17,356 matches
-
unde nu era picior de femeie, unii răbdau greu asta, și în compensație vorbeau porcește. Pe noi ne-a crescut mămuca în spirit creștinesc și toate murdăriile astea nu-mi intrau pe gât. Aveam o respingere fizică. Reacționam ca la mirosuri urâte. Așa am ajuns să vânez șerpi și să mă împrietenesc, vorba vine, cu aborigenii, aceștia nu se împrieteneau cu oricine, erau suspicioși față de albi, și aveau toate motivele. Le-am câștigat bunăvoința printr-o întâmplare. Mă plimbam prin boosh
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
undele electrice prin cablurile de înaltă tensiune, ar trebui să se ridice din pat precum Cristos din mormânt, femeile astea răsfățate sunt moi și veștejite, niciodată nu voi înțelege de ce se omoară bărbații după astfel de femei, nici măcar nu au mirosul lor, mă uitam în zare, sufletul mi se umplea de o tristețe grea... Au fost nopți când am vrut să sară în aer toți oamenii care dormeau... când mă întorceam singur și trist strivind între dinți toată amărăciunea lumii... (Versuri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nemaipomenită, începuse să o caute în ochii celor care îl însoțeau, mergea pe fir, arătând cu degetul, ca și cum acesta ar fi spus: "cald, fierbinte", ca în jocurile de-a v-ați ascunselea, spaima din ochii inginerului-șef funcționa ca un miros care îl ducea direct la destinație, și așa fusese, au ajuns pe platforma cu utilajele pregătite pentru export, erau cel puțin douăzeci de lăzi uriașe, sigilate, cu etichete în trei limbi, se uită pe sub sprâncene direct în fundul ochilor inginerului-șef
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
puf de gâscă. Își amintește că femeia de serviciu îi spusese de cu seară: "Domnișoară, puneți duna pe dumneavoastră, că în căsoiul ăsta e frig și în miezul verii ca în mormânt". A simțit de cum a intrat în cameră un miros de beci și un frig aproape neverosimil. Și-a zis că frigul vine din interiorul ei, vara nu poate fi atât de frig într-o încăpere, și totuși cu greu a adormit, zgribulindu-se în imensele falduri ale plăpumii de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment și izbucnesc în râs. Ies voioase în curtea grajdului și se îndreaptă spre clădirea de unde vine miros de grătar. Pe vremuri aici era un conac boieresc, spune femeia din dreapta ei. Înconjurat de un parc de toată frumusețea. Grajduri, clădirile servitorilor. Noi vom mânca în una din clădirile servitorilor. Se spune că boierul s-a îndrăgostit de una
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acasă, de alergătura și de sărăcia de acolo, nu vreau să las amintirile să mă copleșească, mă uit la această vegetație copleșitoare, la copacii de eucalipt, și deodată tulpinile acestora se colorează în roz, cerul se întunecă, soarele dispare, un miros de funingine acoperă cartierul. Dintr-odată apare un stol de elicoptere, trec în viteză peste balconul unde stau încremenită, nu-mi dau seama ce se întâmplă. Nu departe, în parcul din cartier, a izbucnit un incendiu. "Și aici", mă gândesc
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu o lasă să plece, se așează în genunchi lângă gard, ciulește urechile, aude zgomotele care se furișează spre ei, frica începe să i se strecoare pe șira spinării, simte umbre în jurul lor, umbre care se mișcă precaute, simte un miros rău, simte o presiune a aerului care vine spre ea, un fel de aer violent, se ridică, întinde mâna, cel de după gard o duce la buze, ea închide ochii și simte cum îi fuge pământul de sub picioare, se dezlipește cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o apucă de peste tot, este trântită la pământ, unii chicotesc de departe, unii îi rânjesc în față în timp ce îi umblă cu mâinile sub veșminte, se uită la ei înmărmurită, nu înțelege ce vor de la ea, de ce o lovesc, le simte mirosul urât, unul țipă și încearcă să-i înlăture pe ceilalți, îi desfac picioarele și țipă, i se face frică, omul de deasupra ei face gesturi pe care nu le înțelege, ea se uită la el, la ei, îi spun vorbe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frică, omul de deasupra ei face gesturi pe care nu le înțelege, ea se uită la el, la ei, îi spun vorbe pe care nu le înțelege, deodată simte cum cel de deasupra ei o pătrunde, o doare, se zbate, mirosul acela urât îi pătrunde în corp, închide ochii, vrea să fugă de aici, hoitul de deasupra ei miroase urât, o lovesc, vrea să o ia la fugă dar nu poate, zarva din jurul ei e tot mai mare, altă siluetă cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acela urât îi pătrunde în corp, închide ochii, vrea să fugă de aici, hoitul de deasupra ei miroase urât, o lovesc, vrea să o ia la fugă dar nu poate, zarva din jurul ei e tot mai mare, altă siluetă cu miros și mai rău se apleacă peste ea, o lovește, în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întrețină focul, dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să ridice corturile, dar mirosul de fasole, care le gâdila nările, îi făcu să-și abandoneze pentru un moment lucrul. Ziua se înnegrea ca o pânză muiată treptat într-o vopsea a cărei culoare încă nu era deslușită, vibrând între un cenușiu pur și un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai de doamne-ajută și, în loc de apă, ar fi avut în ulcele rachiu tare sau vin roșu și acruț care le ar fi șters toate îngrijorările. Deși masa se terminase demult, mirosul îmbătător de fasole mai stăruia cu putere în aerul împrejmuitor. Bulibașa călca meditativ, privind când într-o parte, când în alta.Toate corturile erau întemeiate, așteptându-și stăpânii să le umple cu somn și poate pentru unii și cu vise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lui de foc să aducă, ca pe o izbândă, lumina noii zile sau să asculte în tihnă concertele sutelor de păsărele din lunci și păduri. Unora le plăcea dis-de-dimineață să-și umple sufletul cu aerul tare și proaspăt îmbălsămat cu mirosul sumedeniilor de flori și al ierburilor de tot felul, atribuind toate aceste minuni Stăpânului universului. Deși trecuseră numai câteva săptămâni de când alergau ca bezmeticii, li se păreau a fi departe acele vremuri când șatrele umblau slobode și, pripășite la marginea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
i-o fure noaptea. Orașul, care li se păruse nu demult foarte aproape, fugise departe, șatra se scufundase undeva în adâncuri. Numai ei doi planau deasupra unei lunci pline de ierburi, de tufișuri și flori nemuritoare ce îmbătau împrejurimile cu mirosurile lor tari. În afară de ei, lumea nu mai exista. Aveau impresie că se aflau în paradis. Vișinel o luă în brațe pe Voica, o sărută prelung. Deși nu-și potolise setea și ar fi vrut ca acest sărut să țină până în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ciclism, cros) și pe teren îfotbal pitici, juniori și seniori, volei, lupte libere, box, cursa în saci, skanderbeg, trasul frânghiei, săritura în lungime, stâlpul cu premii), dar și de fumăraia grătarelor cu mici, fleici, cârnăciori și pastramă de oaie, de mirosul plăcut împrăștiat de vata de zahăr și înghețata de casă, de bătutul butoaielor cu bere și de destupatul zgomotos al sticlelor cu limonadă. Sătenii, în majoritatea lor agricultori, crescători de animale, se distrau rar duminica, în general mergeau la sfânta
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că e vorba de febră mare aici. Iar pielea vă este foarte galbenă... Doctorul se apropie de el și-i atinse fruntea cu dosul palmei. Era neașteptat de rece, ceea ce-l făcu să tresară. În preajma ciudatului său pacient simți un miros puternic de busuioc și de tămâie. Și mai sesiză la acesta un soi de lentoare În mișcări, ca o frângere discretă de linii. Se retrase pe scaunul său comod, din piele neagră, și rămase câteva clipe privind afară. Coroanele copacilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pieptănat mereu Într-o parte și cu obișnuitul surâs pe buze, tata s-a Îmbrăcat elegant În dimineața aceea, În costumul bej cu dungi subțiri, după ce, mai Întâi, s-a bărbierit apăsat (expresia lui), cucerind aerul din jur cu un miros intens de after shave, care o Înnebunea pe mama (trădată Întotdeauna de valul de sânge ce i se spărgea În obraji). Fără să scoată niciun cuvânt (cu noi vorbea, oricum, foarte puțin), s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
after shave, care o Înnebunea pe mama (trădată Întotdeauna de valul de sânge ce i se spărgea În obraji). Fără să scoată niciun cuvânt (cu noi vorbea, oricum, foarte puțin), s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Martin simți un jet de greață pe esofag și se cutremură cu fața congestionată. Rămase siderat, cu privirea spânzurată departe, peste capetele celor care Începuseră să tot intre În capelă, rude și cunoștințe. Aerul dintre noi se Împuținase și un miros Înțepăcios de tămâie ni se cuibări În nări. După ce preotul citi bâzâit la căpătâiul mortului, iar noi ne făcurăm În câteva rânduri cruce călăuziți de mișcările sale, Își făcu apariția și Volodea, zis “Contele”. Acesta veni neînsoțit, Într-un parpalac
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei din tinerețe. Frumoasă. E Într-o livadă de meri, cu o rază de soare măiestrindu-i jumătate de față. Mama mă ține În brațe. Simt mirosul de apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc hohotind. Plâng ca În copilărie, cu capul În piept, zguduit. Un plâns mizerabil, pe care-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îl invidiez. Mă Întorc de la fereastră tulburat. Trec prin balta de lacrimi și las În urmă un sunet vâscos, surd. Mă gândesc la Annabel. E cea din urmă zi și s-a Înserat. Dinspre pielea căzută lângă prag vine un miros nesuferit. Ar trebui să-i fac vânt dincolo, peste celelalte. Privesc așternutul. Odios. Seamănă cu intestinele murdare ale unui uriaș asasinat. Ating ușor vrafurile de cărți, colțul mesei, scaunele maronii. Nu mai sună nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ambulanță. După ce-l imobilizară În curele, Îi atârnară de fiecare braț perfuzii lungi, ca niște sfori venite de sus și susținute de o mână nevăzută. Aer Înmiresmat Scoală-te, crivățule! Vino, vântule de miazăzi! suflați peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! Cântarea Cântărilor Universul Îi devenise plictisitor. Îngerul se irosi o vreme În vârtejuri spectaculoase, privi Pământul ca pe o provocare, apoi, cu o iuțeală neînchipuită, se aruncă asupra lui... Acoperișurile de țiglă roșie, țuguiate și Îmblânzite de lumina
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
colorau sufletul și inima, fericindu-l. După filozofia proprie, atunci și acolo Întâlnea Sublimul. Întâlnea Desăvârșitul. Uneori, În ceasurile crepusculare, când Întârzia la nesfârșit cu bărbia sprijinită În palme, cu pleoapele aproape lipite, privind trandafirii și adulmecând aerul pătruns de mirosul greu al florilor, se Întâmpla să aibă reverii bizare. Atunci, Îi fluturau pe dinainte crâmpeie dintre cele mai neașteptate: chipul unui băiețel cu părul Încâlcit și genunchii juliți, care alerga săltând după un cârd de gâște... surâsul unei fetițe În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează somnolent când merge, am numit-o “Rățușca” (cea urâtă). Și domnul acela palid, care a... e... De câteva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o exagerare, cumva și un joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]