2,151 matches
-
cluburi din țară. în condițiile actuale - ca și în cele trecute, când clubul din Scornicești se transformase, peste noapte, dintr-o echipă de imaș într-una de nivel "european" - orice șef de comisariat poate înrola orice fotbalist promițător și orice milițian găsește mijloace de presiune pentru a racola tinerele talente. Așa a fost sub comuniști, așa e și astăzi. Vechea logică face ravagii în continuare. O trecere pe la emisiunile specializate în bârfe fotbalistice e mai eficientă decât orice campanie electorală. Datul
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
prost gust, în politică, să-ți insulți predecesorii acuzîndu-i că au făcut totul rău, să devii parlamentar fără să ai habar de răspunderea care-ți incumbă; e de prost gust, cînd ești responsabil cu informatizarea poliției, să spui indentitate, ca milițianul de la circulație de odinioară care zicea a tranversa; e de prost gust, în mass-media, să inviți la programul de știri o cîntăreață de mîna a doua, concubină a unui infractor, ca să povestească în auzul a milioane de oameni cum au
Prostul gust by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16326_a_17651]
-
colecționate în ideea că oricând e necesară o depanare, o improvizație. Vestimentația e scăpată de sub control, se poartă second-handurile de familie, hainele de lucru de pe șantier, hainele fistichii trimise de copiii de la oraș, fostul costum de mire, fosta uniformă de milițian. Dacă satul acela nu mai există, copilăria cum să mai existe? Îi lipsesc reperele vizuale, auditive, mirosurile". Alexandru Vlad (n. 1950) este un scriitor optzecist. Până cu nu prea mulți ani în urmă, optzecismul era considerat un fel de "nou
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
Mircea Mihăieș În România, marile primejdii pentru populația civilă au venit aproape întotdeauna dinspre purtătorii de uniforme. De la spaimele lui Cioran, în copilărie, în fața "penei de cocoș" a jandarmului ungur din Transilvania, până la fiorii pe șira spinării iscați de bulanul milițianului (român, de data aceasta) resimțit de oricine a trăit sub comunism, de la cruzimea prostească a tablagiului din armată până la desconsiderarea suverană a cutărei surori de spital, uniforma a fost la noi simbolul puterii discreționare. (Las deoparte rasa călugărească și sutana
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
cum sunt românii priviți în Occident. Toate personajele sunt pitorești și reprezentative ( în ceea ce privește modul în care a fost înțeleasă și aplicată democrația la noi). Vreischte, care are mereu ceva de împărțit cu polițiștii englezi (probabil în amintirea relațiilor afectuoase cu milițienii români) și cu balamucul, vorbește anapoda, se isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context dar reale pe vremea comunismului mioritic, cum ar fi interogatoriile de la miliție). Autorul-personaj, sau autorul implicat, cum l-ar numi W.C. Booth
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
satului românesc în comunism, cu episoade individuale ale dramei colective. Comoștenii doljeni înseamnă, cu trecerea timpului, tot mai puțin. O comunitate chircită, bătrână și nevoiașă, în care se mai disting parcă doar figurile lătărețe ale factorilor de răspundere: președintele Căruțașu, milițianul-șef Grigore, directorul unui Institut fantomatic, poreclit Pionierul și consoarta lui veterinara, temperamentala Iulica. Personaje de prim-plan, mai discrete însă în manifestări, sunt omnipotentul Nini Jighereanu și omul lui de execuție, Mitiță Pistol, plastic portretizat: "Mitiță era paznicul dosarului
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
să dispară din sat, iar femeia de casă a familiei lor unanim respectate să fie găsită moartă, cu fața făcută zob. Doar fiindcă așa vrea ea, Lucica, tânără și apetisantă profesoară rurală, va participa la o petrecere sordidă organizată de milițian, unde va fi violată de câțiva tovarăși de nădejde. Numai printr-un concurs nefast de împrejurări se explică faptul că un om care a avut neinspirația să moară înainte de 1 Mai muncitoresc va fi îngropat abia după cinci zile. Revenind
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
atent ca Paul Cernat a ajuns să susțină (într-o cronică din "Bucureștiul cultural") că Nini e criminalul. Dincolo însă de acest qui pro quo, e de observat că, în timp, mai tânăra victimă ia fața călăului său. Grigore rămâne Milițianul. În schimb, Nini devine Securistul, cu o majusculă și mai terifiantă. Cu învârtelile, cotizațiile și șantajurile lui, gardianul ordinii publice pare un găinar în comparație cu liniștitul, discret-maleficul Jighereanu. Imaginea acestuia dinspre finalul romanului e un stop-cadru al puterii absolute. Precum demonii
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
exemplul turcilor. Care, în ciuda faptului că și-au mierlit în istorie niște premieri, i-au îngropat pe toți, chiar și pe cei declarați neconformi, laolaltă. Într-un cimitir unde odihnește și părintele națiunii, Mustafa Kemal Ataturk. Al cărui trecut de milițian nu l-a împiedicat deloc să pună bazele Turciei laice moderne...".
"Evreul" Ciutacu nu crede că Bolcaș va fi numit la CCR. Vezi de ce by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/55787_a_57112]
-
o lege a atracției universale, dincolo de cenușiul existenței în socialism. În altele, în număr mai mare, sarcasmul ia culori de pamflet anticeaușist, poetul înscriind personajele în categorii și trăgînd concluzia dintr-un singur și inimaginabil vers: „preotul joacă table cu milițianul”, „preotul cu magnetofon sub sutană”, „n-ar mai fi așa coadă mare la măcelăriile cu intelectuali”, „lozincile sînt scrise cu litere și mai mari”... Totul este atît de clar, de evident, denotativ, încît simbolicul nu mai e unul în doi
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
prozele lui Tudor Călin Zarojanu nu mă pot abține să nu-mi amintesc reclamele recente la ciocolata cu "rom". Tiparul de construcție e același. Se iau câteva stereotipii intens mediatizate (basca lui Ceaușescu, defectul de vorbire, apelativul de tovarăș, miliția & milițienii și încă câteva), se pune în centru o situație perfect normală pentru zilele în care trăim și perfect de neconceput sub comuniști și se face haz de contrastul astfel rezultat. Iată, de pildă, două fragmente dintr-o proză cu titlu-nadă
Să râdem cu orice preț by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Imaginative/10171_a_11496]
-
mama, bre! Ce se ia de ea, ce știe ea ce-a fost și ce-a pătimit mama. Era văduvă de război, ce-i ține asta socotelile. Când i-oi spune vreo două...Ea nu s-a întins cu toți milițienii, pă rând, de-au trecut p'aici? Da' de Goncea, nu zice nimic? De pă timpul când era lent major sau ce-o fi fost, căpitan la raion? Tace acuma, că-i general și a intrat în neamul lor? A
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
Mălăncioiu, Virgil, Turcea, Nino, eu... Virgil spunea: ăsta e colțul poeților, pe noi nu ne schimbă nimeni și poate că avea dreptate. Nu aș putea spune că a fost un dizident, deși a încasat în mai multe rînduri pumni de la milițieni și a cunoscut beciurile pușcăriei, e drept numai pentru cîteva ore, la Mangalia, Constanța și București. Nu știu cît de mult ura regimul și pe reprezentanții săi - ura nu era specialitatea lui - dar avea o poftă nebună să facă bășcălie
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
ore, la Mangalia, Constanța și București. Nu știu cît de mult ura regimul și pe reprezentanții săi - ura nu era specialitatea lui - dar avea o poftă nebună să facă bășcălie de ei și, Slavă Domnului, prilejuri se găseau destule. Pe milițieni îi făcea analfabeți, pe Ceaușescu țigan pentru că, explica el etimologia numelui, Ceaușescu venea de la ceauș, și pe urmă cum puteam noi decripta titlul cărții lui ultime "Margareta, poetul și administratorul"? Cine altul era administratorul, decît acel element de care ne
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
Europa liberă, aproape în fiecare seară, la ea sau la noi, pentru că, de la geamul blocului meu, din Titan, vedeam dacă geamul ei era luminat sau nu. și interminabilele anchete la securitate, trăind cu tăișul la beregată, și vizitele nocturne ale milițienilor - ajunsese un fel de vînat încolțit din toate părțile... și, în tot acest timp, scria poezie după poezie, de parcă și-ar mai fi jupuit o coajă nouă de pe o rană veche. și cenzura. mulți au acuzat-o pe Madi că
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
să comenteze evenimentul. Unii erau de părere că șoferul e de vină, fiindcă nu a condus preventiv. Ceilalți susțineau însă că Valerian ar fi trebuit să traverseze prin- tr-un loc marcat. Nimeni nu bănuia că Valerian produsese intenționat accidentul. Nici măcar milițianul care a întocmit procesul verbal și l-a amendat pe conducătorul auto. Degeaba a încercat Valerian să-i ia acestuia apărarea, asumîndu-și în întregime vina pentru accident. (Îl durea tare piciorul, dar încerca să zîmbească.) Milițianul era un om riguros
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
produsese intenționat accidentul. Nici măcar milițianul care a întocmit procesul verbal și l-a amendat pe conducătorul auto. Degeaba a încercat Valerian să-i ia acestuia apărarea, asumîndu-și în întregime vina pentru accident. (Îl durea tare piciorul, dar încerca să zîmbească.) Milițianul era un om riguros și avea o mare încredere în știință. El a măsurat lungimea urmelor lăsate de pneuri pe asfalt și a determinat, cu ajutorul unei formule, că viteza automobilului depășise limita legală de viteză. În plus, milițianul mai știa
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
să zîmbească.) Milițianul era un om riguros și avea o mare încredere în știință. El a măsurat lungimea urmelor lăsate de pneuri pe asfalt și a determinat, cu ajutorul unei formule, că viteza automobilului depășise limita legală de viteză. În plus, milițianul mai știa, de la cel mai deștept dintre profesorii săi, că nici un accident nu are o singură cauză sau un singur vinovat. În această privință, înclin și eu să-i dau dreptate: nici un efect, nici o întîmplare, nici un eveniment oricît de mărunt
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
simplă redundanță. N-avea rost să le scrii nici măcar în secret. Acum e ca și cum ai sta la căldură și ai descrie vremea mohorâtă de afară, fără teama că geamul ar putea plezni și moina să intre înăuntru. Dar să revenim. Milițienii aveau oricum mai multe drepturi decât cetățenii, decât civilii de rând. Intrau prin spate în prăvăliile alimentare și ieșeau cu pachete subsuoară, singurul lucru care le strica ținuta. Nu stăteau la coadă să nu înjosească uniforma pe care o purtau
Două instantanee by Alexandru Vlad () [Corola-journal/Imaginative/10950_a_12275]
-
cu ținte și mărgele: “da’ de unde cortorari, pe pizda mami lor, ăștia-s golani de oraș de bani gata, care în loc să meargă la lucru, se țin de vagabondaj”, zice, și iacătă miliția gării cum vine, cum la ei se duce milițianul și în spatele lui e soldatul cu akaemul și voi, dragilor navetiști, vă uitați la scena asta, stați la geam și vă uitați cum îi legitimează milițianu’: “bine le face, așa și tre’be”, ziceți, dragilor, și ăia abia că se
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
soldatul cu akaemul și voi, dragilor navetiști, vă uitați la scena asta, stați la geam și vă uitați cum îi legitimează milițianu’: “bine le face, așa și tre’be”, ziceți, dragilor, și ăia abia că se mișcă: “buletinele dumneavoastră”, zice milițianul, și în spatele lui stă soldatul cu pușcociul, trenul fluieră, pleacă, ăia ce dracu fac? Se moșmondesc, se freacă, învîrt oalele, păturile, rucsacele și boscîrțele, abia, abia le răsucesc de pe o parte pe alta și nici nu știu care haia mamii lor îi
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
ăia ce dracu fac? Se moșmondesc, se freacă, învîrt oalele, păturile, rucsacele și boscîrțele, abia, abia le răsucesc de pe o parte pe alta și nici nu știu care haia mamii lor îi fată și care-i băiat cu părul ăla, bine face milițianul că-i ia la întrebări. VII Iubita noastră Pearl, sora Janis Joaplin! - al doilea jam-session al serii - ei, frate digger, îl strigă acolo, la Filmore East, Bil, unchiul Bil, pe Sandy, de loc de prin Vințu de Sus, din uitata
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
că nu vine Pol. N-o să-l lase balaurul colonel. - Vine el, scapă cumva, să-l așteptăm ce altceva putem face? Îl așteptăm și gata. - Haideți mai încolo, să ne retragem de acilea din peron că ne iau la întrebări milițienii și n-am chef. Îi bag în mă’sa. - Bine, bine. Hai să mergem mai acolo, spre marfare. Pleacă, apucă obosiți rucsacele, păturile, toate oalele, toate toporiștile, toate cuțitele, toate ceaunele, cortul cel vînăt căpătat de Gimi de la bunică-sa
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
Vine Pol. - Salut, bătrîne. Ai scăpat de colonel? - Ia te uită că vin ăștia să ne ia la întrebări. Mandragora le arată din departe cum devine treaba și cum se arată de dincolo de peroane, de liniile de cale ferată, chipiele milițienilor de la Miliția TF. Vin, trec peste linii direct spre grupul lor. Doi sînt. Un milițian și un soldat cu pușca mitralieră la spate care se uită prin ei, peste lume, peste amurguri, peste dimineți, peste șosele, muzici, fete. E mort
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]
-
ne ia la întrebări. Mandragora le arată din departe cum devine treaba și cum se arată de dincolo de peroane, de liniile de cale ferată, chipiele milițienilor de la Miliția TF. Vin, trec peste linii direct spre grupul lor. Doi sînt. Un milițian și un soldat cu pușca mitralieră la spate care se uită prin ei, peste lume, peste amurguri, peste dimineți, peste șosele, muzici, fete. E mort ca un pește otrăvit într-o baltă, un pește din acela care se saltă ușor
Jimi Hendrix se vede într-un colț, întors din profil by Daniel Vighi () [Corola-journal/Imaginative/13141_a_14466]