2,518 matches
-
care le decortica în prealabil, iar în sezonul cald, îndeosebi în epoca cuibăritului, și din insecte. Consumă și mici fructe, muguri de flori și de frunze. Puii sunt hrăniți cu insecte și larvele lor. Sunt specii atât sedentare, cât și migratoare. Speciile nordice întreprind migrații anuale ori la intervale de mai mulți ani, înspre ținuturile sudice. Sunt, de obicei, păsări monogame. Adesea numai femelele își construiesc cuibul și clocesc ouăle, iar masculii hrănesc femela pe cuib și apoi puii împreună cu ea
Emberizide () [Corola-website/Science/316488_a_317817]
-
întinde pe o suprafață de 1.504 hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică stepică) reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. În arealul sitului este semnalată prezența mai multor păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009, privind conservarea păsărilor sălbatice. Specii de păsări protejate: uliu cu picioare
Măxineni (sit SPA) () [Corola-website/Science/330438_a_331767]
-
Plecotus auritus"), liliacul urecheat cenușiu ("Plecotus austriacus"); Reptile și amfibieni: vipera ("Vipera berus"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), buhaiul de baltă cu burtă roșie ("Bombina bombina"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"); Păsări (migratoare, de pasaj, sedentare): șorecar mare ("Buteo rufinus"), șorecar încălțat ("Buteo lagopus"), șerpar ("Circaetus gallicus"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete vânat ("Circus cyaneus"), erete cenușiu ("Circus pygargus"), cristei de câmp ("Crex crex"), caprimulg ("Caprimulgus europaeus"), dumbrăveanca ("Coracias garrulus"), ciocănitoare de
Pădurea Bârnova - Repedea () [Corola-website/Science/333987_a_335316]
-
avut loc o creștere lentă; Europa avea 40 de milioane de locuitori în secolul III, 80 de milioane de locuitori în 1500 și 140 de milioane de locuitori în 1759. Creșterea lentă a fost cauzată de epidemii, invazii ale popoarelor migratoare, războaie, lipsa resurselor alimentare datorită recoltelor scăzute. Creșterea evidentă a populației în condițiile exploziei demografice a fost declanșată de Revoluția Industrială din Anglia, Franța, Germania și Țările de Jos, de progresele în domeniul medical, de creșterea nivelului de trai: în
Europa () [Corola-website/Science/296626_a_297955]
-
pentru a exploata aurul din Munții Apuseni și sarea din bazinul Târnavelor. Între vechile centre urbane se numărau Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum, însă cea mai mare parte a locuitorilor vechilor orașe s-au retras spre ținuturile rurale din cauza populațiilor migratoare și au întemeiat așezări noi. Romanizarea a continuat alte câteva secole pe un teritoriu vast în jumătatea de nord a Peninsulei Balcanice, aproximativ la nord de liniile lingvistice propuse de savanții Skok și Jiřeček, în Daciile sud-dunărene și celelalte provincii
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
potârnichea cenușie, coțofana, stăncuța, graurul, pupăza, codobatura, rândunica, barza, lăstunul ș.a. La marginea Legii se află rezervația ornitologică Lacul și Valea Legii, declarată rezervație naturală în 1967. Pe cele 300 de hectare ale rezervației se întâlnesc numeroase specii de păsări migratoare. Aici se găsește și o specie de caracudă în 3 culori (albastru, galben și verde), specie aflată pe cale de dispariție. Comuna este alcătuită din 9 localități: Boteni, Chesău, Crișeni, Falca, Ghirișu Român, Roșieni, Turmași, Zorenii de Vale și centrul de
Comuna Mociu, Cluj () [Corola-website/Science/300341_a_301670]
-
Șorecarul încălțat (Buteo lagopus) este o pasăre răpitoare de zi, din familia accipitride ("Accipitridae"), care se hrănește cu șoareci de câmp și lemingi. Este o specie migratoare, care cuibărește în nordul Eurasiei și Americii de Nord și iernează la sud în Europa (inclusiv în România și Republica Moldova), Asia și America de Nord. Sunt descrise 4 subspecii: Are o mărime de 50-66 cm, mai mare decât corbul. Greutatea: mascul 600-1380 g, femela
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp sunt abundenți. Iernează la sud în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, inclusiv în stepă, terenuri agricole și mlaștini. Sunt păsări migratoare cu zone de reproducere și de iernare separate. Pleacă spre zonele de iernare din sud în septembrie-octombrie și se întorc în zonele de reproducere în aprilie-mai. Timpul și amploarea migrației depinde de abundență sezonieră a prăzii în zonele de reproducere
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
personaje populare asemeni lui Făt-Frumos, prințesa Ileana Cosânzeana, monștrii Zmeu sau Căpcăun, dragonul Balaur sau creaturi fantastice ca buna Zână și malefica Muma Pădurii. Din secolul al Vll-lea pînă la mijlocul secolului al XI-lea, aflându-se încă în calea popoarelor migratoare , poporul românesc, deși creștinat din epoca romană, nu găsește înca posibilitatea de a-și consolida existența statală și afirmarea culturală. Nici după secolul al Xl-lea nu se înseninează zările la Dunăre pentru o temeinică așezare românească. Expansiunea ungurilor în Ardeal
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Circinele (Circinae) (din latina "circus" = cerc) numite popular ereți este o subfamilie de păsări răpitoare de zi accipitriforme de obicei migratoare, cu corpul zvelt, robust, coada lungă, picioare lungi, ciocul scurt, foarte curbat și un disc facial de pene pe părțile laterale ale capului. Sunt păsări zvelte, grațioase, iuți și ușoare în timpul zborului. Lungimea corpului 40-60 cm, greutate 230 g - 1
Erete () [Corola-website/Science/308504_a_309833]
-
Trăiește în regiunile de câmpie, dar mai ales în regiunile de deal și munte, în păduri, tufișurile din parcuri, fiind întâlnit până la altitudinea de 4.000 de m. În regiunile nordice din Canada sau Siberia de nord este o pasăre migratoare. Există o fabulă atribuită lui Esop în care în întrecerea cine zboară mai sus, pănțărușul, care era desemnat drept rege al păsărilor, păcălește vulturul. Pănțărușul este una din cele mai mici păsări europene, măsurând doar 9-10,5 cm în lungime
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
Bucovinei. Tocmai în acest mod a luat naștere diversitatea bucovineană. La aceasta contribuie și migrațiile slovacilor și a polonezilor, în special cele ale goralilor din Czadec care din sec. XVI și până la jumătatea sec. XX au trasat un mare cerc migrator, cum scria cunoscutul cercetător al istoriei goralilor, Marian Gotkiewicz. Căci așa poate fi numită migrația goralilor, între aceștia și a locuitorilor satului Poiana Micului (Pojana Mikuli), de când, ca fugari din Silezia și Małopolska, au ajuns în împrejurimile regiunii Czadec, iar
Poiana Micului, Suceava () [Corola-website/Science/301986_a_303315]
-
comunelor Bârnova, Ciurea, Comarna, Dobrovăț, Grajduri, Schitu Duca și Tomești; și este străbătută de drumul național DN24 care leagă municipiul Vaslui de Iași. Situl „” a fost declarat arie de protecție specială avifaunistică (în scopul protejării mai multor specii de păsări migratoare de pasaj sau sedentare) prin "Hotărârea de Guvern" nr. 1284 din 24 octombrie 2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 12
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
continentală a Podișului Central Moldovenesc, reprezintă o zonă (păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, pajiști, terenuri arabile, cursuri de apă tributare râului Bârlad) deluroasă ce adăpostește și asigură condiții prielnice de viețuire și hrană mai multor specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de două clase de habitate (predominante) constituite din păduri dacice fag și păduri dacice de stejar și carpen; ce conservă elemente de floră spontană și protejează specii de faună rară. La baza desemnării Pădurii
Pădurea Bârnova () [Corola-website/Science/333978_a_335307]
-
protejată (încadrată în bioregiune geografică panonică) reprezintă o zonă naturală în lunca râului Barcău (cursuri de ape, mlaștini, turbării, terenuri arabile, pășuni și pâlcuri de salcâm) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (unele protejate prin lege) și desemnat în scopul protejării unei colonii importante din specia "Falco vespertinus". La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147
Lunca Barcăului () [Corola-website/Science/330260_a_331589]
-
hectare. Aria protejată (încadrată în bioregiune geografică continentală) reprezintă o zonă naturală în lunca Dunării (râuri, lacuri, plaje de nisip, terenuri arabile, pășuni, păduri de foioase); ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare (dintre care unele foarte rare și protejate prin lege). La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice (de migrație și pasaj) enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/CE din 30
Ostrovu Lung - Gostinu () [Corola-website/Science/330678_a_332007]
-
bibanul de Nil și pești din genul Tilapia. Lacul a avut cea mai mare populație de crocodili de Nil , aproximativ 14.000 în 1968. Locația sa într-o zonă extrem de aridă face lacul Turkana, punctul de trecere pentru multe păsări migratoare. În zona lacului găsim lei, gheparzi și girafe, împreună cu alte specii de mamifere. Nu există elefanți sau rinoceri , deși se pare că au existat în trecut, după cum menționa în cronica sa contele Teleki, care au vânat aici astfel de animale
Lacul Turkana () [Corola-website/Science/325485_a_326814]
-
și „pendularea”( adică vara locuiau în câmpie, unde creșteau vite, oi etc. și iarna acasă pe dealuri ). Acest obicei s-a menținut în Cioara și în satele învecinate, până în prima parte a secolului al XIX-lea după Hristos. De la populațiile migratoare, care au locuit vremelnic în jurul acestor locuri, au împrumutat practica „măgurilor” (ridicarea unei movile pe un deal, folosită ca punct de observație sau ca loc de înmormântare pentru oamenii bogați ai grupului, alături de movilă se afla cimitirul unde erau înmormântați
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
atât populația supusă cât și cea nesupusă, își continuau modul lor de viață: păstoritul, agricultura, pescuitul, etc. și totdeodată nutreau ideea de libertate. Timp de peste 200 de ani dorința de libertate a dacilor supuși s-a asociat cu dorința popoarelor migratoare și a dacilor liberi de recucerire a bogatei provincii Dacia supusă romanilor. Astfel îndată după încetarea din viață a împăratului Traian(august 117), mai precis în perioada 117-119 atacurile sarmaților și roxolanilor la granițele de apus și răsărit ale Daciei
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
dacilor supuși. În această perioadă are loc incendierea părții lemnoase a Podului de la Drobeta, construit de arhitectul grec Apolodor din Damasc. Dorința de libertate a dacilor supuși asociată cu dorința de a gusta din civilizația romană și cu dorința popoarelor migratoare pentru un trai mai bun, au făcut ca hotarele impuse de administrația romană să fie adesea încălcate. Pentru acest motiv Imperiul Roman,în vremea împăratului Aurelian, a părăsit partea Daciei situată în nordul Dunării ( a. 271 d. H. ). Pe linia
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
anul 313 după Hristos, împăratul roman Constantin Cel Mare legiferează cultul creștin. Cu acest prilej are loc o revigorare economică a regiunilor situate la nord de Dunăre, inclusiv a meleagurilor localităților: Cioara, Seaca, Vânători. Pentru protejarea acestor regiuni de populațiile migratoare se construiește un nou val de apărare numit Brazda lui Novac, care pornea din regiunea Mehedinți și ținea până la răsărit de Ploiești. În această perioadă, "alături de populația dacă", trăiau pe margini de lacuri, râuri, populații migratoare. O parte din aceste
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
acestor regiuni de populațiile migratoare se construiește un nou val de apărare numit Brazda lui Novac, care pornea din regiunea Mehedinți și ținea până la răsărit de Ploiești. În această perioadă, "alături de populația dacă", trăiau pe margini de lacuri, râuri, populații migratoare. O parte din aceste populații a fost asimilată de populația băștinașă și împreună cu localnicii au adoptat creștinismul. Primele biserici pe locurile mai sus numite, au fost construite cu pereți din trestie groasă și acoperite cu stuf. Astfel de biserici au
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
sens sunt mormintele descoperite la Agighiol, Peretu. Pe de altă parte, popoare din centrul și din sudul Asiei, împinse de nevoia de condiții mai bune de trai, au năvălit în părțile Europei, inclusiv în locurile ocupate de urmașii dacilor. Populațiile migratoare se așezau de obicei pe văile cursurilor de apă alături de satele băștinașilor. Relațiile dintre populațiile migratoare și cele băștinașe erau ca cele de la stăpân(populația migratoare) la supus(populația băștinașă). Populația băștinașă prefera relațiile cu populația migratoare care erau mai
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
sudul Asiei, împinse de nevoia de condiții mai bune de trai, au năvălit în părțile Europei, inclusiv în locurile ocupate de urmașii dacilor. Populațiile migratoare se așezau de obicei pe văile cursurilor de apă alături de satele băștinașilor. Relațiile dintre populațiile migratoare și cele băștinașe erau ca cele de la stăpân(populația migratoare) la supus(populația băștinașă). Populația băștinașă prefera relațiile cu populația migratoare care erau mai avantajoase decât cele cu administrația romană. Relațiile cu populațiile migratoare aveau la bază regula adresată supușilor
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]