2,504 matches
-
scot stropi de sublim din sterilul vieții. Literatura este singura minciună care înnobilează. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști. Mass-media încearcă să suplinească arta cu tot soiul de afrodisiace. Cu timpul, capodopera intră într-o cămașă mitologică. Arta trebuie să fie un ghimpe în coasta neantului. Artistul are, de multe ori, soarta lui Femios. Obligat sau nu, cântă pețitorilor. Muzica autentică este acompaniamentul major spre absolut. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
scot stropi de sublim din sterilul vieții. Literatura este singura minciună care înnobilează. Și sensibilitățile prea mari se resping. Uitați - vă la artiști ! Mass-media încearcă să suplinească arta cu tot soiul de afrodisiace. Cu timpul, capodopera intră într-o cămașă mitologică. Arta trebuie să fie un ghimpe în coasta neantului. Muzica autentică este acompaniamentul major spre absolut. Fără puțină obrăznicie, talentul nu - și poate croi drum spre consacrare. În artă, excrementele nu au statut de îngrășăminte.. Arta are în atenție, mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
capre, banda jianului, căldărari etc. Deși nu se mai cunoaște în totalitate sensul acestor semnificații și simboluri, întreg procesul ritualic al acestor datini se desfășoară respectând tradiția transmisă din “tată în fiu”, măștile de o adevărată măestrie întruchipând diferite figure mitologice, costumele, excelenta învățarea dansului Îjoculă ce îl vor executa cetele și întreaga recuzită sunt pregătite din timp, necesitând multă atenție și respect, toate acordate acestor datini și obiceiuri. Jocul căiuțiilor Căiuții sunt întâlniți în mai toate satele din Bucovina, cunoscuți
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
-l pe zeu în propriul lor suflet, îi recunoșteau existența" (De divinatione per somnium I, 23). La Cicero, divinația capătă o conotație puternic pozitivă, în ciuda caracterului polemic al lucrării pe care o dedică acestui subiect. Ea contribuie la nașterea legendelor mitologice, face parte integrantă din religie fără a ține seama de o tradiție anume. Dezvoltă nevoia de supranatural pe măsură ce se diversifică și câștigă teren în rândul maselor, putând fi practicată pe scară largă. Pe scurt, divinația este definită aici ca fiind
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
antropolog, etnolog, istoric etc. Legătura sa cu societatea este întreținută de ideile pe care le vehiculează, dar și de consecințele actului divinatoriu în sine. Nu mai este nici un secret faptul că actul decriptării și profetizării evenimentelor contribuie la nașterea legendelor mitologice și la crearea unui univers fantastic. Circulă, în acest sens, o multitudine de legende și povestiri populare care vin să întregească peisajul celor deja cunoscute și devenite clasice. Unele devin istorii personale care ne marchează existența. Am avut un vis
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
65. Din același registru divinatoriu mai fac parte șobolanul, nevăstuica și șopârla. Caprele și berbecii au devenit obiecte divinatorii tocmai grație prezenței lor în actele sacrificiale. Utilizarea peștilor în arta divinatorie precum și semnificațiile atribuite lor ar fi consecința unor rămășițe mitologice indiene și chaldeene. La noi, doar reptilele cu rol important în bestiarul magic mai au oarecare întrebuințări divinatorii, și acestea intrate de mult în rândul superstițiilor, fără să mai provoace cu nimic interpretările. Broasca și șopârla sunt prevestitoare ale prezenței
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sau duhurilor care populau acea apă. (vezi Creanga de aur, ed. cit., vol. I, pp. 300-301). 236 Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ed. cit. 237 Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, ed. cit., vol. I. Vezi în acest sens pp. 883-884. 238 Valer Butură, Cultură spirituală românească, București, Ed. Minerva, 1992. Se credea că numai dobitoacele văd vântul, că ele "îs curate", nevinovate" (p. 173). Antoaneta Olteanu, în Metamorfozele sacrului. Dicționar
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
acela al noțiunilor abstracte sau al simbolurilor moral religioase. Rostul unor astfel de scrieri este acela de a sensibiliza pe calea mai accesibilă a concretului la idei și precepte altfel prea aride. Toate mitologiile (și ulterior toată literatura de inspirație mitologică) se folosesc copios de alegorii, parabole, pilde. Istorioarele povestite au totdeauna un tîlc ascuns, iar descoperirea lui este mereu incitantă și seducătoare pentru cititor. Depășind nivelul literaturii mai curînd Îngust moralizatoare a fabulei, a proverbului și a zicalei, a maximei
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
care a umblat odinioară printre talaze pornise desculț și cu o creastă de aur, pe locul unde la dumneata s-a rostit acum vreo cincizeci de ani o splendidă chelie, precocitate evidentă a unor însușiri ascunse dedesubt"261. Aici, aluzia mitologică mizează pe inexprimatul unei comparații strivitoare. Pe cât de înalt și natural este sacrul, pe atât de ridicol, insignifiant și rigid este personajul cu pretenții. Fragmentul citat face parte dintr-un text savuros, conceput ca o epistolă-pastișă și bazat, în cea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a studiului riguros, fiind personalitatea dominantă a epocii, încă dinainte de război, deține, așadar un mandat, general recunoscut. Eul său social, plurivalent, echivalează, în planul discursiv, cu autoritatea unei semnături suficientă sieși, în jurul căreia mentalul colectiv a brodat supranume cu conotații mitologice și/sau carismatice: Apostolul, Cărturarul, Învățătorul neamului, Profesorul 276. Astfel, raportul dintre cei doi este inițial marcat de o mare inegalitate de statut care, în scurt timp, se va echilibra, mai precis, după controversatul an 1927, când atenția criticii literare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Zeițe, a cărei forță se manifestă prin puterea germinativă a pământului, nu putem să situăm aria de existență și manifestare a acolitului său decât la nivel uranian. Această presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenți în sistemele mitologice cunoscute . Ceea ce se venerează, în primul rând, la acești zei, soți ai Marii Zeițe, nu este caracterul lor ceresc, ci virtuțile lor fecundatoare. Sacralitatea lor derivă din hierogamia cu Marea Mamă, esența lor celestă fiind valorizată în funcția ei genezică
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
nici pasiv, ci inserat într-un spațiu eclezial și într-o practică colectivă: funcția liturgică era de esență comunitară. În fața unui tablou contemporan ești singur sau, mai degrabă, nu ai nevoie să treci printr-o istorie colectivă, printr-un stoc mitologic comun pentru a-ți apropria substanța lui. Specificul artei moderne să fie că nu le "vorbește" decât indivizilor? " În măsura, scrie Lévy-Strauss, în care un element de individualizare se introduce în producția artistică, funcția semantică a operei tinde, în mod
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Édouard Manet 1867 Arta nu este o invariantă a condiției umane, ci o noțiune târzie specifică Occidentului modern și căreia nimic nu-i asigură perenitatea. Această abstracție mitică și-a tras legitimitatea dintr-o "istorie a artei" nu mai puțin mitologică, ultim refugiu al timpului linear utopic. Observarea ciclurilor reale ale invenției plastice, pe termen lung, ar conduce mai degrabă la înlocuirea noțiunii mesianice de evoluție a formelor cu cea de "revoluție", adică a liniei cu spirala. Un cuvânt-ripolin Între imaginile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artizani și savanți. Technè, care este deopotrivă știință și magie, competență și bricolaj, privește mijloacele de acțiune asupra naturii, nu crearea de opere frumoase și justificate ca atare să existe. Dedal, inventatorul sculpturii în lemn, arhitect de meserie și patron mitologic al "meseriilor de artă", este, altminteri, un erou destul de dizgrațios. El nu tronează pe Olimp alături de zeii de prim rang, ci bricolează în adâncul unui labirint mașini de zburat care nu funcționează, așa că adio, Icar. Nașul fabricanților de imagini este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
abstracte sau aluzive. Locurile sunt subordonate miturilor sau necesităților acțiunii dramatice, pe scena de teatru. Plastica romană a fost mai "naturalistă", cu naturile moarte, grădinile și peștii ei. Dar câmpurile pur ornamentale din vilele pompeiene rămân ilustrări ale unor teme mitologice, ideal încastrate în operele lor de referință. Ovidiu și Vergiliu permit înfățișarea, dar ceea ce spun ei fixează limitele și conținuturile a ceea ce se vede. Peisajul greco-roman rămâne, în cel mai bun caz, un comentariu de text. Și mai uimitoare este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
posibile întâlnirea între individualitățile libere și un început de siguranță colectivă. Apărut la flamanzi (belgienii de azi), peisajul s-a dezvoltat în Olanda. Pictura ei, mai mult descriptivă decât narativă, era mai puțin aservită decât rivala ei italiană unei culturi mitologice, literare sau clericale 67. Interzicând pictura religioasă, Calvin nu le lăsa pictorilor decât lumea profană. O dată prohibită imaginea religioasă, rămânea natura moartă și vie. La Amsterdam și în împrejurimi, negustorul emancipat cu ajutorul banilor, relativ tolerant, se simte abilitat să-și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
demistificarea lumii. Da, peisajul este prețul vizual al unei desimbolizări a cosmosului, cu îngustarea sensului și distrugerea vestigiilor antice. Dar și cu o acuitate mai exigentă, fără concesii tocmai fiindcă nu are o portiță de ieșire. Evaporarea lumilor de dincolo, mitologice sau religioase, aduce vederea în prim-plan. Iată deodată copaci și chipuri privite pentru ceea ce sunt, la întâmplare, fără a priori, în magnifica lor laicitate. Acest nou contract cu vizibilul ne-a adus totodată prima cartografie viabilă. Există un moment
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și înnoiește moștenirea, fabricantul de idoli nu este "creativ". El este un producător fără piață, clientul este stăpân, iar presiunea socială interiorizată ține loc de dorință inconștientă. Imageria se învârte aici în cercul unui sistem închis, atât formal cât și mitologic, inspirându-se dintr-un repertoriu dinainte fixat de teme limitate. Serviciu public și colectiv destinat unei comunități și, într-un fel, asigurat de aceasta, minuțios reglat, el ar avea în ochii noștri un aspect de "artă oficială" propriu oricărei arte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reprezentării. El înlocuiește obsedanta observare a detaliului cu un sistem omogen și global, în care spațiul inteligibil neutralizează ascunzătorile, colțurile întunecate ale vizibilului. Însoțirea ochiului cu logica matematică a avut ca efect deschiderea pentru privire a naturii fizice, nu doar mitologice sau psihologice. Perspectiva artificialis ne-a dezvăluit pământul eliberându-ne de zei. Ea ne-a permis să ieșim din etern echivalentul "ieșirii din Egipt" a poporului evreu aruncându-ne direct în proza lucrurilor. Inversarea metafizică a polilor universului a fost
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
trebuie să răspundă la nevoile lui, iar un prelat, un senior, un monarh, un om de gust sau un mare afacerist nu au aceleași cerințe. Pictura sacră a intrat în declin odată cu puterea temporală a Bisericii; marea pictură istorică și mitologică, odată cu cea a monarhiei absolută; portretele și scenele de gen, odată cu cea a burgheziei rentiere. "Pentru cine?" răspunde la "ce se cere?". Dacă ne este permis spiritul de sistem: guvernarea artei aparține, în fiecare epocă, grupului mediator central. Prin asta
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contract social liber discutat între subiecți fără obiecte și trecut, adunați pentru a delibera în piața satului. Suntem moștenitori inovatori, încărcați de mituri, dar și dotați cu ustensile, iar cultura noastră este o tranzacție negociată ca medie între moștenirea noastră mitologică și mediul nostru tehnic (el însuși dependent de starea dezvoltării științifice). În acest compromis, rolul medierilor tinde să crească și nu doar evidențele, ci și insurecțiile noastre sunt regizate. Studențescul Mai '68, de pildă, ca și revoluțiile din secolul al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de relații și aranjamente sociale, și al căror scop este de a justifica un model specific de comportament, pe care susținătorii săi caută să-l promoveze, realizeze, atingă sau mențină"44. "Un sistem de credințe și valori fundamentat emoțional, saturat mitologic și legat de acțiune, despre oameni și societate, legitimitate și autoritate, și care este în mare măsură achiziționat ca o chestiune de credință și obișnuință. Miturile și valorile ideologiei sunt comunicate prin simboluri într-o manieră simplificată, economică și eficientă
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
figuri centrale ale imaginarului social ne pune, dintru început, într-o dificultate, și anume aceea de a reda cu precizie limitele sferei de aplicabilitate a fiecărui concept în parte. Dincolo de o "secționare" diacronică a imaginarului, care ar atribui trecutul orientării mitologice, prezentul celei ideologice și viitorul celei utopice, dar care ar putea să ne inducă în eroare (din moment ce și ideologia poate justifica trecutul, miturile revin ciclic în present, iar utopia se construiește, de regulă, plecând de la critica prezentului), nu putem face
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
corelative, pentru a putea ulterior discerne cu privire la rolul deținut de fiecare în planul imaginarului social. La fel ca ideologia, mitul se remarcă, în analizele care îl au ca obiect de studiu, prin coerența sa. Invocarea și regăsirea acesteia pe traseul mitologicului apar ca un răspuns la criticile survenite odată cu gândirea modernă, în cadrul căreia raționalitatea se fundamenta pe o logică a corespondenței cu realitatea. Pentru că dă seama de o construcție cu sens care poate influența realitatea, dar fără a trimite, în mod
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
seama de o construcție cu sens care poate influența realitatea, dar fără a trimite, în mod necesar, la aceasta, mitului i s-a reproșat mereu că e non-științific. Cu alte cuvinte, Iluminismul a instaurat o linie de gândire defavorabilă construcției mitologice, considerată a fi irațională: "În tradiția iluminismului, gândirea iluministă a fost înțeleasă ca o opoziție la mit și, totodată, drept contraforță în raport cu mitul. Ca opoziție deoarece ea opune autorității unei tradiții vechi de generații puterea neconstrângătoare a argumentului superior; ca
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]