20,801 matches
-
ridicase destule fuste la viața sa. She was the meanest cat,/ Oh, she was really tough,/ She left her husband flat,/ He wasn't tough enough,/ She took her boys along/ 'cos they were mean and strong... Ținu ritmul melodiei, mișcându-și degetele pe volan. Trase cu coada ochiului către scaunul din dreapta și îi veniră în minte câteva imagini disparate dintr-un film pe care îl văzuse mai demult, Misery, după romanul cu același titlu al lui Stephen King. Diferența - esențială
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
dat, anulând indiferent vocea inconfundabilă a lui Falco, apoi mașina se înfundă în zăpadă, cu un geamăt stins, sparse stratul de gheață și rămase în râu, cu roțile în sus, într-o expectativă deprimantă... Paradoxal, un ștergător continuă să se miște bezmetic, de la stânga la dreapta, câteva minute bune, apoi se opri brusc, iar furtuna terfeli cu și mai multă înverșunare întregul decor... Smooth jazz, un saxofon și o femeie în rochie verde (fragment de roman) Saxofonistul se apleca deasupra instrumentului
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de fum, albastră, șerpuitoare, lascivă, insinuându-se printre clienții pierduți în gânduri, mângâindu-i pe umeri, invitându-i să se ridice și să se miște pe ritmul leneș, sub ochii închiși ai saxofonistului care dădea senzația că se contopește cu instrumentul său, transpus într-o altă lume sau, poate, chiar într-un alt timp. Femeia avea o rochie verde. În respectivul decor, sar fi potrivit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
boxe, indiferent de fidelitatea lor sau de firma producătoare. Nu. Saxofonul era esențial. Saxofonistul putea fi eliminat extrem de ușor din scenariu (în consecință, bărbatul scoase un burete din propriile gânduri, șterse personajul, fără regrete, iar pe scenă continuă să se miște, într-o parte și în alta, doar saxofonul, ca într-un film abstract sau absurd sau...), însă instrumentul nu. Ar fi fost o... blasfemie? Substantiv pretențios, dar exprima cel mai bine ceea ce gândea el în acele momente... Și totuși (continua
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lui letală, fiindcă tutunul, după cum știm... dar să nu deviem...), clătinând ușor din cap, cu o șuviță de păr negru, ondulat (reflexe albastre-verzui), lăsându-se pătrunsă până în străfunduri de patima aceea muzicală a instrumentistului, vibrând împreună cu fiecare trăire a sa, mișcându-și o mână pe coapsă, sus-jos, sus-jos, sus-jos, cuprinsă de freamătul interior care o putea duce chiar în (patul imens din mijlocul atelierului de pictor cu mustață á la Dali) brațele celui de pe scenă. Nu-i displăcu ideea. Ba chiar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
deja, căldura insignifiantă a sângelui care țâșnea din buză și se prelingea pe bărbie, înghețând instantaneu, o dâră roșie brăzdând stratul alb și rece care îi acoperea fața. Deveni conștient de greutatea genelor care se transformaseră, insensibile, în țepi. Țepi mișcați în sus și în jos de pleoapele chinuite, o posibilă amenințare pentru ochii împăienjeniți, traumatizați de albul desfășurat de-a lungul și de-a latul câmpului, arși de frigul pătrunzător, înțepați până în străfunduri de imagini în care un trup prăbușit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mare, albă, spoită cu var, îi apăru în față ca o paradoxală Fata Morgana. Știa că nu poate fi decât o iluzie, prima treaptă a scării care ducea către despărțirea definitivă de realitatea înghețată, dar motanul tolănit lângă sobă își mișca lasciv coada și părea decupat din cărțile cu povești pe care le răsfoia în casa bunicilor, atunci când gerul broda pe geamuri, cu o măiestrie magică, flori înfiorător de frumoase. Cana de lut, smălțuită, era fierbinte, iar palmele sale o primiră
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai departe sau să se iubească sălbatic. Fețe mirate, panicate aproape, guri deschise într-un strigăt înnăbușit, priviri fixe trimise către... Către cel care pictase tabloul, evident, îl bănuiai în fața lor, atent la fiecare tușă, transmițându-le să nu se miște. În pofida faptului că ei dădeau senzația clară că tocmai asta ar fi dorit să facă în acele momente. O lucrare deosebită, valoarea artistică nu putea fi pusă la îndoială nici de către un critic nervos fiindcă și-a surprins nevasta în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de primăvară, e și asta o posibilitate. Îmi place cum sună po-si-bi-li-tate, îl plimb prin gură dintr-o parte în alta și e plin, cărnos, consistent, chiar și pe hârtie arată foarte bine. Scriam despre gustul ploii, dar ideile se mișcă mult prea repede. Ideile nu au niciodată răbdare. Eu n-am știut acel gust al picăturilor de ploaie. De ce? Fiindcă nu l-am încercat niciodată. Până azi. Dar vine o zi în care trebuie să încerci. Totul. Cu toate riscurile
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
femei, de copii care alergau și țipau, de bătrâni gârboviți care păreau insignifianți atunci când se apropiau de rafturile acelea înalte până în tavan. Tonele de mărfuri mi-au transmis senzația unui preambul al cataclismului final. Iar oamenii, indiferent de vârstă, se mișcau într-un dute-vino nebun, împingând coșurile și aruncând în ele, fără noimă, orice produs. Ca și cum aceea ar fi fost singura lor șansă de a mai rămâne în viață. Un corn al abundenței, mallul. Babilonul. Construit pe pământ de mâini și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
a luat urma animalului. O femelă. Am adulmecat mirosul, nu puteam să o mai pierd. Era a mea. Mirosea a femelă în călduri sau așa mi s-a părut mie, o vedeam de la distanță, mergea repede, iar fundul i se mișca în stânga și în dreapta, ostentativ. Curvă. Atunci s-a trezit Durerea. Odihnită după somnul lung din ultimele zile. Mai întâi și-a troznit fălcile, iar stomacul meu s-a chircit. Apoi s-a întins și imediat am simțit cum fiecare coastă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ar fi trebui să trec peste curvă ca să aflu, dar mie îmi era frică să mă apropii. Și zâmbea. Curva. Zâmbea la mine și-mi făcea semn cu degetul. Apropie-te, spunea acel semn al ei, iar degetul arătător se mișca fără oprire, hipnotic (s-a mai pomenit ca un deget să te hipnotizeze?, în vis totul este posibil, ascultați-mă pe mine), apropie-te, sunt numai a ta, poți să îmi faci tot ceea ce îți trece prin cap, nu voi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
animale pe care vroia să le vândă În altă parte cu un preț bun. Era În ziua aceea o căldură grozavă și o liniște desăvârșită. Nici păsările nu mai cântau, nici greierii nu ieșeau de la umbră.Nici o frunză nu se mișca și parcă toate amorțiseră sub căldura aceea Înăbușitoare. Cum mergea negustorul pe drumul prăfuit, se Întâlnește cu doi drumeți care i-au atras numaidecât atenția: unul era foarte bătrân, cu o barbă alba ca neaua și cu straie lungi de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
leneșă.Pe cât era nora de blândă, pe atât era baba de nesuferită, toată ziulica din zori și până seara, numai gura ei se auzea cum o cicălea și o batjocorea pe Anișoara. Că se scoală prea târziu, că abia se mișcă, că nu asa trebuia făcut cutare treabă și câte și mai câte.Oricât se străduia nora cea tânară și frumoasă, nimic n-o mulțumea pe baba Dochia.Și Anișoara căra apa, freca podelele, făcea mâncare, despica lemne, mergea la moara
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
cea rea nici nu se gândi să spună o rugăciune ori să ceară voie să culeagă din râvnitele fructe, ci Întinse mâna și apucă câteva, când deodată simți că-i amorțește mâna atât de tare Încât n-o mai putea mișca.Apoi Îi Înțepeni tot corpul: Maica Domnului o pedepsea pentru toate relele făcute și pentru toate lacrimile vărsate de norăsa. A transformat-o În stană de piatră pe baba Dochia. LEGENDA CIORII Cândva, demult, dragi copii, cioara nu era așa cum
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
curajos și neînfricat ca un leu.Și toți Îi acordau cea mai mare atenție. Totuși, omul Începuse să se plictisescă de obiceiurile zeilor, de sălile lor de sport, de băile lor cu apă Înmiresmată, de muzica lor.Nimic nu-l mișca.Pe zi ce trecea se făcea tot mai tăcut, era tot mai trist, mai Însingurat și mai gânditor.Nu mai vroia să mănânce, să bea și În scurt timp se Îmbolnăvi. -Oare ce e cu el, tată? Ce-l face
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
are nici o vină.Lacrimi mari și amare Îi brăzdau fața, trupul I se scutura de plâns, iar buzele uscate Îl rugau pe judecător să schimbe sentința.Îi adusese și un coș cu ouă, doar-doar Îl va Îndupleca. Pilat fu tare mișcat și impresionat, dar I-a spus că este prea târziu, trimițând-o pe muntele unde Domnul Iisus fusese deja răstignit. Îndurerata Maică, Însotiță de Maria Magdalena, a ajuns pe munte și cu sufletul Îngrozit și sfâșiat de durere, Își privea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Însă renunțară, căci n-au priceput mare lucru din ce vroia să spună celălalt. Dar nu au renunțat cu una cu doua. Și s-au gândit să-și facă semne. Dădeau din mâini, se suceau, se aplecau, se ridicau, Își mișcau ochii În cap de parcă ziceai că nu-s de pe astă lume ori că nu sunt prea zdraveni la minte. Așa se mișcau de ciudat și de caraghios, că au Început să râdă unul de altul. Apoi au Început să plângă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Și s-au gândit să-și facă semne. Dădeau din mâini, se suceau, se aplecau, se ridicau, Își mișcau ochii În cap de parcă ziceai că nu-s de pe astă lume ori că nu sunt prea zdraveni la minte. Așa se mișcau de ciudat și de caraghios, că au Început să râdă unul de altul. Apoi au Început să plângă de neputința lor, că ei, oamenii, nu puteau vorbi. Cum stăteau ei acolo, În mijlocul naturii, auziră două păsări ciripind, auziră greierii, auziră
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
care din ele. Se îneca! Era moale, nici nu se mai agăța măcar de mine. Înghițise destulă apă. Am așezat-o pe mal cu fața în jos și am încercat s-o reanimez. Nu reacționa! Când a început puțin să miște, i-am făcut respirație gură la gură. De aici mi s-a tras! Dar asta... mai târziu. Dani nici n-a ieșit din cort. Cealaltă fată plângea și spunea că vrea să se întoarcă la București. Pe "înecată" am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
realizat repede că de fapt era Dani, care bâiguia ceva. Nu înțelegeam ce spune, dar imediat mi-am dat seama ce voia. Și când m-am întors și i-am cârpit o labă peste cap, am văzut că nu mai mișcă. Am o mână grea și mi-a fost frică să nu-l fi omorât. L-am lăsat zăcând, m-am dus în cort la fete și le-am întrebat: Vreți să rămâneți cu el sau mergeți cu mine, la București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rămâneți cu el sau mergeți cu mine, la București? Era miezul nopții! Mi-au spus că vor să meargă cu mine. Am strâns cortul lor, am pus totul în barcă. Am intrat în cortul meu și am văzut că Dani mișca, deci nu era mort, și, plimbând lanterna pe el, m-am asigurat că nu era nici plin de sânge. Ne-am urcat în barcă și am plecat. Când am ajuns la debarcader, am anunțat că pe plaur este un băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am dus acolo unde a vrut el, pe terenul lui probabil. Eu îi propusesem Cina, pentru a vedea cât curaj are el de a se afișa în public. Am luat câte o bere. O bea încet, urmărind tot ce se mișcă prin jur. Rămăsese cu obiceiurile vechi. Mi-a spus: Fiul dumitale, din toamnă, poate să meargă la Berlin. Mulțumesc, i-am răspuns sec și am așteptat. A tăcut îndelung, probabil ca să mă fiarbă, gândeam eu. N-am schițat nici un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de întrebare îi ridicase și grădina, cu aleile, statuile și statuetele. Toate de o frumusețe stranie sau poate numai lui i se părea... Poate pentru altcineva ar fi fost doar eleganță și frumusețe. Și chiar dormitorul, în simplitatea lui, te mișca. Nu era nimic să-l umanizeze, un pat, noptiere, veioză, un tablou... Frumusețea camerei era că fereastra dădea spre grădină și, când îți luai ochii de pe tablou, îți apărea , prin fereastră, parcul, cu acel brad imens, care parcă străjuia casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
el și căzu în gol. Se sprijinea în coate într-un echilibru extrem de fragil. Această elongație silită îl înnebunea de durere. Căută în toate părțile să găsească un punct de sprijin cu picioarele care de abia i se mai puteau mișca. Era căzut în ceva lichid și un miros puternic îl amețea. Nu putea face nici o mișcare. Bine că lăsase ușa deschisă. A început să strige, dar nimeni nu-l auzea. Nu știe cât a stat așa. Se înserase deja. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]