4,293 matches
-
Phaidros”, în Platon, Opere, IV, p. 373, precum și Petru Creția, „Despre iubire”, studiu introductiv la Banchetul, Ed. Humanitas, București, 1995, pp. 21-22. Cf. Banchetul, 198c-199b. Cf. ibidem, 180c-185e. Cf. ibidem, 177d-e; 193b-c. Cf. ibidem, 184c-d, trad. Petru Creția. Cf. Aristotel, Metafizica, III(B), 1, 995a. „Căci unora ca aceștia nu le e lămurit scopul cercetării lor, ci doar aceluia care mai înainte și-a formulat îndoielile. Apoi neapărat că e în stare să judece mai bine acela care, ca la un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
forțe progresiste atașate democrației liberale au Încercat să orânduiască lumea noastră potrivit normelor și instituțiilor specifice unor astfel de democrații, adesea contra curentului principal, s-au găsit destui intelectuali publici care să submineze acest demers, fie din atașament față de o metafizică ortodoxistă dusă, cred eu, până la limita de a nu putea vedea mai nimic creștin În ea din punct de vedere moral, o dată ce opera cu dușmani ai neamului, fie din atașament pentru „știință” ca substitut absolut al moralei și politicii, visând
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de Nichifor Crainic. Acesta dorea expres „o România pentru toți românii și numai (s.n.) pentru români”. Este exact tipul de atitudine care ne poate face să ne Întrebăm ce are spiritul creștin tolerant și inclusivist cu ortodoxismul manifestat printr-o metafizică etnicistă, lipsită de morală. Maria Bucur subliniază foarte bine această tendință atunci când relevă Înclinația unor astfel de persoane de a pretinde că dau seama În fața unei entități transcendente, dar niciodată În fața semenilor din comunitatea În care trăiesc. Metafizicile de acest
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Filosofia, dispărută odată cu creștinarea Imperiului, reapare în secolul al XII-lea o perioadă înfloritoare în cursul căreia îi vedem oficiind pe Abelard, Pierre Lombard, Alain din Lille, Moise Maimonide, Averroes. Textele lui Aristotel ajung în Occident odată cu arabii, iar lectura Metafizicii, a Politicii și a Eticii nicomahice permite reflecției să se emancipeze cât de cât de ortodoxia impusă de religie. Oamenii încep să îndrăznească să descifreze natura referindu-se direct la ea fără a mai trece prin ce a susțin Scripturile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prezentând pericolul pe care-l presupune o viziune materialistă a universului, dușmanii atomiștilor transformă epicurismul în filosofie militantă și în inamic privilegiat. Pe drept, pentru că Epicur furnizează un arsenal capabil să pună în dificultate creștinismul aflat la putere, oferind o metafizică, o concepție, o politică de schimb. Păcate de moarte pentru filosofi... 3. Drumul spre lumină. Odată cu Renașterea, dominația limbii latine devine mai puțin sigură iar greaca revine la modă. Greaca, adică autorii greci, adică filosofia grecească. Traducerile lor în latină
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vrea totul îîn virtutea calităților sale: omniprezență, omnipotență, omniștiință) cu libertatea oamenilor? Dumnezeu vrea totul dar, înainte de a fi considerați vinovați, oamenii trebuie să dispună de liberul arbitru acest dat ontologic e necesar pentru a justifica arsenalul polițienesc al oricărei metafizici care ține cont de obligații, sancțiuni, responsabilitate și culpabilitate. Acesta e iudeo-creștinismul. Pe de altă parte, dacă oamenii sunt predeterminați, cum se poate crede în posibilitatea ca ei să devină mai buni, să se schimbe? Orice speranță de a deveni
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mult epicurism... Mișcarea filosofică alternativă față de curentul dominant se îndreaptă în această direcție, în vreme ce Biserica optează pentru Contrareformă: odată cu Lorenzo Valla, Epicur devine în mod evident filosoful emblematic al luptei contra creștinismul oficial. XXII MONTAIGNE și „folosința plăcerilor” 1 Fizica metafizicii sale. Contrar afirmațiilor catolice, apostolice și romane - cu Blaise Pascal cap de listă, Bossuet, Malebranche, continuând cu janseniștii și apoi cu mulți alții -, Montaigne nu se iubește, nu-i fascinat de propria-i persoană. Tocmai din acest motiv se înfățișează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
viața de toate zilele, gândul sinuciderii bântuind în mai multe rânduri gândirea acestui om răvășit de suferință. Scund, stângaci, cu un sex micuț devenit foarte curând inoperant, Montaigne se descrie fără complezență. Când printr-o digresiune meșteșugită, mărturisește coincidența dintre metafizica și fizicul său, putem afirma, fără a recurge la cine știe ce extrapolări, că acest trup care gândește trebuie să se împace de bine de rău cu unul material care atârnă destul de greu în cântar... Carnea lui Montaigne funcționează ca generatoare a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
femeie ne chinuie prea tare, prima apărută în cale e potrivită pentru a ne debarasa de o tiranie prea greu de suportat... Această sinteză între principiile etice ale Porticului și cele ale Grădinii face abstracție de fizica și chiar de metafizica celor două școli. Montaigne lasă adepților Porticului cosmogonia panteistă, materialismul energetic; celorlalți le abandonează radicalismul teoriei atomiste. Morala, da, principiile etice, desigur, înțelepciunea practică - fără nici o îndoială, exercițiile spirituale, maximele referitoare la comportamentele efective - evident; dar nimic mai mult. Nici
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
prioritar celui care suferă; el recuză radical orice dolorism venit dinspre Biserica Sfântului Petru care invită la imitarea patimilor lui Hristos și legitimează durerea ca fiind o practică mântuitoare. Criticii disprețului față de trup la creștini, el îi adaugă o critică metafizică prin respingerea teismului: Dumnezeu nu vrea ca ceea ce se întâmplă să fie predeterminat până în cele mai mici amănunte, așa cum cred slujitorii Vaticanului. Gândind astfel, Montaigne evită să se conformeze unui Dumnezeu antropomorfizat care ar vedea tot, ar auzi tot, ar
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vorbește, cameră transformată în pântece matern și care-și reconstruiește paradisul pierdut. Urmărit de moarte, obsedat de ea, el pleacă în căutarea unei înțelepciuni care presupune cunoașterea de sine pentru a-și adapta temperamentul la filosofia ei - „a-și deduce metafizica din fizica sa”, pentru a folosi expresia lui. Arhitectura Eseurilor presupune și acest înconjur, la încheierea căruia el este în stare să răspundă la dubla întrebare: cine sunt eu? și, cu aceeași ocazie, ce pot să sper? Pentru aceasta meditația
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rezidă în afara materialității sale, ci în ea. Nicio participare a sensibilului terestru la inteligibilul celest, nicio degradare a ideii în materie, nicio transcendență a principiilor genealogice, ci o lectură care face un pas înainte în direcția lui Aristotel. Pentru că autorul Metafizicii n-ar renega considerarea Formei drept o calitate potențială a Materiei. Afirmându-și pur și simplu această opțiune metafizică, Eudoxiu restaurează realitatea în prerogativele ei. în consecință, el își poate instala etica hedonistă pe o bază demnă de acest nume
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și cum trebuie priviți ei: ca niște persoane vii veșnice și preafericite. Singurul lucru care contează este planul imanenței; zeii pot foarte bine să existe, ei evoluează în același univers ca oamenii și nu prezintă niciun pericol pentru aceștia. în metafizică, riscul vine nu atât dinspre ateism sau dinspre existența zeilor, cât dinspre lectura orizontală sau verticală a lumii: divinitățile imanente prezintă mai puține riscuri decât viziunile atee și transcendente asupra lumii... Conștiința că avem zei e suficientă pentru a dovedi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în viziunea lucrețiană asupra lumii, nimic nu e în afara materiei; dacă-l considerăm material, nu mai există decât devenirea lui atomică - moartea agregării, dar nemurirea componentelor acestui agregat. N-avem a ne teme de nimic în ceea ce privește această operație fizică - iar metafizica nu este fondată. Exact ca și plăcerile, suferințele țin de conștiință, care presupune ea însăși o configurație specială a materiei. O agregare mai adecvată, mai multă conștiință, deci mai multe afecte. Lipsiți de ceea ce face posibilă durerea, cum am putea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
autor, Histoire de la Rome antique. Les armes et les mots, Tallandier. Despre Cicero, Lucrețiu - dar și despre mediile epicuriene din Campania -, precum și despre Seneca: Jean-Marie Andră, La Philosophie à Rome, PUF. Devenind latină, gândirea pierde din talentele idealiste în ceea ce privește ontologia, metafizica și ficțiunile, dar câștigă în forță în ceea ce privește morala utilitaristă și pragmatică - în sensurile nobile și filosofice ale termenilor. * ** Divinul Lucrețiu... Am lucrat pe traducerea lui Charles Guittard, Imprimerie nationale, ediție bilingvă, ușor literară, dar cu un indice catastrofal... Ediția de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
teologiei, Toma d’Aquino, Heautontimoroumemos, Terențiu, Instrucția creștină, Viret, P. înștiințare sau darurile domnișoarei de Gournay, Marie de Gournay, Despre justiție, Laelius, Cicero, Despre libertatea creștinilor, Luther, Lysis, Platon, Marele sistem al lumii, Democrit, Maxime capitale, Epicur, Meditații metafizice, Descartes, Metafizica, Aristotel, Despre misterele lui Iamblikos, Ficino, Despre morala lui Epicur, Saint-Evremond Despre natura lucrurilor, Lucrețiu, Despre cele nouă stânci spirituale, Walter din Olanda, Olimpica, Descartes, Panarion, Sfântul Epifanie, Phaidon, Platon, Philosophumena, Sfântul Ipolit, Despre plăcere, Ficino, Despre plăcere, Valla, Despre
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bibliografie, comunități, contract, corpus, date, descoperiri de manuscrise, doxografie, encratic, ermetism, estompare, ezoterism, o filosofie, și grația, hilic, influențe, inițiere, Lampețiu, legea grupului, lexic, și liber arbitru, și libertate, licențios, locuri, lumea din umbră, Marcos, și materialism, și mântuire, și metafizică, și morală, persecutați, și platonism, pneumatic, și procreație, psihic, și răul, recunoașterea între membri, o religie, și trup, și sexualitate Filosofi gnostici licențioși CARPOCRAT discreditat, și femeile, și iubirea, și mântuirea, platonician, și sexualitatea, și trupul, CERINTHE și lumea de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și sexualitatea, SIMON MAGICIANUL discreditat, și femeile, și Elena, și grația, și idealul hedonist, moartea sa, și morala, și Pavel, și Petru, și plăcerea, reputația sa, scrierile sale, teoria sa, și trupul, și Vasilide, VALENTIN și elecțiunea, și materia, și metafizica, și trupul, Secte gnostice barbeliți, barbelognostici, berboriți, coddieni, eușiți, fibioniți, levitici, nicolaiți, ofiți, stratiotici, zaheeni HEDONISM ataraxie binele suveran, creștină, epicuriană, plăcere adevărată, bucurie, - contract hedonist, creștin, dorințe consumate, detestate, naturale și necesare, fericire a apropierii de Dumnezeu, și asceză
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
față de suflet. Trebuie negreșit înlăturată confuzia care se face între barbar și primitiv. Primitivitatea înseamnă primordialitate și este, cum știm toți, și cum de altfel etnologia modernă a arătat, de o mare bogăție sufletească, dar una indistinctă; primitivitatea presupune o metafizică și o cultură - asta se știe azi foarte bine. Într-un anumit sens și în anumite cazuri nu e ilegitim a se vorbi chiar de civilizație primitivă, cu un caracter foarte rafinat și complex, dar frenatoriu în fața devenirii istorice. Există
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ci într-o lume deschisă și comunicantă; nu mai suntem într-un înveliș de mistere și sub un „transcendent care coboară”, ci într-un plan al „transcendentalului”, adică al întrebărilor despre „cum e cu putință”. Filosofia lui Moromete e o metafizică dialectică. Ea are dublul caracter de contemplație și de dialog. Contemplația (adică „teoria”, de la theoreo) nu este la Ilie Moromete doar o stare, o desprindere din actual, nu e pasivitate, ci dimpotrivă e act al conștiinței, e reflexivitate. Ea e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi bănuit ce este o bibliotecă; zestrea lui intelectuală era alcătuită dintr-o colecție perfectă de clișee; viața lui sentimentală și morală pare să se fi satisfăcut cu emoțiile cele mai obișnuite și preconcepute; nici un fior, nici o tulburare, nu zic metafizică, dar barem de o sensibilitate cât de cât ieșită din comun; nici măcar hedonismul lui nu are o înțelepciune mai largă, un scepticism horațian sau epicureic ceva mai ridicat: nimic decât simțul comun cel mai mărginit (din care-și trage și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
pare de conceput un mare artist, un mare scriitor, fără simț practic. Și nici vreun mare filozof; cu atât mai puțin un mare conducător. Căci finalitatea filozofiei e totdeauna practică. Toate speculațiile asupra cunoașterii, asupra esenței și existenței, toată gnoseologia, metafizica și logica nu sunt decât fundamentarea moralei, adică a înțelepciunii, adică a conduitei practice. Nici o filozofie adevărată nu a avut vreodată alt scop decât unul practic. Toate speculațiile teoretice sunt operații prealabil necesare, fiindcă din rezultatele lor decurge morala respectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
accesibilă în cotidian, dar pretinde simțul realului, curajul deciziei, într-un cuvânt asumarea vieții acesteia, actuală și trecătoare; pretinde, de asemenea, înțelegerea sensului ideal al faptului actual. Alain ne reamintește așadar prin fiecare gând al său lucrul acesta elementar că „metafizica” nu e, cum cred nerăbdătorii și ignoranții, ceva „de dincolo” de fizic, ci e înțelesul de după cunoașterea și deci neapărat perceperea, lumii fizice, chiar dacă speculează asupra „cauzelor prime”. CUPRINS I Umanism și literatură / 6 Ce e monumental? / 10 Surâsul rațiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la Academia franceză În ianuarie 1941, cu ocazia morții filozofului. Începe destul de clasic, prin evocarea decesului și a funeraliilor acestuia, după care continuă, În cea mai pură limbă de lemn, cu enumerarea calităților sale: Era mândria Societății noastre. Indiferent că metafizica lui ne-a sedus sau nu, că l-am urmat sau nu În profunda cercetare căreia și-a dedicat Întreaga viață și În evoluția cu adevărat creatoare a gândirii sale, din ce În ce mai Îndrăzneață și mai liberă, am avut În el exemplul
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de atingere a scopului Împărtășit de toți și care reflectă o suprapunere constantă Între cele două dimensiuni ale aceluiași fenomen. Excepția de care pomeneam este cea de-a doua revistă literară a exilului parizian din anii ’50, Caete de Dor. Metafizică și poezie, care a apărut la Paris Între 1951 și 1960 sub conducerea lui Virgil Ierunca. Acesta i-a propus lui Constantin Amăriuței să scoată Împreună o publicație literară. Acesta din urmă a fost de acord deoarece considera că, „pe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]