2,029 matches
-
exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de către cititori, de către public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Christian W. Schenk? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Lasă, în încheierea acestui dialog, pentru cetitorii noștri, poemul care crezi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
exemple nenumărate are un poem identitar, cu care este "asimilat" și "renumit" de cititori, de public. Spui Bacovia? Spui automat "Plumb"...! Spui Blaga? Spui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii". Spui Labiș? Spui "Moartea căprioarei". Spui Doinaș? Spui "Mistrețul cu colți de argint". Și așa mai departe. Care este poemul identitar al poetului Echim Vancea? Cât de important e acest poem identitar în receptarea unui poet? Te rog să te oprești. Poemul identitar al lui Echim Vancea este CI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
revărsându-se necontenit din ceruri. Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți (perși), vulpi, porci, păsări răpitoare, vulturi, corbi (ultimele trei, grecii) și încă un taur alb (Avraam). În felul acesta, parcurgem toată istoria sfântă a poporului lui Israel (simbolizat printr-o oaie albă începând cu Iacob-Israel), de la Avraam până în zilele autorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cuibărite în inima florilor necunoscute. Desenă mâncăruri pe care nu le mâncase vreodată: o ciută suspendată deasupra unui foc împreună cu un șir de ingrediente care aveau s-o transforme în ceva magnific, un păun sărind printre căței de usturoi, un mistreț captiv într-o junglă de arbori de papaya. Cepele creșteau mai mari sub picioarele ei, plante agățătoare tâșneau dintre scândurile podelei, iar peștii înotau pe sub uși. În camera vecină se auzeau pașii domnului Chawla plimbându-se în sus și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în picioare. Florile delicate, albe și verzi ca lemnul, ale orhideei cicada. Ce s-ar alege de mâncarea ei fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la toate cele trei rânduri de dinți. Marea modă va fi cea a safariurilor răsturnate: vom captura pui de elefanți orfani, ca să-i alăptam cu vadra; și lei fioroși, ca să-i masam pe coama, așa, de antistress... Tiriac va crește mistreți ca să repopuleze pădurile; țarcul vechilor masacre din Bihor îl va umple cu piticii de grădină din reclamă, pentru distracția copiilor. Va fi un model afacere profitabilă. Căci ne vom uita tot mai puțin la reclame și vom face tot mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
zahăr, la pahar“, dar rămâne singur cuc în pădurea întunecată, până când se întâmplă de-adevăratelea ceva. Am auzit pași sau ceva care lăsa să se bănuiască pași. Crengi care trosneau pe pământul pădurii. Vreun animal mai mare? Vreo scroafă de mistreț? Poate chiar inorogul? Oare am rămas locului și am evitat să fac vreun zgomot, s-a oprit oare în loc și acela, animal, om sau ființă fantastică, orice o fi fost cel care sau ceea ce pășea prin pădurea întunecată? A apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
încotro or vrea. În dansul lor, chiar nu uită să-ți scrie o scrisoare de dragoste pe zarea albastră. Tu o citești și gândești că țiam îndeplinit o dorință. Așa e, doar sunt femeia cu genele din aripi. Poveste cu mistreți Era o vreme de început de veacuri. Mistreții aveau colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
uită să-ți scrie o scrisoare de dragoste pe zarea albastră. Tu o citești și gândești că țiam îndeplinit o dorință. Așa e, doar sunt femeia cu genele din aripi. Poveste cu mistreți Era o vreme de început de veacuri. Mistreții aveau colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
veacuri. Mistreții aveau colții de fildeș. Se răcoreau, în zilele arzătoare, înotând, în amonte, prin apa aceea limpede și rece ca o zi polară. Peștii se oglindeau jucăuși, ca într-o zbatere de pleoape. Când râul mușca furios din maluri, mistreții se retrăgeau vlăguiți la marginea pădurii de cleștar, mirosindă a poveste, își așezau trupurile masive în bătaia zănatecă a soarelui, strigându-și somnul, ca pe un strigoi-vârcolac. Apoi se îndesau unii în alții, într-o grămadă umezită, șuierându-și în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de nemurire. Nesătuii molfăie firele de nisip din clepsidra timpului ascuns. Mii de povești minunate, poveștile voastre, alunecă vertiginos în burți fără de sens, așa cum a alunecat, într-o zi sfântă, Iona în burta nesătulă a Balenei flămânzite de rugăciune. Acum, mistreții mei, sătui de povești erodate de timp, se odihnesc la umbra salciei înlăcrimate, rumegând, plictisiți, cuvinte pierdute, vorbe mincinoase, răvașele de dragoste netrimise vreodată, pribegite clipe, ostatice în burți nedemne. Stanca Iubirea pentru el o durea mult. Se lăsa o
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
prieteni, pauză, nimic, nula, zero, canei, pula, pustiu, deșert, ce să mai enumăr ca să mă înțelegi? Nu-i știam nici numele de familie și asta pentru că nu ceri niciodată tot numele celei pe care vrei s-o sui călare pe mistreț, într-o seară, așa, de probă. Stai puțin, că poate folosesc faptul că mi-am lăsați lucrurile acolo. Am un fir, hotelul în care am stat, Ciucaș parcă, ce parcă, sigur, ăsta e. Dar cum aflu numărul de telefon? La
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Mi+a șoptit să vin a doua zi să o iau la 10 ca să mergem la plantații împreună, doar noi doi. Gândul că, clacă tot o iau pe țigancă cu mine cu taxiul, să o sui puțin și călare pe mistreț mi-a dispărut când am simțit buzele lui Vero pe colțul buzelor mele. A doua zi la prânz am fost acolo. Am răpit-o pe frumoasă, apropo, m-am luat cu vorba și nici n-am apucat să ți-o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cineva! Cine să-l fugărească? izbucni fricoasă Ilinca. Păi... Și Tomiță nu mai avu putere să continue. Îl și vedea pe Napoleon fugărit de o namilă de urs... ori de Nicanor... ori de o haită de lupi... ori de niște mistreți înrăiți... ori... ce mai, Tomiță se răci de-a binelea. Ce-l poate fugări, bre, fricosule? se năpusti spre el Virgil. Dacă știi, spune! Tomiță nu mai deschise gura. Se mulțumi să ridice neputincios din umeri. Ia, ia tăceți, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
intrigat doctorul, are nu-i mai termina de povestit lui Matei cum l-a operat de apendicită, într-o cabană din munți, pe pădurarul Mitrică, pentru că altfel se ducea pe copcă și cum acesta i-a adus după aceea un mistreț întreg făcut pastramă și un butoiaș de băbească nemaipomenit de bună. Păi eu am spus că nu-i bine pe unde-am por-por-pornit-o de cînd am plecat, începu iar să se bîlbîie Nuțu, dar cînd am vrut să vă arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
avea posibilități mai mari de mișcare și pentru a nu-și murdări hainele de noroi. Drumul pînă la marginea pădurii se scurse repede, fără nimic deosebit. Cei mari mergeau în urmă, discutînd despre desene rupestre, filoane de aur, pastramă de mistreț și Băbească, despre schelete de mamuți și vampiri, iar cei mai tineri mergeau cu cîțiva pași înainte, în următoarea formație: Ilinca, avîndu-l în dreapta pe Virgil și în stînga pe Vlad, Tomiță, cînd în dreapta, cînd în stînga celor trei fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
al nuanței lui Dominique. — Rusule, să mânânci tu asta! Îți spun că e genial! Dă-mi creta să scriu! — Nu mai avem cretă! — Cum nu mai avem cretă? — Uite-așa, ai folosit-o pe toată alaltăieri, când cu aspicul de mistreț și limbă de capră. Știi. Ăla cu capere. — Incredibil, făcu Ivan, lovindu-și fruntea cu palma care-i acoperea fără efort și jumătate din nas. — Îți mai iau o cutie la prânz, când mă duc să-mi iau bicicleta de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
adjunct pe cine-mi poftește inima, și, inima mea, Îl poftește pe Victor Codobatură. Pădurarul satului. Prietenul și omul de casă al bărbosului. Atmosfera de Început de drum era, deci, tensionată. Tensiunea creștea cu fiecare nouă vânătoare organizată. Codobatură bracona. Mistreți, căprioare, fazani, mai rar - și iepuri. Îi bracona, și Bărbosu venea, pe ascuns, cu mașina, și lua vânatul, astfel scos din efectiv, pe care-l valorifica, În propriul restaurant pensiune. Cum de nu era depistat, de către forurile În drept, pentru ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și, să plecăm! Că avem treabă multă, de-aici Încolo! Au plecat să facă cercetări. Acum, cercetările, după cum am auzit, au fost Încheiate. Lumea aștepta, cu Înfrigurare, să se vadă, ce va ieși, până la urmă, din criminala Întâmplare, de la Lacul Mistreților și al Caprelor. Ce-a ieșit? N-a ieșit nimic. Păi, cum să iasă, ceva, din moment, ce, În spatele braconierului, se afla Întreagă acea liotă de pomanagii și de ahtiați după nelege, dacă, din tot ce se bracona se Înfruptau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pune-o unde știi tu, și, paharele pe gât, și, afară, și, de-acolo, spre creasta Însalcâmată. După ce, mă, Apă bătută de Maluri? După de toate. Chiar? Ei, nu, chiar, dar, după cam pe aproape de toate. Precizează! Precizez: iepuri, vulpi, mistreți, viezuri, prepelițe, potârnichi, fazani, căpriori, babe sălbatice, dar, atenție, numai din cele pentru selecție, nu, și din, pentru trofeu, că, alea e cu amendă usturătoare. Bine. Hai! Hai! Afară. Acolo, stați o clipă, că mă sună, nu’ș care, pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Hărmălaia ar scula și un mort, din raclă, dacă ar fi, pe-aici, dară, mite, pe sărmanul vânat, pe care, cei șase, Îl așteaptă, cu țevile Îndreptate spre el, iar, de pe țevi, cu ditamai cartușoaie, cu breneche, Încât, Îndrăcitul de mistreț, când l-o simți, să nu mai facă nici, măcar, un pas! Pas-nepas, dar, iată, vânătorii sunt la a cincea bătaie, și, În afară de un corb, care croncănea pe deasupra, nimic, altceva, nu s-a dovedit a fi prin zonă. Din marginea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Încolo, când Încoace, gândindu-se mereu la Îndepărtata sa copilărie, la anii ce s-au scurs de atunci. Cealaltă graniță, ce separa satul ei de cel vecin, se părăginise Între timp, acoperindu-se de bălării, prin care mișunau dihorii, vulpile, mistreții și alte sălbăticiuni. Chipuri și imagini vechi și noi i se perindau În fața ochilor. Se ridicau din memoria ei ca niște baloane de săpun, pluteau prin fața ochilor, devenind din ce În ce mai mari, din ce În ce mai colorate, apoi se pulverizau În aer, lăsând În urma lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În tinerețe cu Hristos. Tot mai mulți Își smulg limbile și le duc la detectorul de minciuni. Înseninez cerurile din lăuntrul meu numai prin porunci militare. Inima-mi tînără nu mai răspunde la apelul de seară. Într-o scaldă de mistreț vreau să Înnoptez, să mă joc cu argintul din visele sfinților, cu laringele uscat al profetului, cu matrițele etnice cu care țiganii vor tipări un Dumnezeu de lux. E cald și bine aici În groapa Glina a poeziei moderne, În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să Înnoptez, să mă joc cu argintul din visele sfinților, cu laringele uscat al profetului, cu matrițele etnice cu care țiganii vor tipări un Dumnezeu de lux. E cald și bine aici În groapa Glina a poeziei moderne, În scăldătoarea mistreților, unde tinerele poete Își leapădă pruncii plămădiți după sintaxele maternale, unde tot mai mulți aruncă resturile cinei de taină. Astăzi dragă poete nu ți se mai rupe apa chiar de la primul poem. Și nici eu nu mai sunt destul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca un porc mistreț, e încă vie dar fălcile mistrețului rup bucăți de carne din corpul ei, o ustură, ar vrea să adoarmă, își repetă frenetic: "nu mă doare, sunt fericită, nu mă doare, sunt fericită", "pe cine minți, idioato, spune una dintre vocile ei interioare, "vreau să scap de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]