5,818 matches
-
timpul la avocat acasă insistând și rugându-l să grăbească lucrurile, apărătorul reușește să pornească judecata și după numeroase declarații reușește să-l scoată printr-o hotărâre judecătorească. Îmi povestea bunica că atunci când l-a așteptat la ușa postului de miliție era alb ca varul, cu ochii adânciți în orbite sclipind de bucurie și cu bocancii fără șireturi neștiind cum să iasă mai repede. De bucuria efemeră bunica i-a dat celui ce păzea poarta o bucată întreagă de slănină (vă
PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340278_a_341607]
-
vrea fiindcă nu mai avem prințipuri. libertate versus anarhie. avem voie să cântăm ce vrem dar de dansat dansăm numai pe melodii străine. istoria e un fel de paradă a modei din care n-am învățat nimic. înainte de 89 alerga miliția pe stradă tinerii ca să-i încadreze în câmpul muncii și să le ofere calificare la locul de muncă. după doi ani de producție, primeai și locuință gratuită. nu existau șomeri. și noi am considerat că nu e bine. atunci nu
LIBERTATE VERSUS ANARHIE de ION UNTARU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340518_a_341847]
-
eram bucuros că se umpluse închisoarea cu ei.” După un deceniu petrecut în Gulag, dintre care șapte în lagărele sovietice, Augustin Vișa este pus în libertate ca urmare a grațierii, chiar de la Rm. Sărat. Replica în fața unei femei, probabil de la Miliție, venită să-l amprenteze la închisoare este memorabilă. Cei doi schimbă priviri răzlețe. Atingerea mâinilor pentru amprentare devine un gest cu profunde conotații erotice: „Dumneata ești prima femeie care mi-a atins mâna în decurs de zece ani. Dacă ar
„Jur să urăsc din adâncul ființei mele pe toți dușmanii Patriei”. Comandantul Vișinescu se întoarce la închisoare. Ca deținut () [Corola-blog/BlogPost/338438_a_339767]
-
însemna alți bani prevăzuți în buget, alte planuri, multă, foarte multă hârțogărie și multe aprobări, pe care nimeni nu le va da, situația fiind foarte periculoasă! Au venit acolo, la instalație, „toată floarea ce vestită”: toată conducerea, șefi de la regiune, miliție, securitate. Au urmat ședințe largi la diferite niveluri. Miliția și Securitatea și-au început activitatea de descoperire a vinovatului. Și au reușit destul de repede. Era un amărât de muncitor necalificat de la altă secție, care lucrase în tura a III-a
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
foarte multă hârțogărie și multe aprobări, pe care nimeni nu le va da, situația fiind foarte periculoasă! Au venit acolo, la instalație, „toată floarea ce vestită”: toată conducerea, șefi de la regiune, miliție, securitate. Au urmat ședințe largi la diferite niveluri. Miliția și Securitatea și-au început activitatea de descoperire a vinovatului. Și au reușit destul de repede. Era un amărât de muncitor necalificat de la altă secție, care lucrase în tura a III-a. La percheziția de acasă s-au găsit cablurile. Omul
Fragment din romanul Vârtejul dansului, vârtejul vieţii… de Iulian Popescu () [Corola-blog/BlogPost/339661_a_340990]
-
instruire de partid în cadrul regiunii, tocmai cu privire la încadrarea școlilor cu personal didactic pentru anul școlar ce urma să înceapă a doua zi. Fiindcă în acea curte strâmtă nu se găsea niciun loc umbros în afară de spatele clădirii din față, ce adăpostea miliția raională, un grup de vârstnici s-au dus în curtea bisericii de alături, care, sub coroanele unor tei bătrâni și rămuroși, avea instalate bănci. Printre cei de față se aflau învățătorii Mihai Amza din Arnăuțeni, Gheorghe Marinescu din Sobăreni, Vasile
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
-Omul este cea mai complicată „mașinărie” de pe pământ și marea majoritate a ... complicațiilor se găsește în creier. Ăsta coordonează totul prin nervii pe care îi trimite până la ultima extremitate a corpului, aglomerări având loc pe tălpi și pe palme. Știa miliția unde să lovească, deși nu cred că-l studiase pe Pavlov cu câinele său. Bolile de nervi sunt cele mai greu de vindecat. Când se deteriorează unul, s-a dus dracului toată mașinăria. În timp ce Nistorescu s-a lansat cu teoria
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
ziua de 25 noiembrie 1968 în parcul central al or. Florești în timpul devastării monumentului întemeietorului statului sovietic. Recunoașteți acest lucru? Răspuns: Recunosc. Într-adevăr, am fost reținut de trei personae necunoscute (doi bărbați șI o femeie), inclusiv un colaborator al miliției, după ce am distrus cu ajutorul unei bucăți de fier capul și degetele întemeietorului statului sovietic din parcul central din or. Florești. Întrebare: Ce v-a îndemnat să devastați monumental conducătorului? Răspuns: De-a lungul mai multor ani am fost persecutat de
Ion Suvac – eroul din Băhrinești care a decapitat statuia lui Lenin () [Corola-blog/BlogPost/339949_a_341278]
-
și degetele figurii. Încredințându-mă că capul și fața sunt distruse complet, obosit fiind, am coborât de pe soclu și m-am așezat nu departe pe o bancă. Aici am fost înconjurat de doi bărbați și o femeie, care sunaseră la miliție și au început să mă injure pentru cele făcute. Eu nu răspundeam. În curând a venit un plutonier de miliție care a luat bucata de fier de la femeie și m-a dus la secția raională de miliție. Era aproximativ ora
Ion Suvac – eroul din Băhrinești care a decapitat statuia lui Lenin () [Corola-blog/BlogPost/339949_a_341278]
-
am așezat nu departe pe o bancă. Aici am fost înconjurat de doi bărbați și o femeie, care sunaseră la miliție și au început să mă injure pentru cele făcute. Eu nu răspundeam. În curând a venit un plutonier de miliție care a luat bucata de fier de la femeie și m-a dus la secția raională de miliție. Era aproximativ ora patru după-amiază. Întrebare: V-ați sfătuit cu cineva anterior devastării? Răspuns: Nu m-am consultat și nimănui nu i-am
Ion Suvac – eroul din Băhrinești care a decapitat statuia lui Lenin () [Corola-blog/BlogPost/339949_a_341278]
-
care sunaseră la miliție și au început să mă injure pentru cele făcute. Eu nu răspundeam. În curând a venit un plutonier de miliție care a luat bucata de fier de la femeie și m-a dus la secția raională de miliție. Era aproximativ ora patru după-amiază. Întrebare: V-ați sfătuit cu cineva anterior devastării? Răspuns: Nu m-am consultat și nimănui nu i-am împărtășit intențiile mele.( Urmează o întrebare foarte importantă, care, spre sfârșitul acestei epopei, va dezlega un mister
Ion Suvac – eroul din Băhrinești care a decapitat statuia lui Lenin () [Corola-blog/BlogPost/339949_a_341278]
-
și a spațiului liber, rus. Mi-au plăcut oamenii. Liniștiți. Curați. Frumos îmbrăcați. Mașinile. Sobre. Puține. Trenul. De la Moscova, la Leningrad. Am dormit în cușete. Mi-a plăcut că nu existau bețivi. Și dacă apăreau bețivi, sau scandalagii, sau criminali, miliția apărea ca din pământ, și îi sălta de umeri cât ai zice pește, și dispăreau cu ei, cu tot, ca și când nici nu ar fi existat. Ce aveam noi cu antipacea aceasta? Pe cine, și cu ce, deranjam noi? Un singur
Liviu Florian Jianu: Scrisoare către Putin. Epistolă de colecție () [Corola-blog/BlogPost/339267_a_340596]
-
fi suferit destul, prietenia să cu Gheorghe Sută, liderul Partidului Național Țărănesc din Domnești, unchiul Elisabetei Rizea din Nucșoara, participanta activă la „Rezistență anticomunista din Munții Făgăraș - Haiducii Muscelului”, si apartenența să țărănista aveau să-i condamne familia la supravegherea miliției și securității după război, pana prin anii ’70. Ion Pena n-a fost căsătorit, hotărâse s-o facă după război, dar n-a mai apucat, și n-a avut copii. Totul se pierdea, așa că am decis să mă implic în
Marin Scarlat: Ion Pena, scriitorul interzis () [Corola-blog/BlogPost/339379_a_340708]
-
În 1986, în plin regim totalitar, un tânăr de 24 de ani, din Bădăcin l-a comemorat, împreună cu un grup de prieteni, pe Iuliu Maniu. Pentru acest lucru, Ioan Pop sau “poetul” așa cum i se spunea, a fost bătut de miliție și urmărit sistematic de securitate. În 1990 a plecat din țară, apoi a revenit dar nu a regretat nicio clipă gestul său de revoltă împotriva absurdității comuniste. Pentru el, Iuliu Maniu este un model de viață. În 1947, tineri din
Mariana Rusen: 5 poveşti din comunism – vineri, la TVR 2, de la ora 19.00 () [Corola-blog/BlogPost/339425_a_340754]
-
realități ale închisorilor comuniste, de un epicureism macabru al terorii, Ion R. Popa, mărturii de un absurd comic și adiacente celulelor, mai precis, din beciurile caselor, unde se mai făceau anchete, sau din camera de arest, a postului comunal de miliție: „Vică (sanitarul, n.n.) a început să blesteme ziua în care s-a născut și haidamacul s-a oprit. - Ce-ai zis, mă? - Fie blestemată ziua în care m-am născut! Mai bine să fi murit atunci... - Zău, mă? Tu blestemi
Ion R. Popa: Plăcerea de a redescoperi apusul vremurilor. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339491_a_340820]
-
realități ale închisorilor comuniste, de un epicureism macabru al terorii, Ion R. Popa, mărturii de un absurd comic și adiacente celulelor, mai precis, din beciurile caselor, unde se mai făceau anchete, sau din camera de arest, a postului comunal de miliție: „Vică (sanitarul, n.n.) a început să blesteme ziua în care s-a născut și haidamacul s-a oprit. - Ce-ai zis, mă? - Fie blestemată ziua în care m-am născut! Mai bine să fi murit atunci... - Zău, mă? Tu blestemi
Ion R. Popa: În umbra oțetarului (roman). Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339508_a_340837]
-
parte dintr-o mulțime cu alte afinități: o cinică îndelung versată și școlită la principala agenție de spionaj moscovită - pepiniera aceea teribilă a intelectului dur și necruțător inclusiv cu sine”. Linia existențială a Rebeccăi este una de altitudine: colaborează cu Miliția românească, se angajează în Miliție (aici rezolvă în echipă câteva cazuri de rezonanță), trece la Securitate, apoi la Pașapoarte, la Penitenciare, are unele legături cu KGB-ul și cu Mossad-ul, iar în final se stabilește în Israel, unde își găsește
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
alte afinități: o cinică îndelung versată și școlită la principala agenție de spionaj moscovită - pepiniera aceea teribilă a intelectului dur și necruțător inclusiv cu sine”. Linia existențială a Rebeccăi este una de altitudine: colaborează cu Miliția românească, se angajează în Miliție (aici rezolvă în echipă câteva cazuri de rezonanță), trece la Securitate, apoi la Pașapoarte, la Penitenciare, are unele legături cu KGB-ul și cu Mossad-ul, iar în final se stabilește în Israel, unde își găsește liniștea și sfârșitul. În plan
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
Damian, după aceea (în urma refugiului din 1941 cu familia în Uzbekistan) se căsătorește din iubire cu uzbekul Kemar. Se înapoiază împreună cu Kemar în România, el fiind numit funcționar la Ambasade URSS la București. Are o relație cu un general de Miliție. Kemar moare la București în condiții neguroase, iar Rebecca pleacă în Israel. Dincolo de trăirile sufletești și uneori chiar prin intermediul lor se profilează o Mata Hari autohtonă, contributor în mai multe acțiuni de anvergură. Marea realizare a romanului o reprezintă tabloul
MIREL BRATEŞ: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339635_a_340964]
-
Se auzeau împușcături dinspre Piața Universității și pe jos erau numai tuburi goale, am mirosit vreo trei, erau proaspete. La Romarta Copiilor îl mai aducea pe cîte unul, sîngera, îl tîrau ca pe porc, cîte doi, și-l băgau la Miliția Capitalei. Am ajuns acasă, abia am apucat să mă bărbieresc și hop, moartea lui Milea la televizor. M-am speriat cînd am auzit „trădare”. Să vezi că ăștia ne împușcă pe toți, așa că m-am întors la sediu. La poartă
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
nimeni nu avea nimic cu nimeni. Eeeeeei, se mai ciondăneau ei, din când în când, mai sărea câte o blană de la gard, se mai rupea câte o cămașă a celui ce trebuia ținut să nu facă prăpăd, dar se linișteau. Miliția nu a venit niciodată la asemenea evenimente. Doar se pomeneau cu amenzile acasă! Nu se mai întâmplase nimic de când se tăiară unii, în urmă cu ani de zile, de se crucea lumea la porți de grozăvie. Nu se mai pomenise
DEŞTEPŢII DE VINERI PÂNĂ LUNI de MARIN TRAŞCĂ în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340883_a_342212]
-
butoaiele cu bere, micșorau porțile de cârnați pentru clienți, scoteau astfel sume mari de bani pentru că vindeau acele porții micșorate la preț normal. Dar veni un control inopinant și fură prinși, se deschise o anchetă iar Nicoleta fu reținută la miliție pentru ceva timp. Avu nevoie de bani și împrumută sume mari de bani de la cunoscuți și cu greu reuși să scape de pușcărie. Însă își pierdu serviciul. Problema era că trebuia să-și plătească datoriile și nu avea bani, Virgil
POVESTEA UNUI ÎNVINS (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341198_a_342527]
-
eram foarte tânăr, în primul an de facultate, am vrut să mă fac... milițian. A venit cineva de la Clubul Sportiv „Dina �mo” unde activam, atletism, lotul de box, și am fost înștiințați că tre �buie să ne facem ofițeri de miliție, era așa... cam prin luna... octom �brie 1951. Le-au dat de mâncare, m-am îmbrăcat și colonelul se jură că pe la 1 noiembrie (1951) cel mai târziu, nu dă gradul de loco �tenent-major. Bineînțeles, era o leafă mare, era
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
colegi din țară, ciobani, chiar analfabeți, nu puteau scrie, Dumnezeule, iar noi eram absolvenți de un liceu foarte bun, liceul vechi cum se spunea, știam latină, limbi străine, eram absolvenți al vechiului sistem liceal. Și ne sfătuiam să rămânem în miliție, că vom ajunge cu timpul generali. Și, într-adevăr, unul dintre colegi, e vorba de generalul Radu Dragnea a ajuns general, și a avut toată viața tot ce și-a dorit: mașină la scară, ordonanță, vilă, acum are o frumoasă
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
i-a întrebat dacă au vreun act asupra lor? Miraculos! Cei doi aveau buletin de identitate, ceea ce ușura mult investigațiile. De fapt acum revenea întrebarea; Cine era Tunică și Suman? Simonică nu a vrut ca cei doi să ajungă la miliție, fiindcă lucrurile s-ar fi complicat și mai mult. I-a lăsat pe cei doi să-și desfășoare dezbrăcarea, lucru care nu era ușor, fiindcă cei doi aveau atâtea zdrențe pe ei încât nici ei nu știau cu ce sunt
CICLUL TUNICA SI SUMAN; CINE ERA TUNICĂ ŞI SUMAN? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341438_a_342767]