KorAP: Find »[drukola/base=membru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...4129 >

103,225 matches

Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753

Varșovia în 1960, orientându-se spre relații speciale cu R.P. Chineză. Cele două blocuri militare instituiau garanții de securitate pentru statele membre, potrivit cărora un atac împotriva unui stat membru era considerat un atac împotriva alianței în ansamblu, toate statele membre având obligația de a acționa, individual și colectiv pentru respingerea agresiunii. Pe lângă armele atomice realizate în 1945 (SUA), URSS (1949) și armele cu hidrogen (SUA-1952, URSS-1953); Marea Britanie bomba atomică în 1952 și pe cea cu hidrogen în 1957; Franța realiza

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
componența Albaniei, Bulgariei, Cehoslovaciei, R.D.G., Poloniei, României, Ungariei și URSS. Ca urmare, încercările URSS de a transforma CAER într-o organizație supranațională, prin elaborarea unui plan unic de dezvoltare și a unor măsuri care presupuneau transfer de suveranitate de la statele membre la organismele CAER, au eșuat, în principal, datorită opoziției României care apela, adesea, la argumente forte de natură politică și economică și făcea uz de sistemul "consensului", folosit în CAER în adoptarea unor hotărâri, în realitate, un veto. La toate

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
perioadei post "Războiului Rece", documentele menționate mai sus creând o bază fundamentală pentru o nouă abordare a problemelor mondiale; au contribuit la aceasta Mișcarea de Nealiniere, Grupul celor 77, Națiunile Unite care beneficiau de un număr mare de noi state membre, mai ales din Lumea a treia. În climatul destinderii, creat cu dificultate, prin eforturi de lungă durată, considerabile, practic de ambele părți prezente pe cele două baricade (Est-Vest) devenea posibilă prima Conferință dedicată securității și cooperării pe continentul european CSCE

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
fost cazurile: înăbușirea răscoalei de la Berlin (1953), suprimarea revoluției de la Budapesta (1956). Cazul cel mai flagrant l-a constituit intervenția armată de la 21 august 1968 în Cehoslovacia, menționată la începutul acestui material, când trupele sovietice și ale altor patru state membre al Tratatului de la Varșovia lichidau, prin forța armată, politica de reforme, promovată de conducerea de la Praga, reamintesc, cunoscută sub denumirea " Primăvara de la Praga". Trupele URSS, RDG, Poloniei, Ungariei și Bulgariei au acționat în numele Tratatului de la Varșovia, cele bulgărești fiind nevoite

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
mai târziu. Pentru evoluția situației din Balcani, o perioadă de echilibru o reprezintă cea postbelică. Deși Balcanii păstrau răspunderea și existența unor stări conflictuale, o mărturie fiind și tensiunile greco-turce, precum și frământările care s-au transformat în ciocniri, între statele membre ale fostei Iugoslavii. O asemenea situație a pus și pune sub semnul întrebării modalitatea concretă de traducere în viață a colaborării și cooperării pașnice, creând de altfel și probleme diplomației românești, obișnuite să joace un rol activ în acest proces

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
și invitarea Chinei, Coreei, Vietnamului și Mongoliei să-și ocupe locurile de observatori în Organizație; intenția URSS și altor țări socialiste de a institui comandamentul militar unic în cadrul Organizației Tratatului de la Varșovia și de a coordona politica externă a țărilor membre, prin înființarea comitetului miniștrilor de Externe; evoluția războiului din Vietnam și corelarea ostilităților cu tratativele în vederea atingerii obiectivului legitim al vietnamezilor. Priveau direct independența României nemulțumirea conducerii sovietice față de evoluțiile din România, ca și intenția P.C.U.S. și a URSS de

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
rezultate notabile. Adăugând la vechile inițiative adverse cărora trebuie să le facă față, de pildă, în Organizația Tratatului de la Varșovia, pe aceea de a transforma Consiliul Politic Consultativ într-o structură suprastatală, care să adopte hotărâri obligatorii pentru toate statele membre prin votul majorității, delegația română a pledat din nou pentru implicarea Partidului Comunist Chinez și a Republicii Populare Chineze în această luptă pentru independență și suveranitate, pentru egalitate în drepturi și împotriva amestecului în treburile interne, relevând că în mod

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
în noile acțiuni de politică externă ale României, ceea ce i-a permis să stabilească și să dezvolte relații bune cu lumea arabă, dar și cu Israelul, cu țările capitaliste dezvoltate, dar și cu cele în curs de dezvoltare, cu statele membre ale "Grupului 77" și ale mișcării de nealiniere, cucerind o reputație bine meritată pe plan extern. Dacă în 1945 țara noastră întreținea relații diplomatice doar cu 14 state, având numai șase misiuni în străinătate, în 1947 cu 25 de state

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
platforma continentală a golfului Bohai, în regiunea deltei Huan Hi, în Vestul țării, la Karamai Yumen, Kuhasa, la Est de orașul Cendu, în Norvegia Marea Nordului, în Marea Britanie Marea Nordului, în Mexic, Venezuela. În privința rezervelor de hidrocarburi, trebuie arătat că, dintre statele membre ale grupului G8, Rusia este cel mai important furnizor de țiței și gaze naturale. De altfel, nu întâmplător, la reuniunea G8 din ianuarie 2007, principala temă de pe agenda discuțiilor a fost tocmai securitatea energetică. Rusia extrage zilnic 9,3 milioane

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
Caucazului este legată de existența rezervelor de hidrocarburi din Marea Caspică, devenite tot mai importante în actualul context energetic global. Recentele conflicte dintre Rusia și Ucraina, dintre Rusia și Republica Moldova, ca și cel dintre Rusia și Georgia au demonstrat statelor membre ale UE că, deși sunt puternice din punct de vedere economic și politic, ele sunt încă dependente de resursele energetice ale Rusiei, care furnizează un sfert din totalul de gaze importate de Europa. Dintre țările europene, numai Germania a luat

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
occidentale, cât și de schimbările pozitive înregistrate în America Latină și Caraibe și, în primul rând, de apariția unor blocuri subregionale, ce au devenit parteneri viabili de dialog: GRUPUL DE LA RIO A luat ființă în decembrie 1986, având inițial 6 state membre. În prezent, fac parte, din Grupul de la Rio, Argentina, Bolivia, Brazilia, statele CARICOM, Chile, Columbia, Costa Rica, Republica Dominicană, Ecuador, Guyana, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Salvador, Uruguay și Venezuela. Grupul și-a stabilit, ca obiective, consolidarea democrației, dezvoltarea cooperării politice

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
împlinirea a 20 de ani de la instituirea "Dialogului de la San Jose". Declarația politică semnată consfințește avansul pozitiv înregistrat în dialogul interregional și afirmă importanța multilateralismului și a coeziunii sociale. Reuniunea a salutat încorporarea în UE a celor 10 noi state membre, evidențiind repercusiunile favorabile ale acestui act istoric pentru cooperarea UE America Latină și Caraibe. VIENA Reuniunea la nivel înalt a fost precedată, la 11 mai 2006, de reuniunea miniștrilor de externe. Declarația adoptată evidențiază avansurile înregistrate și afirmă necesitatea "întăririi asociației

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
Caraibe. Reuniunea la nivel înalt s-a bucurat de prezența înaltelor autorități ale UE Jose Manuel Barroso, Președinte al Comisiei Europene, Hans Pottering, Președinte al Parlamentului European, Benita Ferrero Waldner, Comisar pentru afaceri externe și de înalți demnitari din statele membre ale UE. De menționat participarea lui Jose Luis Zapatero (Spania) și a Angelei Merkel (Germania), dar și absențele liderilor Marii Britanii, Franței și Italiei. Reuniunea a adoptat, la 16 mai, Declarația finală " Răspunzând împreună pentru prioritățile popoarelor noastre", un text cu

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
avem un alt fel de politică externă. Am prins în continuare, progresiv, o perioadă fecundă de inițiativă și manifestare distinctă pe plan extern a României și de afirmare a unei diplomații active românești. În anii care au trecut, numărul statelor membre ale ONU a sporit substanțial. Organizația Națiunilor Unite a rămas teren predilect pentru jocurile de putere, alimentate de confruntarea ideologică, dar, odată cu creșterea numărului de state, și de afirmare a intereselor proprii ale țărilor, la început timid, dar cu timpul

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
externă. Deschiderile erau spectaculoase. Începeam să avem o politică externă națională. Acest lucru a scos din letargie și diplomația, care a început cu timpul să dobândească notorietate, mai ales în organizațiile internaționale, pe ecranul cărora se înregistrează fidel performanțele statelor membre. Personal am fost favorizat să fiu implicat în acțiunile diplomatice ale României în mediul multilateral. Fie că era vorba de Organizația Națiunilor Unite și organismele sale specializate, de forurile pentru dezarmare despre care voi vorbi mai departe, de instituții ale

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
între grupări de state sau reprezentanți ai acestora, astfel încât convorbirile personale între diplomați sau delegați la o conferință internațională începeau să devină suspecte, dacă aveau loc în afara grupurilor. La Organizația Națiunilor Unite, ca și în celelalte organizații internaționale, repartizarea statelor membre pe colegii electorale după criterii geografice, normală în orice structură în care numărul de state este mai mare decât numărul de locuri eligibile pe un post sau altul, se confunda cu reprezentarea pe baze politice și de ideologie. Delegații se

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
de două luni, rezistența venind din toate sectoarele delegații, serviciile secretariatului, capitale. Comisia Economică a ONU pentru Europa fiind concepută să funcționeze strict pe baze Est/Vest, deși era vorba de un organism al Organizației Națiunilor Unite în care statele membre participau ca state suverane și nu ca parte a unei grupări -, nu se dorea crearea unui precedent de ieșire din tiparele de bloc, prin schimbarea locului de desfășurare a reuniunii în capitala unui stat membru în loc de Geneva, într-un stat

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
grupul latino-american. Pe această bază, Reuniunea de la Manila a decis acceptarea României ca membru al "Grupului celor 77". Decizia a fost de natură eminamente politică. Negocierea ei a presupus abordarea individuală a tuturor membrilor grupului (peste o sută de state membre) și a solicitat eforturi diplomatice deosebite, pentru a obține modificarea procedurii de funcționare a grupului pentru a putea primi ca membru România. Toată "lumea treia" înțelegea care era miza politică a solicitării noastre și din solidaritate, ne-au întins o

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
de funcționare, fiind condus în fapt și în formă de instituția permanentă a "copreședinților" (SUA și URSS.). Se întrunea de două ori pe săptămână, pentru conducerea lucrărilor fiind introdusă președinția de ședință, asigurată lunar, prin rotație, de către delegațiile celorlalte state membre. Președintelui de ședință îi era însă interzis să abordeze probleme de fond. Comitetul nu avea de lucru decât atunci când cele două puteri ajungeau la o înțelegere pe o temă sau alta în plan bilateral și Comitetul urma să dea înțelegerii

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
se impunea scoaterea Comitetului de sub autoritatea exclusivă a celor două mari puteri care îl dominau și legarea lui cât mai strâns de ONU Ținta era introducerea Comitetului sub influența politică a Adunării generale a ONU care, sub impulsul majorității statelor membre, începuse să se miște destul de bine ca factor de presiune asupra puterilor care purtau responsabilitatea pentru maladia jumătății de secol cursa înarmărilor. După numeroasele documente declarații, apeluri, programe de acțiune pe care le adoptase ONU, Comitetul de dezarmare, ca organ

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
primordial, de impulsionare a negocierilor, prin oferirea primului proiect de regulament pe baza căruia s-au desfășurat discuțiile. Comitetul nu mai avusese un asemenea regulament. De aceea, documentul nostru a influențat într-o măsură importantă gândirea și abordările celorlalte state membre. Reorganizarea mecanismului de negocieri a reprezentat o contribuție importantă a României, în primul rând de ordin politic, care putea fi și de ordin practic dacă noul Comitet urma să fie folosit cu buna credință. Promovarea fiecăreia din măsurile preconizate a

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
structural, deschizându-și porțile colaborării spre orice stat democrat european care îi împărtășea principiile și noile obiective. A creat în acest sens și o anticameră "Parteneriatul pentru pace" și "Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică" pentru țările care doreau să devină state membre. La rândul lor, Comunitățile Europene au abandonat delimitarea artificială de Estul Europei și s-au declarat gata să primească în rândurile lor și țările din această parte a continentului. Europa se orienta spre reunificare. Și dacă divizarea continentului fusese decisă

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
februarie 1963, Uniunea Sovietică a prezentat Comitetului celor 18 state pentru dezarmare Proiectul unui Pact de neagresiune între țările participante la Tratatul de la Varșovia și cele ce alcătuiau N.A.T.O.9 Inițiativa avea girul Organizației Tratatului de la Varșovia, toate statele membre fiind de acord cu prezentarea și conținutul acesteia, inclusiv România. În luările de cuvânt ale delegației române în Comitetul de dezarmare din anii 1963 și 1964, propunerea "Pactului de neagresiune" era susținută formal, fără detalieri ori avansarea unor argumente de

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
și instituții suprastatele prin a căror funcționare să fie atinse atribute esențiale ale unui stat: suveranitatea și independența". 10 De o manieră indirectă mesajul era destinat în fapt Moscovei, care lansase deja în cadrul CAER propunerile sale privind integrarea economiilor țărilor membre și crearea unor organisme suprastatele. Divergențele profunde româno-sovietice pe această temă aveau să fie prezentate la scenă deschisă un an mai târziu, când opoziția tranșantă a României față de această tentativă a fost exprimată în modul cel mai clar și mai

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
pașnice ale științei, tehnicii și energiei nucleare; să ofere țărilor nenucleare posibilitatea de a beneficia "pe o bază nediscriminatorie și egală" de realizările exploziilor nucleare în scopuri pașnice 31. Guvernul RF a Germaniei a transmis, la 7 aprilie 1967, statelor membre ale Comitetului celor 18 state pentru dezarmare, altor state, Secretarului general al Organizației Națiunilor Unite și Vaticanului un memorandum referitor la neproliferarea armelor nucleare. În memorandum se exprimau considerentele guvernului vest-german privind: a) legătura dintre acordul de neproliferare și efectuarea

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]