4,697 matches
-
nu s-ar fi prăbușit, răscoapte, zidurile și îngerii, si întemnițații, si sihaștrii, ar fi murit de melancolie. Citește mai mult ELOGIU ZIDURILORDe nu s-ar fi înălțat, până la Ceruri,si zidurile, si meșterii, si iedera,ar fi murit de melancolie -de nu s-ar fi prăbușit, răscoapte, zidurileși îngerii, si întemnițații, si sihaștrii,ar fi murit de melancolie.... XXXIII. ELOGIU VIEȚII, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011. ELOGIU VIEȚII Lui George Topârceanu Arici de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Citește mai mult ELOGIU ZIDURILORDe nu s-ar fi înălțat, până la Ceruri,si zidurile, si meșterii, si iedera,ar fi murit de melancolie -de nu s-ar fi prăbușit, răscoapte, zidurileși îngerii, si întemnițații, si sihaștrii,ar fi murit de melancolie.... XXXIII. ELOGIU VIEȚII, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011. ELOGIU VIEȚII Lui George Topârceanu Arici de noapte-nfometat -zeu prin pădurile virgine -... în ochii săi, două rubine, un șarpe mic a înghețat - război teribil:viață-moarte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
Acasa > Strofe > Timp > GRUPAJ LIRIC - FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU - MELANCIOLII DE TOAMNĂ Autor: Cezarina Adamescu Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU - MELANCOLII DE TOAMNĂ O toamnă în prelungiri Era o toamnă cu zile frumoase, ce mai juca blajin în prelungiri, mănunchi de raze luminoase, ce-mi umblau printre amintiri. Adolescent cărunt pe drumul vieții, iubind lucid, profund, incandescent, mai dau o șansă
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
printre vii. Cu alaiul tău de frunze, cu ghiozdane și copii, ce pui zâmbete pe buze, desfrunzind din nou copacii, lasând crengile pustii. Mi te-ai înfrățit cu vântul, maturați aleile, nostalgia și cuvântu-mi, umple iară paginile. Flora- 2009 Melancolii de toamnă Târziu când toamna pletele-și răsfiră, și frunze-ngălbenite gem în vânt, frumoasa doamnă, perle brumării înșiră, iar eu o lacrimă fierbinte-ncerc s-ascund. Lumina zilei scade adesea neștiut, în noapte gândurile-mi se cufundă, și-aș vrea
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
noi. Sunt frunza ce cântă al crengilor rod, Sunt raza de soare, ramasă zălog. Sunt marmura iernii, troiene ningând, Sunt unda suavă-n izvor îngânând. Sunt lacrima cerului pe obraz de câmpie, Sunt doar un vers, într-o poezie. Flora-2007 Melancolie Își plânge cerul tristețea, în ploaia măruntă de sus, că nu mai vedem frumusețea, ce ne-a pregătit-o Iisus. Ne pierdem cărarea îngustă, nici ce-i mântuirea nu știm, pe-alături nu pe calea justă, ne place adesea să
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
de viață și m-a rupt de tine. Și amintirile ce ți-am lăsat, frumoase, pline de zâmbet și de voioșie Sunt tot ce-am fost trăind, cândva, în viața ce mi-ai dat cu bucurie! În clipe grele, de melancolie, când străzile îți par pustii Tu mângâie cu drag, o amintire! În ea, pe mine mă mângâi. Referință Bibliografică: Am fost... / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 288, Anul I, 15 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
AM FOST... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356699_a_358028]
-
șoptești cu pasiune: ia-te de mână cu amurgul plin de-alean ce lasă cerurile descuiate! Eu sunt contrastul tău și te atrag în leagănul fântânii mele pline de patimă, mister și dor de tine... tu, prețioaso, lasă peste prag melancolia zărilor senine! Tu ești contrastul meu și mă atragi în labirintul gingășiei goale; din întuneric se deschid petale de lotus...buzele-ți de proaspeți fragi seduc luciditatea-n văi domoale. „Contrastele se-atrag!” - îți spun duios Când tu mă prinzi
CONTRASTE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355067_a_356396]
-
Iubirea este un “tărâm” care cheamă, freamătă ca un stup de albine... gata oricând a-și lua tributul, lăsând în urmă tristețea florilor. Vaste, inepuizabile sunt posibilitățile poetei în exploatarea registrului simbolic. Nu lipsesc din volum teme ca: tristețea, iubirea, melancolia, deznădejdea, dorul.... “ Mă mistuie gândul și dorul pribeag, / Sub tâmple se zbate dorința nătângă”/.... Natura ocupă un loc important, fiind mediul unde poeta se încarcă “energetic” , se purifică... trăirile împrospătate deschizându-se asemenea mugurilor încărcați de sevă. “ În suflet / muguri
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
de vreme și vrând să așezăm în câteva cuvinte exacte o viață de Om așa cum a fost ea, atunci despre creatoarea de roluri teatrale unice Silvia Dumitrescu-Timică se poate spune că a reușit să adune în propriii săi ochi întreaga melancolie a existenței acesteia telurice a omului, o stare de spirit echivalentă aproape cu aceea concentrată în organicitatea lăuntrică a faimoasei picturi a impresionistului rus Isaak Levitan intitulată „Zi de toamnă. Sokolniky”, iar în atitudine vitalitatea artistului superior, care posedă o
110 ANI DE LA NAŞTERE) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355076_a_356405]
-
pe tema gamei coloristice a obiectelor înconjurătoare. Ademenit de miros, Amadeo se descălțase deja și ne soma pofticios „Dă checul ăla!”. La care noi îi răspundeam din ce în ce mai nedumerite „de que color .... queee?!” În ciuda jovialității sale, prietenul nostru emana uneori o melancolie misterioasă. Dacă îl întrebam detalii, se încăpățâna să tacă. Știam și noi, firește, că avea o prietenă, tot studentă, care rămăsese însărcinată, dar nu era motivul neliniștii lui. Avea și un cântec aproape tabú, o melodie extraordinar de mișcătoare, pe
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
imaginilor sale intră elementul care se opune și-l neagă: cenușa, urma materială și amară a supremelor ei combustiuni" (T. Vianu, Lucian Blaga, poetul, în "Gândirea", XIII, BXII, 1934). În "Cântecul așteptării" ("Alte poezii"), poezie ce poate fi comparată cu "Melancolia" argheziană din "Cuvinte potrivite", este transmisă senzația de deprimare, de dor existențial, a iubitului ce-și așteaptă iubita care nu mai vine, în versurile finale, sufletul pare să fie purificat din însăși așteptare. Idealul de femeie blagiană pare să fie
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIE LUI LUCIAN BLAGA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355155_a_356484]
-
momente. Sunt probe care mă duc cu gândul la anumite întâmplări, este imposibil să le uit, au rămas întipărite adânc în minte, sunt ale mele nu le poate lua nimeni, în fond la ce le-ar folosii. Sunt clipe de melancolie, atunci mă regăsesc în gândurile mele, îmi așez palmele deasupra focului amintirilor, zâmbesc, mintea îmi alunecă la ideea că ele merg cu noi în eternitate. Deschid fereastra timpului, privesc spre trecut, amintirile sunt unicul drum valid care duce spre ipostaze
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
prinde cu siguranță. Priveliște plăcută, trenul prinde viteză se strecoară printre dealuri sub cerul senin. Se așezase o stare de destindere, de degajare o rupere de senzația că această societate e de rahat. Buna dispoziție te scoate din butoiul cu melancolie, te deconectează de la toate relele. Poate fi un fel de protecție, cortexul realizează și oprește forțat procesul. O indiferență față de sistem m-a făcut imun, continui să mă simt un om liber! Starea pe care o aveam era libertatea, senzația
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
epicureică. La Bacovia găsim cele două tipuri. Orientarea cirenică se manifestă la poet prin anumite impulsuri și cerințe individuale ce sunt legate în satisfacerea lor, de sentimentul plăcerii. "Singur, singur, singur.../ Vreme de beție -/ I-auzi cum mai plouă./ Ce melancolie!/ Singur, singur, singur... ("Rar"). La fel ca și în poeziile "Gri", "Palid", "Spre toamnă", însingurarea se exprimă prin tehnica simbolistă a repetiției, precum la Macedonski în "Cântecul ploaiei" și Minulescu în "Romanță fără muzică", unde găsim efectul de jovialitate hedonică
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355196_a_356525]
-
lucru am să stărui în cele ce urmează. În definitiv, semnătura unui autor, este buletinul său sufletesc și nu-i mai trebuie alt act de identitate. Abordarea tematicii iubirii este și ea un văl, asortat cu altele care capătă culoarea melancoliei și a iluziei. Maya este personajul care apare-dispare, se ascunde în spatele liniei orizontului. Și omului nu-i rămâne de făcut decât să alerge după ea. Prima secvență lirică se numește chiar „Iubiri, melancolii, iluzii”. Poemle sunt concise, chintesențializate, eliptice și
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
văl, asortat cu altele care capătă culoarea melancoliei și a iluziei. Maya este personajul care apare-dispare, se ascunde în spatele liniei orizontului. Și omului nu-i rămâne de făcut decât să alerge după ea. Prima secvență lirică se numește chiar „Iubiri, melancolii, iluzii”. Poemle sunt concise, chintesențializate, eliptice și cad precum roua pe suflet. Te răcoresc, te înviorează, te vivifică, dar în același timp, îți pot induce și o stare de melancolie. Te scot din moleșeala zilei. O singură șoaptă în stare
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
alerge după ea. Prima secvență lirică se numește chiar „Iubiri, melancolii, iluzii”. Poemle sunt concise, chintesențializate, eliptice și cad precum roua pe suflet. Te răcoresc, te înviorează, te vivifică, dar în același timp, îți pot induce și o stare de melancolie. Te scot din moleșeala zilei. O singură șoaptă în stare să te ridice din amorțire. Dar șoapta e tainică, bine timbrată și mai ales, personalizată. Ai ciudata senzație că ți se adresează și atunci rezonezi. Poemele lui Ioan Găbudean au
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
despărțiri și atunci tonul devine elgiac: „Te-ai dus - / în urma ta / clepsidra își scuipa / ultimul fir de nisip. / Ai putea să nu spui nimic.../ Așa și faci, dar pleci / lăsând în urma ta / doar stelele căzătoare! / Te-ai dus - / în urma ta / melancolii, iluzii, fum. / “Căci fum sunt toate!” („Despărțire”). Cu toate că aceste cuvinte sunt tocite de NEFOLOSIRE și de așteptare, iubirea e proaspătă, fremătândă, chinurile ei, aceleași, și e bine că ne mai amintim de primii fiori, chiar dacă o facem cu nostalgie. Aceasta
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
nea / Eu / strigând spre cer o rugă / pentru-a fi numai a mea”... („Iarnă în doi”). Iubirea lui Ioan Găbudean intră în rezonanță cu ninsoarea, cu amurgul sângeriu, cu luna (cum s-ar putea altfel?), cu liniștea albastră și cu melancolia din palma iubitei. În pofida neglijării prozodiei (dar cine mai are timp de prozodie când iubirea îi arde călcâiele poetului?) - a ruperii ritmului și a altor mici neconcordanțe stilistice - versurile curg lin, cu un ritm interior și cu o limpiditate deosebită
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
-i întrerupem cântul... Iată că întrezărim și un acord bacovian: „Amurg violet / răscolit de țipetele / cocorilor. Și, Doamne, / mâine vei fi atât de departe!” („Început de toamnă”). Nici primăvara nu vine cu mai puțini fiori lirici și cu mai puțină melancolie: „Primăvară - / iedera asta parcă a-nnebunit: / abia se mai vede casa / abia te mai zăresc pe tine...” („Neliniște”). Autorul ne ia martori și ne împărtășește trăirile sale, ba adeseori, ne mai cere și părerea. Nu lipsesc tristețile de toamnă, tristeți
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
țipete de greieri / argintul stelelor cu tine l-am cântărit în / nopțile albastre celeste muzici ne urmăreau / până la ziuă ca și stafiile mucalite din preajmă / ne aminteam de shakespeare tu nu puteai / fi decât ofelia iar eu prințul nordic cu melancolii / ciudate acum sunt singur annabella e / toamnă și-i trist citesc din baudelaire și rimbaud / ploile halucinante au tăria fierului și geamurile / au devenit elastice evitând o luptă inegală lângă / aceste cărți prăfuite stă un angajament de călătorie / și o
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
toamnă și-i trist”). Ioan Găbudean are o slăbiciune pentru Bacovia, e firesc, poetul lacustrei este asociat totdeauna cu toamna: „E toamnă citesc din Bacovia / pașii tăi răscolesc amintiri / casa se-nvăluie în ceața mătăsoasă / a dimineții / deschid sertare sigilate demult / melancolia vine cu pași de felină / regretele plutesc la fel ca libelulele / e toamnă “adio, pică frunza” / închid sertarele, sigilez totul / reiau lectura din Bacovia / în timp ce pașii tăi / răscolesc amintiri...” („Toamnă cu Bacovia”). Poetul se declară el însuși „fratele lui Bacovia
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]
-
FILIGRAN - 17 POEME ÎN 17 SILABE - Autor: Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 267 din 24 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului TOAMNĂ-N FILIGRAN -17 poeme în 17 silabe- * Un munte de frunze în mine cu iz arămiu de pământ *Melancolii de septembrie - am soare tomnatic în păr *De-atâta liniște - o barcă singură la plimbare * Ia cerul foc și flăcări curg zdrențe pe miriștea întinsă *Cine-a pictat copacii-n șofran și cerul în răni sângerânde? Printre frunzele roșii raze
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
imaginilor sale intră elementul care se opune și-l neagă: cenușa, urma materială și amară a supremelor ei combustiuni"(T. Vianu, Lucian Blaga, poetul, în "Gândirea", XIII, BXII, 1934). În "Cântecul așteptării"("Alte poezii"), poezie ce poate fi comparată cu "Melancolia"argheziană din "Cuvinte potrivite", este transmisă senzația de deprimare, de dor existențial, a iubitului ce-și așteaptă iubita care nu mai vine, în versurile finale, sufletul pare să fie purificat din însăși așteptare. Idealul de femeie blagiană pare să fie
COMPLEXUL LUI EMPEDOCLE ÎN POEZIA LUI LUCIAN BLAGA, ESEU DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355655_a_356984]
-
important. Deocamdată pot spune că e perfect așa cum este. Să vedem ce ne aduce viitorul. Eu, mi-l doresc așa ca și până acum - cu realizări, cu bucurii, cu împliniri, în funcție de trecerea anilor. Fiecare etapă din viață este frumoasă, stârnește melancolii și lasă amintiri. Nu trăim din amintiri, dar le ducem în suflet. Ne dorim o lume cinstită, reală. Nu cred că vom mai avea parte de ea. Nici noi și nici copiii noștri. Trebuie să-i călim pentru un viitor
I.J.J. MARAMURES (2013) de VASILE BELE în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345935_a_347264]