15,064 matches
-
cam acum 2000 și ceva de ani, nimeni nu văzuse niciodată o ninsoare.Și desigur nimeni nu văzuse niciodată zăpadă. Când Fecioara Maria se afla cu Iosif În Betleem, Îi veni sorocul să nască.Era seara de Crăciun.O stea minunată, se arătă tuturor pe cer neștiind că În acea noapte avea să se Întâmple ceea ce au spus profețiile:se va naște Mesia cel mult așteptat. Și Fecioara Maria născu un prunc căruia I-au dat numele Iisus și care avea
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
vânau tot ce le ieșea În cale.Și oamenii le au zis lupi. PRIMA ZĂPADĂ (altă variantă) Nevasta lui moș Nicolae era una dintre cele mai meștere neveste de prin partea locului, ea făcând lucruri nemaiauzite. Și ea știa lucruri minunate pe care alte femei nu le știau face. Dar ce spun eu: nici nu auziseră de ele.Era meșteră la fel și fel de minunății: cânta prin casă, dar nu orice fel de cânt, glasul ei dimineața era ca cel
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
jucat pe Întrecute, și privighetoarea le-a cântat până spre dimineață. Dragii mei, atunci când a Împărțit penajul tuturor păsărilor, Dumnezeu a rămas fără vopsele până să-i vină rândul privighetorii. Dar, ca să facă dreptate, ei i-a dăruit un glas minunat. PĂUNUL De când a ieșit din ou, toată lumea nu-i spunea altceva decât că este frumos. Rudele, prietenii, vecini, deci toate ouătoarele Îi lăudau frumusețea, Încât uneori păunul se plictisea În prezența lor, auzind mereu aceeași laudă. Cel mai mult Îi
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ușor înclinat în față, părul roz spre acaju strâns la spate. O siluetă fusiformă, aeriană. Este, cred, o "lebădă", o "lebădă" mică. Dar din ce o fi făcută? O fi cuarț roz sau cristal de Murano? Oricum, este atât de minunată, atât de diafană! Culoarea era bine realizată, fața era mai palidă, se accentua către talie și se degrada până jos, la poante. Lumina era concentrată atât de bine pe statuetă, încât nu lăsa nici o umbră. Îți lăsa impresia că dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de bine pe statuetă, încât nu lăsa nici o umbră. Îți lăsa impresia că dintr-o clipă în alta va începe să danseze! El, care colindase prin lume, fusese prin atâtea muzee, făcuse podoabe de mare finețe, stătea acum în fața acestei minunate statuete, zicându-și că este o adevărată bijuterie. Rămase așa un timp admirând-o, apoi o părăsi. Lumina din rotondă se răspândea prin jur. La peretele opus era o canapea albă de piele, pe care se răsfățau pernuțe mici, colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
loc și stătu liniștit cu fața în sus. Parcă îi trecuse amețeala și foamea îi dădea ghes. Atunci apăru, ca din pământ, Carmen. Ți-am adus niște lapte cald, o să-ți facă bine. Bău, era cald și bun, cea mai minunată licoare pe care o băuse vreodată. Îi cam tremura mâna, așa că, cu grijă, Carmen începu să-i maseze brațele și palmele. Încet-încet își revenea, o moleșeală plăcută îl cuprinse și adormi. Poate numai ațipise, dar, când se trezi de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
plapuma. Eu zic, oricât am întinde-o, nu o să rămânem cu picioarele pe dinafară. Pe seară i-a sunat Mihai de la Paris. Au călătorit bine, au ajuns acasă. Atât el, cât și Beatrice nu mai conteneau cu mulțumirile pentru clipele minunate petrecute împreună, pentru felul cum au fost primiți și răsfățați de toți. Pe e-mail, Beatrice le-a trimis și o fotografie cu ea îmbrăcată în costumul popular primit cadou. Îi venea foarte bine și lipsea numai Grigorescu s-o picteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
odinioară, dar ce conta! Eu, în schimb, mă simțeam din nou, sub ochii tăi cercetători, Frăgezel. Ce stângaci ne-am comportat, ne priveam și nu știam sau nu prea aveam ce să ne spunem. Pentru mine a fost totuși ceva minunat, ca o adiere proaspătă de primăvară simțită în viața aridă și monotonă pe care o duceam. Mulțumesc pentru clipele ce mi le-ai dăruit fără să știi și fără să vrei, din care o să-mi făuresc o vreme vise. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
fost cu lacrimi, cu jurăminte că o să vină cât mai des... Pe potecuța spre casă, Petre pășea cu pas greu și apăsat, urmat de Toni, cu coada între picioare. Simțea că mai câștigase o bătălie, că mai obținuse o victorie minunată: își regăsise familia și familia îl regăsise pe el! Zilele următoare și le petrecu în livadă, cu Toni alături, cercetând cum s-au prins pomii noi plantați, cum au rezistat pe iarnă, cum se prezintă "veteranii". Totul era bine, pomii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu nu ai talent, ai har de la Domnul! Nu sunt fata ta? La scenă asistau Toni și Pic, amândoi își manifestau bucuria stăpânilor învâr tindu-și cozile. Petre hotărî să consulte "specialiștii Cooperativei" și chemă, pentru "o reuniune de lucru", pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Hristos. Copiii merg din casă în casă anunțând evenimentul, fapt pentru care sunt răsplătiți cu colăcei, fructe și bani. După miezul nopții, merg cu colinda mare, însoțiți și de muzică, gospodarii satului. Cele mai cântate colinde sunt: O, ce veste minunată, Trei păstori, iar colinda mare se numea Ia sculați voi, boieri mari. În satul Heci copiii merg „cu Moș Ajun”. Sunt șase personaje: Moș Crăciun, 3 păstori și 2 îngeri. Cei mici, frumos costumați în îngeri, își spun rolurile: „În
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fel de a mânca ce pare a sfida codul bunelor maniere prescris în revistele pentru femei. Naoji, fratele meu mai mic, mi-a spus odată, la un pahar: — Nu înseamnă că ești aristocrat numai pentru că ai un titlu. Există persoane minunate, înzestrate natural cu noblețe. Cei ca noi, care beneficiază doar de titlu, nici măcar nu sunt nobili adevărați. De exemplu, nu e Iwashima - fostul meu coleg de școală, conte de altminteri - mai vulgar decât orice codoș nenorocit care frecventează cartierul plăcerilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Multă vreme am fost obsedată de teama că am adus un blestem asupra mamei și nu mi-am putut scoate fapta din minte. Și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, m-am trezit azi-dimineață, în sufragerie, vorbind de oameni minunați care mor tineri. Nemaiputând șterge cuvintele odată rostite, indiferent de ceea ce aș fi spus în continuare, am izbucnit în plâns. Pe când strângeam masa, am avut senzația insuportabilă că un șerpișor oribil, care va scurta viața mamei, mi s-a strecurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
unchiul Wada, în care ne informa că vicontele Kawada își vindea vila din apropierea căii ferate de pe linia Sunzu. Proprietatea cuprindea un teren arabil de mai bine de jumătate de pogon, iar casa se afla pe un deal, cu o priveliște minunată. Unchiul ne-a mai spus că zona era renumită pentru florile de prun. Iarna era călduț, vara răcoare. În încheiere, scria: „Sper că o să vă placă acolo. Am impresia că e absolut necesar să stăm de vorbă cu cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spuse unchiul, mândru. — Da, ai dreptate, zise mama, zâmbind. Grozav! Aerul de aici e nemaipomenit. Am râs toți trei. Holul și prima cameră erau pline de bagajele care sosiseră deja de la Tokyo. — Și apoi... din sufragerie se vede o priveliște minunată, mai spuse unchiul Wada, conducându-ne în încăpere și poftindu-ne să luăm loc. Era trei după-amiaza și razele soarelui de iarnă luminau, ușor, gazonul. La capătul scărilor ce duceau spre grădină era un heleșteu mic înconjurat de pruni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
tot acest timp care s-a scurs, mama nu mi-a dat nici o explicație, nu m-a întrebat nimic, dar a așteptat douăzeci de ani ca eu să fiu în stare să apreciez frumusețea culorii. Chiar mă gândeam ce mamă minunată am. În clipa aceea, m-au învăluit nori de spaimă și îngrijorare. Mă întrebam dacă nu cumva eu și Naoji o chinuiam pea mult și o făceam să slăbească până se stingea de tot. Cu cât reflectam mai mult, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îmi dau seama că eram amândoi foarte tineri și nu prea știam ce-i dragostea. Nu înțelegeam nici măcar ce înseamnă afecțiunea. Eram atât de înnebunită după tablourile domnului Hosoda, încât spuneam tuturor celor cu care mă întâlneam că viața devine minunată când ești soția unui astfel de om. Ce rost mai are să trăiești dacă nu ești dotat cu talent și bun-gust? De aceea, toată lumea m-a înțeles greșit. Eu, care nu știam mare lucru despre dragoste și afecțiune, declaram sus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fuga la Uehara. Viciul este probabil o boală a spiritului. L-am lăudat pe Uehara și am luat de la fratele meu câteva romane scrise de el. După ce le-am citit, i-am spus lui Naoji că-l consider un romancier minunat. Fratele meu s-a mirat că sunt capabilă să-l înțeleg, dar i-a făcut plăcere și mi-a mai dat să citesc și alte opere. Fără să-mi dau seama, am început să-i citesc romanele cu toată seriozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
impresia că era fericită că l-a văzut pe unchiul Wada. Au fost ultimele ei cuvinte... S-a stins după vreo trei ore... în amurgul liniștit de toamnă, în timp ce asistenta îi lua pulsul și noi, copiii, o vegheam. Mama mea minunată, ultima mare doamnă a Japoniei. Chipul ei fără suflu era neschimbat. Când a murit tata, expresia feței i s-a schimbat brusc, dar a mamei a rămas aceeași. Doar respirația i s-a oprit. S-a petrecut totul atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
unei imagini puternice pe care trebuie să o creeze pentru companie astfel încât să atragă cei mai buni oameni de pe piața aplicanților. Cercetarea a pus în evidență că mesajul transmis prin brand este acela că organizația este un loc de muncă minunat, brandul definind personalitatea unei companii alese de un lot mare de angajați. Compania devine astfel un employer of choice (EOC) angajator preferat. Rob Gill definește conceptul de employer of choice astfel: "Employer of choice reprezintă politicile interne care atestă faptul
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și mai tare decât înainte, mărturisi Vina, admirând Hârtia ca pe un Lucru Dumnezeiesc, iar pe viitor promise cea mai mare Fidelitate în orice Însărcinare (ed. a 3-a, Nicholson, Londra, 1707, pp. 3-4)"50. Prin urmare, așa cum arată și minunata poveste de mai sus, sensul este ceva care se construiește în procesul de comu-nicare, nu a priori, independent de experiența utilizatorului: "Conținutul nu este simplă transferare a ceva sub o anume formă sau datorită unei anume forme, ca în ceea ce
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
să-l promoveze, să-l controleze, să-i monitorizeze performanța, să-l crească, să-i susțină personalitatea și caracterul și, mai presus de toate, cum să facă bani cu el"68. Foarte sugestivă pentru această stare de fapt este o minunată poveste din copilărie: Cei trei purceluși. Erau odată trei purceluși, frați, care au vrut să-și construiască un adăpost ca să se apere de lup. Numai că nu au reușit să ajungă la un acord despre cum să fie casa, din
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
la Tescani, la Festivalul "Enescu - Orfeul moldav", au fost momente evocate inclusiv pe parcursul unei emisiuni de mai bine de o oră, o discuție colocvială pe care am avut bucuria de a o fi moderat pentru Radio Stuttgart în compania acestor minunați muzicieni sosiți în mod special, aici, în capitala landului Baden-Wurtenberg, pentru a povesti experiența lor personală în drumul către George Enescu. Nu se poate uita, cu mulți ani în urmă, prin strădania violonistei Luminitza Petre, în marea sală a Operei
Cu Enescu la Stuttgart by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7206_a_8531]
-
ana, Elena Badea Dezvăluiri despre educația primită, din partea unei cântărețe celebre. Deși spune despre mama ei că era o profesoară minunată și a fost chiar și reporter, artista a recunoscut că lectura este dificilă pentru ea, deoarece nu a mers "prea mult la școală". Într-un interviu recent, cântăreața americană Katy Perry a dezvăluit că a fost crescută într-o familie
Este o cântăreață celebră și recunoaște că nu prea ştie să citească by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72120_a_73445]
-
jumătate educaționale pe jumătate creștine care ofereau o educație de tipul «pop-up shop» (magazine deschise temporar)", a declarat Katy Perry. Artista nu își învinovățește părinții pentru educația primită și chiar a povestit despre mama sa, Mary Hudson, că era o minunată profesoară. "A frecventat câteva școli de fete din regiunea orașului Carmel, apoi s-a înscris la Universitatea Berkeley și după aceea a studiat în străinătate, în Spania. Vorbește franceză, obișnuia să picteze, dar acum se limitează la activitățile din ministeriatul
Este o cântăreață celebră și recunoaște că nu prea ştie să citească by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72120_a_73445]