect. Până acum râdeam de oamenii prea serioși, îmi plăceau bărbații chic. Nici nu știu cine e prim-ministru, atât de puțin mă interesează lumea izbutită. Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, și singurul meu merit este acela că-mi dau seama de asta. Felix se ridică în picioare amărît: - Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu măiubești. Vrei să mă schimb, să devin chic? Voi încerca! - Ba nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
suntmediocră, neînsemnată pe lângă tine. Voința ta îmi inspiră G. Călinescu respect. Până acum râdeam de oamenii prea serioși, îmi plăceau bărbații chic. Nici nu știu cine e prim-ministru, atât de puțin mă interesează lumea izbutită. Noi, fetele, Felix, suntem mediocre, iremediabil mediocre, și singurul meu merit este acela că-mi dau seama de asta. Felix se ridică în picioare amărît: - Otilia, tu-mi scapi totdeauna printre degete, nu măiubești. Vrei să mă schimb, să devin chic? Voi încerca! - Ba nu încerca, fiindcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zi, lucru ce cere veghere și conștientizare. Acest aspect comportă, pe mai departe, o maturizare permanentă care să educe individul să realizeze în mod constant valorile supreme ale dezvoltării sale, fără să regreseze la forme ambivalente de permisivitate superficială și mediocră, sau de omnipotență și de narcisism rigid. Nu se poate, deci, vorbi de vocație la fericire nici de consacrați „fericiți în mod natural”, dacă nu se îndeplinește această misiune de disponibilitate continuă pentru a deveni epifania și transparența Celui care
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
jertfi tâmpita de Tereza doar pentru a-l atrage în clădire și pentru a-l da pierzării pe asasin? Părea un banc prost. Cel mai prost. Și-o aminteau ca pe o colegă (totuși) cu boiul frumos (da, și trăsăturile mediocre încă le mai avea), ca pe o persoană înaltă. (Deși nimeni nu mai putea indica exact, cu scândurica brațului, cât de înaltă.) Dar un atât de adânc și tragic spirit de sacrificiu nu 185 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă topesc și dacă scap vreun blestem... Scrumul și 365 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Într-o miercuri, înăuntru, la "Grădinița" (pe terasă, sporăvăiau, zgribulite, doar două perechi), el și madam Nicolici se treziră sorbindu-și halbele cu bere mediocră, în compania unui poet guraliv. De vreo 50 de ani. Cu barba și mustățile impunător de albe. Și care, pe motiv că publicase vreo 40 de volume de versuri, își petrecu întreaga după-amiaza distrîndu-se pe socoteala lor, recitîndu-le stihuri din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
teamă insalubră că nu se poate dezbăra de viața agitată din București și nu vroia ca fata să sufere din pricina lui. Lui Laur, nu îi era teamă de o existență placidă, destinul omului nu îl interesa dacă era eroic sau mediocru, pentru el era suficient să fie în permanență surâzător cu cei din jur. Se juca la teatru piesa ‚’’Între noi n-a fost decât tăcere’’ și i-a spus dar n-a sărutat-o, parcă îi era teamă. Realiza hotărârea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
nu pot accepta temperatura obișnuită, sânt meniți prăbușirii. Este un aspect al demonismului vieții, în această ruină a celor care trăiesc în regiuni neobișnuite, dar și un aspect al insuficienței ei, care explică de ce viața este un privilegiu al oamenilor mediocri. Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieții; ceilalți se consumă la temperaturi unde viața nu rezistă, unde nu pot respira decât fiind cu un picior dincolo de viață. Nu pot aduce nimic în această lume, căci n-am decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
temperatura obișnuită, sânt meniți prăbușirii. Este un aspect al demonismului vieții, în această ruină a celor care trăiesc în regiuni neobișnuite, dar și un aspect al insuficienței ei, care explică de ce viața este un privilegiu al oamenilor mediocri. Numai oamenii mediocri trăiesc la temperatura normală a vieții; ceilalți se consumă la temperaturi unde viața nu rezistă, unde nu pot respira decât fiind cu un picior dincolo de viață. Nu pot aduce nimic în această lume, căci n-am decât o metodă: metoda
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în viață îl au așa de puțini, iar experiența agoniei este atât de rară? Nu cumva e falsă întreaga noastră presupoziție, iar schițarea unei metafizici a morții devine verosimilă numai prin concepția unei transcendențe a acesteia? Oamenii sănătoși, normali și mediocri nu au o experiență a agoniei și nici o senzație a morții. Ei viețuiesc ca și cum viața ar avea un caracter de definitivat. Este în structura echilibrului superficial al oamenilor normali de a simți viața într-o autonomie absolută de moarte și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu e responsabilă luciditatea noastră de întunecimea nebunilor? Nu știu de ce, dar când mă gândesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul și voința; îmi pare inutilă gândirea și nulă orice compătimire. Căci nu mă simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plăceri. Dar chiar dacă ar fi contrariul, ce înseamnă supraviețuirea cu câteva zeci de ani? Nimic. Orice plăcere nesatisfăcută este o ocazie pierdută pentru viață. Nu voi veni, în numele suferinței, să opresc lumea de la plăceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecințele plăcerilor. Dar consecințele durerii nu sânt și mai mari? Numai un om mediocru poate dori să moară la bătrânețe. Deci suferiți, beți, sorbiți cupa plăcerii până la urmă, plângeți sau râdeți, scoateți strigăte de disperare sau de bucurie
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plăcere nesatisfăcută este o ocazie pierdută pentru viață. Nu voi veni, în numele suferinței, să opresc lumea de la plăceri, de la orgii, de la excese. Numai oamenii mediocri vorbesc de consecințele plăcerilor. Dar consecințele durerii nu sânt și mai mari? Numai un om mediocru poate dori să moară la bătrânețe. Deci suferiți, beți, sorbiți cupa plăcerii până la urmă, plângeți sau râdeți, scoateți strigăte de disperare sau de bucurie, cântați de iubire sau de moarte, căci și așa nimic nu se alege de tot! Întreaga
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
utilității și sensului ei, ci fiindcă nu poate altcum. Succesul sau insuccesul, dacă nu îi sânt indiferente, în nici un caz nu-l stimulează sau îl ratează. Ultimul dintre oameni care ratează în această lume este entuziastul. Viața este mult mai mediocră și mai fragmentară, în esența sa, decât bănuiesc oamenii. Nu este aici explicația faptului pentru ce decădem cu toții, pentru ce ne pierdem vioiciunea pulsațiilor interioare și ne închistăm luând forme, cristalizîndu-ne în dauna productivității și dinamismului interior? Pierderea fluidității vitale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ea va juca un rol în lume sau nu. Atunci ne-ar părea firească încadrarea ei în soarta neamurilor minore și nu ne-ar durea deloc anonimatul. Dar pasiunea pentru România nu poate accepta osânda ei pe vecie la destinul mediocru de care s-a împărtășit până acum. Lucidități criminale o situează microcosmic și disparent, pentru ca pasiunea s-o fixeze în centrul inimii și ca atare în ritmul lumii. Nu pentru o sumă de valori și realizarea lor minoră este interesantă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]