2,722 matches
-
pun în uncrop, cu mult zahăr și cu acesta se îndulcesc toți nuntașii, ca să fie traiul la tineri dulce; dar mai întâi gustă mirii. Tot așe, hulubii se scriu pe ouă la Paști."269 Pasăre augurală, vestitor al primăverii și mesager din alte lumi, cocorul este considerat un simbol al longevității și fidelității, purității și imortalității 270: Numai cucoșul și cucoara de demult, dacă-i fierbea, la loc înviau. Era o babă și avea o cucoară, care-și făcuse cuibul în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ș-a lăsat puii străini, / Da neagra privighetoare / Cara apă din izvoară / Și da la pui să nu moară."289 În imaginarul tradițional, cucul trece prin mai multe metamorfoze, de la pasărea prevestitoare de noroc sau de nenoroc, la pasărea ca mesager al sufletului: "Cucule de la pădure, / Du-te la puica și-i spune / Să facă puica ce-a face / Să-mi trimeată doru-ncoace, / Că de dor nu știu ce-oi face."290 Uneori, în lirica subiectivă, cucul devine un element de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
am stricat, / N-am mâncat și n-am băut / Și tare rău am făcut. / Num-am stat și m-am gândit / Și rău am îmbătrânit; / M-am uscat de n-am rămas / Și-s ca cioara pe obraz."295 Ipostaza cucului mesager este ilustrată de versul-replică, vers construit oximoronic ce exteriorizează și prezentifică frământarea lăuntrică: " Cucule, de unde vii? / De prin munți și de prin vii. De-a mea mândră ce mai știi? Știu bine că-i sănătoasă, / Șade la gherghef și coasă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cântat un cuc, / Să las casa să mă duc. Cântă, cuce, numai mie, / Că de-amu eu sunt pustie; Pe ice nu mai cânta, / Că eu nu te-oi asculta, / Asculta-te-ar boalele / Și toate lingoarele!..."311 Privită ca mesager al norocului, pasărea înstăpânește umanul, învestindu-l gnoeseologic: "Pasăre galbenă-n cioc / Rău mi-ai cântat de noroc; De ți-ar pica ciocul tău, / Cum mi-ai cântat tu de rău; / Că toată viața mea / Mi-ai cântat să-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
după ea". Tonul elegiac este alimentat de un straniu sentiment al morții ce traversează mai toate baladele. Moartea se impune ca un imperativ al cunoașterii sau al înfrângerii; grădinarul ("Trandafirul negru") va putrezi în mlaștini, Craiul de Ghindă este un mesager al morții dragostea lui este similară extincției: "Ucide copiii ce-mi seamănă mie/ să nu mai cadă spița prin timp". Fecioarele își pierd frumusețea prin moarte sau, dimpotrivă, ea le purifică (ca elemente ale dezagregării biologice sunt invocate apa și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
grafic Florin Pucă; un labirint care urcă și coboară și care presupune tot atâtea căi câte raze trimite soarele: "Ce-i infernul? Sală goală/ Doar cu cerber părăsit, Eu ce-i mai arunc în poală/ Oase dulci de ronțăit". Hermes, mesagerul zeilor și al comerțului, va fi oprit în zborul lui de cântecul lumesc și de noroiul tarabelor pământene. Imaginea lui Pucă e a unui Hermes care domină universul cerul și pământul -, el deținând marea taină a elocvenței în fața căreia omul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de Adrian Păunescu. Formula sa poetică mai ales s-a impus, poeții foarte tineri se întrec în a-l imita pe cel care a reintrodus suflul romantic, discursiv, al poeziei civice, patriotice cu un larg mesaj social. Poetul se face mesagerul unui timp viitor, versul lui răzbate din prezent spre viitor, sau invocă un trecut glorios de fapte ca o permanentizare a conștiinței naționale. Adrian Păunescu este un generos, într-un ideal cetățenesc cu tot suflul revoluționar al epocii. Poetul desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
capabilă să îmbogățească aria cunoștințelor teatrale ale spectatorilor. Țara noastră a fost reprezentată de spectacolul Năpasta de I. L. Caragiale în interpretarea actorilor Teatrului Giulești și în regia lui Alexa Visarion. "Spectacolul Năpasta a străbătut Europa", spune la întoarcere regizorul "ca mesager al culturii românești. În Elveția și R. F. Germania, în Austria și R. P. Ungaria, în Portugalia și, acum, în Italia, drama lui Caragiale a impresionat publicul cu austeritatea sa tragică. Dorina Lazăr Anca, Florin Zamfirescu Ion și Corneliu Dumitraș
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o refuză, căluțul de joacă, Pegas pe ale cărui aripi se leagănă încă Ranevskaia și Gaev, dublura Firs, antediluvianul servitor fidel Charlotta Ivanovna, guvernanta fără casă și identitate (jucați, amândoi, de Ilie Gheorghe, într-un joc de măști între un mesager al memoriei și o umbră a despământenirii), jocul frenetic, fascinant, al mâinilor lui Lopahin (o ironie absolută replica lui Petea către acesta, la sfârșitul actului patru: "Nu mai da din mâini."). Toate, puse în mișcare cu gesturi mici aceleași cu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
V-aș ruga să reveniți asupra ideii universalizării mesajului. Important ar fi ca arta românească să ne poată defini timpul în raport cu celelalte culturi. Filmele și spectacolele nu trebuie să satisfacă doar momentul în care trăim, ele trebuie să devină un mesager de esență umană, de calitate socială, de problematică a timpului peste timp. Dacă ne mulțumim cu o prezență minoră, banală diurnă și trecătoare, dacă răspundem la problemele rezolvate de mult, nu facem nici politică demnă, nici artă expresivă, nu facem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artist cu cât este mai personal, primește ca Dar... creația. Talentul nu e altceva decât aptitudinile necesare pentru a primi, pentru a chema, pentru a pecetlui și însemna darul. Talentul captează darul din zonele tainicului, dincolo de înțelegerea celorlalți. Tu ești mesagerul, poți fi mesagerul. Acest film a așteptat înăuntrul diperării mele, întărit de energie și vitalitate, să mă cuprindă, să mă elibereze. L-am început de trei ori și de fiecare dată l-am pierdut. Ideile s-au întărit în această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
este mai personal, primește ca Dar... creația. Talentul nu e altceva decât aptitudinile necesare pentru a primi, pentru a chema, pentru a pecetlui și însemna darul. Talentul captează darul din zonele tainicului, dincolo de înțelegerea celorlalți. Tu ești mesagerul, poți fi mesagerul. Acest film a așteptat înăuntrul diperării mele, întărit de energie și vitalitate, să mă cuprindă, să mă elibereze. L-am început de trei ori și de fiecare dată l-am pierdut. Ideile s-au întărit în această așteptare. Existența mea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
eu. Întâlnirea artistului cu arta, nu? Întâlnirea adevărată dintre artist și artă,,, e poate anonimatul, ceea ce nu mai depinde de tine, ceea ce e har și dar deopotrivă. Opera îl creează pe artist. Cine are talent, cine are aptitudini, e un mesager, un mesager care figurează arhitecturi prin gândire și semne. Dumnezeu îți dă tot ce ceri. Și de acolo începe... În timp ce Occidentul are coerență, Orientul chiar de aici, de la poarțile sale, e doar viziune. Aud de multe ori: "Hai să facem
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artistului cu arta, nu? Întâlnirea adevărată dintre artist și artă,,, e poate anonimatul, ceea ce nu mai depinde de tine, ceea ce e har și dar deopotrivă. Opera îl creează pe artist. Cine are talent, cine are aptitudini, e un mesager, un mesager care figurează arhitecturi prin gândire și semne. Dumnezeu îți dă tot ce ceri. Și de acolo începe... În timp ce Occidentul are coerență, Orientul chiar de aici, de la poarțile sale, e doar viziune. Aud de multe ori: "Hai să facem un spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
planul naratorului se suprapune planului narațiunii. Naratorul se proiectează în discurs prin indici textuali, fiind o prezență concretă în spațiul diegetic. Personajul narator poate fi protagonist sau martor al evenimentelor relatate, poate apărea în ipostaza naratorului auctorial ori numai ca mesager care repovestește evenimente auzite. Perspectiva narativă este, în acest caz, internă și este puternic marcată subiectiv. Asocierea celor două modele diegetice descrise anterior generează o narațiune supraetajată. Se creează astfel o polifonie a vocilor nara tive, fiindcă persoana I (discursul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
evenimentele relatate, cum este Ștefan Gheorghidiu, eroul lui Camil Petrescu). Naratorul martor joacă rolul eului narator și rol de observator al lumii narate (Ienache Coropcarul, narează la sadovenianul Han (al) Ancuței întâmplări în centrul cărora este plasat Toderiță Catană). Naratorul mesager îndeplinește numai rolul de transmițător al unei întâmplări „auzite“. Se proiectează în plan secund, ca eu narator (lița Salomia, în Hanu Ancuței). 3.2.3. Perspectiva narativă Perspectiva narativă este un concept prin care se definește punctul de vedere al
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și la toată proza scurtă „textualistă“. Personajul narator poate fi însă și decentrat, devenind: personajnarator martor - are funcție narativă și funcție de regie, îndeplinind un rol secundar în acțiunea pe care o relatează (de exemplu, Ienache Coropcarul în Hanu Ancuței). personajnarator mesager - îndeplinește numai funcția narativă și cea de regie, fără a fi implicat în seria de evenimente; este „vocea“ narativă care relatează evenimente auzite de la un alt personaj (de pildă, lița Salomia din Hanu Ancuței). - Personajele obiective (actanții) sunt urmărite în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Français (1985). Complet dezinteresat de realismul socialist, fascinat în schimb de realismul magic și parabolic ("totul începe în real și se termină în metafizic..."), sparge calota glacială a totalitarismului ceaușist, a cărui cenzură îi interzisese să publice romanul "Al doilea mesager" (inclusiv ecranizarea realizată de Mircea Veroiu, "Somnul insulei"), și reușește să rămână scriitor la Paris: radiat din baroul de avocați odată cu arestarea tatălui său la Ploiești din motive politice, și constrâns să muncească vreme de 12 ani pe tot felul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se deschide spre spațiul străin cu tot nesațul exploratorului: cronicar și geograf, observator oficial și martor itinerant, diaristul dobîndește o experiență nemijlocită a diferenței. Întîlnirea civilizațiilor într-o unică perspectivă, aceea a călătorului instruit, vorbitor al limbilor de cultură și mesager însărcinat cu misiune politică produce acea superpoziție de impresie și document atît de specifică relatării primilor exploratori. Nicolae Milescu scrie, să admitem, un eastern, înaintînd spre estul extrem și spre lumile noi (pentru el), cu etnotipologie, curente de gîndire și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
moartea sinelui, iar nu a partenerului. Un exemplu extrem al naturii abisale a geloziei, comună naratorului și lui Swann, îl constituie atitudinea acestuia din urmă, exprimată în episodul scrisorii iubitei sale, Odette, către Forcheville. (Seamănă cu scena caragialiană în care mesagerul epistolei, vrînd să facă un serviciu, descoperă că scrisoarea îl privește, îl injuriază, la propriu; sau la figurat, cum e și cazul lui Swann, care se vede, dintr-o dată, purtătorul misivei Odettei către celălat amant.) Comentariul Juliei Kristeva relevă nevoia
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
la parte și să-i devină naș de cununie; faptul că Chiriac își înlocuiește stăpânul, în patul consoartei, în lipsa acestuia, nu este doar un detaliu picant, ci un semn de coeziune a acestui nucleu uman. Apoi, Spiridon nu este doar mesagerul prin excelență al acestui clan, ci băiat de procopseală în casa lui Titircă, probabil o rudă mai îndepărtată ori copilul vreunei vechi cunoștințe, care are nevoie de adăpost și creștere. Tratamentul dur și aspru la care este supus trădează strânsa
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
turmentată fie-ți milă; ‘ Te iubesc la nemurire și îți dedic lira mea! Al tău pentru eternitate și per toujours.“ (Actul I, Scena VI) Textul este un mesaj, pentru că este adus de către o persoană care are tocmai această funcție, de mesager. De asemenea, textul vine de la o persoană și se adresează unei alte persoane, deci este un mesaj și prin conținut. În fine, el conține o poezie care reprezintă o minusculă schiță dramatică. Nu expresiile pleonastice și nici eventualele barbarisme sau
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pune problema de către acești lideri e ceva ofensator pentru noi toți. Ei nu ne cred capabili de democrație reală și ar vrea să ne pregătească pentru ea măcar două decenii cu instrumente pe care și le-au apropriat demult ca mesageri ai unei ideologii falimentare. Un fost redactor șef al Scânteii în obsedantul deceniu pare a ne spune acum că, grei de cap cum suntem, noi nu putem asuma democrația fără tutelă și că e nevoie de o lungă alfabetizare. În
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
chiar intertextul biblic din film. Dila26, un fel de Maria Magdalena din cimitirul de mașini, rostește fragmente din Apocalipsa. Se referă la distrugerile care vor urma. Subiectul enunțului "je-Dieu" este asumat de subiectul enunțării "je-Dila". Dila este se sugerează un mesager al divinității. În film, vocea off, "vocea fără chip" care se aude dintr-un loc ce nu este cel mai adesea, precizat a fost considerată de Michel Chion vocea Cunoașterii și a Puterii. "Ea se află deasupra imaginilor, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
footnote Theodosie Athanasiu, Episcopul Romanului, Viața și activitatea Celui între Sfinți, Părintelui nostru, Ioan Chrisostom, Arhiepiscopul Constantinopolului, în vol. Comentariile sau Explicarea Epistolei către Evrei, Tipografia Cărților Bisericești, București, 1923, p. 41. footnote>. Acesta este Sfântul Ioan din Constantinopol: un mesager al poporului, o inimă mare, un împătimit al studiului Cărții (al Bibliei) și iubitor de semeni; un om ce părea să știe intuitiv care erau nevoile oamenilor și care să distingă adevărul de fals<footnote John Heston Willey, op. cit., p.
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]