2,990 matches
-
frunză, fiecare la câte un capăt. Pe urmă unul face înconjurul frunzei și se apropie de celălalt spunându-i: „Nu te speria, sunt eu“. — E musai să fie melci? întrebă Tom după un moment de gândire. — Eu îi văd ca melci, răspunse Adam cu fermitate. Cred că-i excepțional, exclamă Tom. Doamna Osmore îl întrebă pe Emma dacă-i place la Ennistone. Emma îi răspunse că e un loc interesant. — Sunteți irlandez, domnule Taylor? — Da. — Ah, știu. Suferințele Irlandei! Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu amintirea, Drum bun, fii binecuvântată Și nu fi tristă, scumpă fată, Nu te speria! Sunt numai eu. Tom era încântat de cântecul său pop pe care-l fabricase atât de repede din germenele ideii lui Adam despre cei doi melci. Mai târziu, în aceeași seară, după conversația mai sus amintită, Tom s-a îmbătat laolaltă cu Emma, și apoi s-a retras în camera sa, ca să-și mai cizeleze capodopera. Era după miezul nopții. Tom ocupa camera din spate, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ia locuința în primire. Lada cu cărți a lui Hattie sosise. Sortau volumele, atârnau rochiile în șifonier, mutau mobilele. Hattie își puse pe scrinul ei iepurașul maro de porțelan care-și scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o fi năzărit. Dă pe dinafară, de tembel ce este! Taci...! Uite-l pe Vierme. A și sosit. Îl chem! Hai, Boss, hai! Aici, aici valetule! Vino! Aici, Ruy Blas! Vino, veni-ți-ar renumele! Vino la tăticu'! La tata! Melcule! Nu...! Nu te bucura, încă! Negativ! Observi ce are-n mâini? Eșec...! Ne-a pus capac! Eșec total! Gata, Șefu', s-a rezolvat! trâmbițează de departe apașul, fluturând pe deasupra capului, un sul lung și subțire, învelit în țiplă. O foaie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de alamă ca niște hublouri, vezi orașul Seattle din vârful lui Capitol Hill. Vasul de veceu pe care șed, doar șed, capacul e închis sub curul meu, nu-ți face idei, dar vasul de veceu e o mare cochilie de melc din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Chiuveta e o uriașă jumătate de scoică din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Brandy-land, teren de joacă sexuală pentru stele, zice: — Dă-i bătaie. Sari la când am ajuns aici și agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ca fața să mă vadă pe mine șezând pe vasul de veceu. Brandy strigă: — Mă ocup de domnișoara Arden Scotia! Având de ales între a apuca o limbă străină și-a privi un monstru căcându-se într-o cochilie uriașă de melc, fața se retrage și trântește ușa în urma ei. Pașii unuia care a avut bursă de studiu pentru fotbal se precipită de-a lungul coridorului. Apoi bocănesc pe scări în jos. Pașii tolomacului de Parker bocănesc prin hol spre living. Țipătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
baie. Brandy e încă întinsă pe gresia rece, sus în vârful lui Capitol Hill din Seattle. Domnul Parker a venit și s-a dus. Numai Brandy și cu mine toată după-amiaza. Eu încă șed pe capacul unei uriașe cochilii de melc din ceramică prins cu bolțuri în perete. Încercând s-o omor în felul meu de două parale. Părul arămiu al lui Brandy e între picioarele mele. Rujuri de buze și pastile de Demerol, farduri și pastile de Percocet-5, farduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zis că trebuie să am o talie de patruzeci de centimetri, zice Brandy. Am zis: „Domnișoară Sofonda, am oase mari. Am un metru optzeci înălțime. Nici vorbă să ajung la o talie de patruzeci de centimetri. Șezând pe cochilia de melc, nu ascult decât cu o ureche. — Sofonda, zice Brandy, Sofonda zice, există un mod, dar trebuie să am încredere în ea. Când o să mă trezsc după operație, o să am o talie de patruzeci de centimetri. De parcă n-aș mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe pardoseala băii și, când mi-am împăturit peste braț jacheta ei, în buzunarul interior am simțit vârât ceva de carton. Cartea lui Miss Rona. Strecurat în carte e-un suvenir din viitorul meu. Trântită înapoi pe marea cochilie de melc din ceramică, am citit: Îl iubesc pe Seth Thomas atât de mult că trebuie să-l distrug. Compensez cu asupra de măsură venerând-o pe regina absolută. Seth nu mă va iubi niciodată. Nimeni nu mă va mai iubi vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
distanță potrivită între ostentația bogaților și cea a săracilor, aversul și reversul aceleiași medalii... -6- Plăcerea de a trăi. Două epigrame permit reconstituirea unor mese epicuriene. Nimic de-a face cu fileurile de urs, brânza cu vin îngroșat, capetele de melci, porcii umpluți cu caltaboși și cârnați, Priapii din aluat dulce, vinul de Falerne băut din cupe de argint masiv, totul încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al Măriei din Sâmbăta, care povestește despre perioada comunistă, folosindu-se de foile volante ale medicului psihiatru Vasiliu, un personaj ciudat, un bătrân stalinist („Stalin e absolutul“, spune el) care încearcă să se „regăsească“ într-un azil psihiatric, la Răstoaca Melcilor. Răstoaca Melcilor este și un loc al evadării, un refugiu. În spitalul de la Melcești, Vasiliu dorește să realizeze o „Sistematică a nebuniei“. Ion Vianu vorbește chiar și despre o „poetică a nebuniei“, pe care o descrie ca fiind „studiul acelei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
din Sâmbăta, care povestește despre perioada comunistă, folosindu-se de foile volante ale medicului psihiatru Vasiliu, un personaj ciudat, un bătrân stalinist („Stalin e absolutul“, spune el) care încearcă să se „regăsească“ într-un azil psihiatric, la Răstoaca Melcilor. Răstoaca Melcilor este și un loc al evadării, un refugiu. În spitalul de la Melcești, Vasiliu dorește să realizeze o „Sistematică a nebuniei“. Ion Vianu vorbește chiar și despre o „poetică a nebuniei“, pe care o descrie ca fiind „studiul acelei capacități a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
Când îl vizitam pe tata după ce mama murise, rufele lui nespălate miroseau la fel. Bangs nu avea un pat adevărat, doar o saltea pe jos și o pilotă obosită îmbrăcată într-o husă de o urâțenie sinistră: octogoane albastre și melci muștar. Am avut o scurtă viziune cu Bangs cumpărând-o - stând fără nici o idee în departamentul de lenjerie al magazinului John Lewis în timp ce o vânzătoare ca un dragon cu un stup de albine în loc de păr și un sutien enorm, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
din dreapta banchetei și rămăsei cu privirea în gol s-ar fi spus, căci în realitate urmăream mai departe, de data asta prin geamul compartimentului, câmpia arsă de soare, a cărei linie de orizont se deplasa încet, foarte încet - ca un melc - față de viteza de înaintare a trenului. Toți erau preocupați de interese personale ce-i mânaseră la drum, nimeni nu avea timp de altceva: arșița ce încinsese totul le topise energiile; inițiativele erau exprimate prin gesturi pe jumătate, toți păreau secvențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
convingă că nu fusese la vreo femeie. Apoi se certa singură pentru cît era de proastă. Miroseau mai degrabă a mucegai, sau chiar a găinaț, iar uneori mai erau și murdare de pămînt umed. Pe tălpile bocancilor găsea urme de melci și de frunze uscate. Vic urca tot mai des pe muntele Tashbuga, căuta cu Îndîrjire ceva, mînat pesemne de pasiunea lui pentru mineralogie. Christina Își repeta cu atît mai insistent această explicație cu cît credea tot mai puțin În ea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint, ce interes aș avea? Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a Înnoptat bine, a ieșit la poartă, așa cum stabiliserăm. Ta-su, grecul, se culcase, că aici la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nămolul În care intra mai sus de genunchi. „Unde te duci, băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale unei căpățâni de crap de care atârnau o bucată de șiră și câteva coaste. „Al dracului animal”, zise cu mirare Încântată Scurtul, „a vrut mai bine să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le agățau de cârligele sudate pe bara de protecție din față. Puține dintre camioane izbuteau să urce singure coasta dinspre Dunăre a satului. Celelalte erau așteptate de două tractoare care le agățau și le târau la deal, cu Încetineală de melc și răcnete de demoni În agonie. Când munca se Înțețea, adică atunci când grânele culese deveneau prea multe față de numărul mic de mașini, lucrau În echipe de câte trei pe un camion și Își Împărțeau timpul ca atunci când erau de gardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oraș ori se băteau ca chiorii când venea mașina brutăriei), așa că militarii Își puneau pielea În saramură și le făceau rost, contra băutură. Drumul coastei șerpuia pe lângă curțile sătenilor. Camioanele Încărcate gâfâiau și se mișcau la deal cu Încetineală de melc. Cel care voia să cumpere grâu de la soldați știa ce să facă: atârna În crengile pomilor de la marginea drumului o traistă cu trei sticle de-un litru de vin În ea. Soldatul, cățărat În remorcă, o dezgăța și arunca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bordeleză. E de prisos să merg mai departe, căci ți-ai dat seama și singur - cu puțina și leneșa ta minte - că finu’ Cucu a Încuviințat cu bucurie să vină la muncă, dar În ziua următoare - ghinion - și-a pierdut melcul de la pompa de stropit, după care s-a frânt un șurub de la manivelă, iar mai apoi s-a prăpădit o garnitură de piele; pentru fiecare dintre cele trei făcuse lungi călătorii În sat, la Întoarcerea din una dintre ele nimerise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le obligau să nu mai stea ca niște maimuțe, ci să tragă de umeri Înapoi, să-și țină pieptul țanțoș Înainte; le Învățau să se miște unduit, să-și legene lenevos trupul. Bărbătușilor le ieșeau ochii din cap ca la melc și le curgeau balele. Nici nu se punea vorba să se tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul cerut la Început, căci În acele clipe Înfierbântate ei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În conflict cu Biserica și dacă nu cumva, așa, s-ar fi putut lua vreo măsură Împotriva ălui de sub urzici, care de la o vreme se apucase să viseze o grămadă de prostii ce tulburau viețile oamenilor; un dobitoc, auzind că melcii sunt căutați În străinătate și sunt plătiți cu bani buni, s-a apucat să Înființeze o fermă În care să crească mucoasele gasteropode, dar nu a izbutit decât să distrugă grădinile cu varză și salată ale vecinilor, care i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
coperților caietelor. Ectoraș se amețise după primele două sau trei Înghițituri, iar apoi se Îmbătase de-a binelea și râdea Întruna, așezat turcește În țărâna măruntă ca un mălai și plină de capace albe de scoici și cochilii răsucite de melci. Vieru se Întreba, cântărindu-le și fărâmițându-le În palme, dacă vreun Urmaș al Întemeietorului le Înșirase cumva - așa cum aflaseră de la profesorul Foiște - pe mațe răsucite și uscate de oaie, dacă făcuse troc cu ele, schimbându-le pe cine știe ce alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Criza economiei românești a fost pasată de la un partid la altul, în încercarea de a demonstra opiniei publice că iată ,,ei v-au adus în criză și doar noi vă putem scoate din asta!". Revăd 95,cu bucurie, filmul Senatorul Melcilor al lui Mircea Daneliuc și-mi amintesc de metafora corabiei neterminate a lui Miron. Nu am construit nici măcar o mică barcă din lemn, dar ce să mai vorbim despre o posibilă Arcă a lui Noe în care să ne îmbarcăm
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
indirect liber.378 Interesanta femeie mărturisește că i-ar "fi greu"379 să mai scrie despre D., deoarece "nu formează nici pe departe centrul preocupărilor"380 sale și relatează subiectiv despre "bomboane săpunoase" și "buze cleioase ca un corp de melc"381. Această tentativă de identificare este, însă, una superficială, facilă. În întreg romanul, Camil Petrescu impune, cu bunăștiința și orgoliul teoreticianului, un tip narativ modern dificil de surprins într-o analiză conformă teoriilor învederate, ceea ce am remarcat, pe tot parcursul
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]