4,914 matches
-
devine membru al Institutului de Etnografie și Folclor de la Cernăuți, condus de Leca Morariu. Debutează în „Almanahul literar” (Cernăuți, 1935). La Caransebeș înființează revista „Altarul Banatului” (1944-1947). A colaborat la „Albina”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Cronica”, „Flacăra”, „Luceafărul” (Timișoara), „Mitropolia Banatului”, „Mitropolia Moldovei și Bucovinei”, „Națiunea”, „Ortodoxia”, „Ramuri”, „Revista Bucovinei”, „România literară”, „Viața nouă”. Semnează și Ion Aluion, Ion Temnic, Alior Samuilă. Ca poet, R. debutează destul de târziu, în culegerea colectivă Floare de gând, apărută în 1947. După mai bine de două
REZUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289281_a_290610]
-
mai târziu, la Vârșeț. În 1846 ajunge vicar general al Episcopiei Sibiului, iar în 1848 se vede confirmat episcop. În mai, același an, împreună cu episcopul unit Ioan Lemeni, se află în fruntea adunării de la Blaj. În 1864, la reînființarea vechii Mitropolii Ortodoxe a Transilvaniei, va fi numit arhiepiscop și mitropolit. În 1850 primește titlul de baron, iar în 1871 este ales membru de onoare al Societății Academice Române. Meritele lui Ș. țin, în special, de emanciparea și întărirea Bisericii Ortodoxe Române
SAGUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
de către martori și de către mine, preotul paroh din Drenovo. Drenovo, 15 noiembrie 1907. Semnatarii: (ss) Tomas Sotir Țoghiu, Ioanis Graztani (ss) indescifr. Ifigenia Graztani, Nicolaus Evanghelie, Eftimie Polesa. O copie exactă a fost înregistrată în reg. de notariat al Sf. Mitropolii din Coritza sub nr. 4727 (ss) indescifrabil. Azi, 8 aprilie 1916, secretar Ioanis Vimalis. Nunta a avut loc așa dar după cei șapte ani de logodnă petrecuți în urma actului din noiembrie 1907. Aveam, așa dar, abia patru ani împliniți, când
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
și autor de versuri. Toma, „al doilea logofăt”, s-a născut în satul Kripani din Kastoria (Grecia). Elev prin anii 1755-1756 la București, vine în 1758 la Iași, unde predă la Academia Domnească. Este numit în 1760 logofăt la Cancelaria Mitropoliei, fiind tot aici, se pare, și bibliotecar. Propria bibliotecă a fost donată, de soția sa, Arghira, Academiei Domnești din Iași. Prin activitatea sa de traducător D. se încadrează în mișcarea iluministă din Moldova. O primă traducere, însoțită de o explicație
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
popularul roman grecesc Theaghen și Haricleea al lui Heliodor, intitulat în tălmăcirea românească A lui Eliodor istorie etiopicească. Traducerea a circulat intens în Moldova, unde s-au păstrat paisprezece copii manuscrise, cea mai veche, din 1772-1773, fiind întocmită de pisarul Mitropoliei, Grigore Ilievici, la cererea episcopului de Roman, Leon Gheuca. La îndemnul și cu cheltuiala vistierului Ioan Cantacuzino, D. traduce, după intermediarul grecesc al lui Nichifor Theotochis, apărut la Leipzig în 1769, lucrarea unui autor convertit la creștinism, care atacă iudaismul
DIMITRIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286780_a_288109]
-
1749 - 9.III.1803, Iași), cărturar. Ardelean din ținutul Bistriței, S. trece în Moldova pentru a se dedica vieții monahale. Călugărit, în 1765, la mănăstirea Neamț, este adus, în 1774, de mitropolitul Gavriil Callimachi la Iași ca protosinghel (administrator) al Mitropoliei. Cariera ecleziastică pare asigurată după alegerea sa, în 1782, ca episcop de Huși. Fidel turcilor în războiul ruso-austro-turc (1787-1791), sprijinit apoi de domnitorul Alexandru Moruzi, S. va fi noul mitropolit al Moldovei (1792-1803). Într-un raport asupra situației școlilor din
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
S. avansează idei inspirate de „adâncul Montesquieu”, ca unul ce cunoștea bine limba franceză, ca și pe cea greacă. Fapt remarcabil pentru un cleric, el recomandă, din rațiuni practice, studiul „științelor” la Academia Domnească, pentru pregătirea inginerilor hotarnici. La Tipografia Mitropoliei, reorganizată prin grija sa, face lucrare de îndrumător al cărților imprimate. În 1794 adaugă la Psaltirea prorocului și împărat David o cronologie a domnitorilor moldoveni, Însemnare de domnii Moldaviei. Din îndemnul și cu cheltuiala mitropolitului s-au tipărit cărți didactice
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
traducere din Cer nou de Ioanichie Galeatovski. Cea mai importantă tipăritură prefațată și patronată de S. este Critil și Andronius (1794), traducere după romanul El Criticón de Baltasar Gracián y Morales, făcută, după un intermediar grecesc, de arhimandritul Gherasim de la Mitropolia din Iași. În prefață S. consideră această nouă formă de „divan”, ce amintește de Dimitrie Cantemir, o scriere simbolică, în care Critil semnifică judecata, în timp ce Andronius reprezintă bărbăția. Cucerit de Critil, care îi dezvoltă rațiunea, tânărul are revelația divinității. Tipărind
STAMATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289844_a_291173]
-
datează din 348, așadar, din perioada preoției sale, cu toate că o astfel de misiune revenea în mod obișnuit episcopului. Doi ani mai târziu, a fost ales episcop al Ierusalimului în locul lui Maxim. Episcopia Ierusalimului se afla, la aceea vreme, sub jurisdicția mitropoliei Cezareii. Potrivit mărturiei lui Theodoret, alegerea s‑a petrecut în condiții pașnice și legale. Socrate, Sozomen și Theodoret vorbesc totuși de unele manevre mai puțin „ortodoxe” întreprinse de mitropolitul Cezareii, Acachie, fie împotriva vechiului episcop, fie împotriva adevăratului său succesor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ajunge și el cneaz), pe Petru (mort în 1480) și pe Alexandru (care va răposa și el în 1496). Evdochia - al cărei chip împodobit cu o coroană așezată peste un văl pe care îl întrezărim în tabloul votiv de la biserica Mitropoliei din Iași - a murit în 1467 (și cronicarul consemnează: „Pre aceia vréme, noemvrie în 25, s-au pristăvit Evdochia, doamna lui Ștefan-vodă”). Câțiva ani mai târziu, la 14 septembrie 1472, Ștefan cel Mare s-a căsătorit cu Maria din Mangop
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Cazan, și cu sora sa, Doamna Elena, soția lui Matei Basarab, a zidit în 1644, biserica din Fierăști); Enache (Ianache) din Văcărești, mare clucer, a zidit prin 1699 biserica din Văcăreștii de Dâmbovița, reședința lui de la țară (a refăcut și Mitropolia din Târgoviște); marele clucer Tudoran Vlădescu din Aninoasa (ctitor al Mănăstirii Aninoasa din județul Muscel). Este la fel de impresionant șirul marilor feudali din Moldova care zidesc biserici la moșii. Portarul Luca Arbure avea curți și în Arbure și în ținutul Iașilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în însemnătate), încheiate cu defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
R. S. România, 1979, p. 213. 58. Vezi Elena Sintu, Pomelnicul de la Bisericani, în „Romanoslavica”, XIV, București, 1967, p. 437, 411 și urm. 59. Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. II, p. 291. 60. Vezi Aurelian Sucerdoțeanu, Pomelnicul mănăstirii Iezerul, în „Mitropolia Olteniei”, XIV, 1962, nr. 7-9, p. 202; Idem, Pomelnicul Mănăstirii Govora, în „Mitropolia Olteniei”, XIII, 1961, nr. 10-12, p. 795 și urm. Pentru pomelnicul schitului vâlcean Cheia vezi At. Mironescu, Istoricul eparhiei Râmnicului, București, 1906, p. 352-358. 61. Nicolae Iorga
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în „Romanoslavica”, XIV, București, 1967, p. 437, 411 și urm. 59. Vezi Nicolae Iorga, Inscripții ..., vol. II, p. 291. 60. Vezi Aurelian Sucerdoțeanu, Pomelnicul mănăstirii Iezerul, în „Mitropolia Olteniei”, XIV, 1962, nr. 7-9, p. 202; Idem, Pomelnicul Mănăstirii Govora, în „Mitropolia Olteniei”, XIII, 1961, nr. 10-12, p. 795 și urm. Pentru pomelnicul schitului vâlcean Cheia vezi At. Mironescu, Istoricul eparhiei Râmnicului, București, 1906, p. 352-358. 61. Nicolae Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. II, București, Soc, 1908, p. 366. 62. Tot
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
op. cit., p. 203. 137. Ibidem, p. 197, 198, 214. 138. Ibidem, p. 214. 139. Vezi, C. Șerban, Breslele bucureștene în secolulul XVIII, în „Studii”. Revistă de istorie, XII, 1959, nr. 6, p. 56, 57 (trimite la Arhivele Statului București, fond Mitropolia țării Românești, CCVIII / 5 și fond Mănăstirea Radu Vodă, XXXIV/ 37, precum și la doc. CXXIII / 136 de la B. A. R.). 140. în Europa de apus, profesia de vopsitor a rămas multă vreme o ocupație a evreilor, sporind marginalizarea branșei (Michel
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
C. Ford, op. cit., p. 128-129. 179. Pr. Marin Braniști, Concepția Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie, în „Studii teologice”, 1957, p. 144. Vezi și pr. Prof. Gh. Busuioc, Din învățăturile Sf. Ioan Gură de Aur în legătură cu familia creștină, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, 1970, vol. 46, p. 37-43. 180. Vezi David C. Ford, op. cit., p. 186-187. Trimite la Omilia XIX la II Corinteni (în Patrologia graeca, 61.534, 6; Părinți niceeni și post-niceeni, XII, p. 370. 181. Despre feciorie, în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
îndreptării legii. 1652, București, Editura Academiei R. P. R., 1962. 204. Vezi Gheorghe Cronț, Pravila de la Govora din 1640, în „Studii”, XIV, 1961, nr. 5, p. 1213-1226; Idem, Instanțele de judecată ale bisericii din țările Române în secolele XIV-XVIII, în „Mitropolia Moldovei și Sucevei” LII, 1976, nr. 5-6, p. 338-359. Despre recăsătorirea văduvelor în secolul al XVIII-lea în două provincii din Franța, vezi François Lebrum, A vida conjugal no Antigo Regime, traducere în limba portugheză de M. Carolina Queirogo Ramos
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în fapt, om al lui de încredere, ca agă, și rudă cu Doamna Marica). Nici Ilinca n-a avut mai mult noroc. Soțul ei, Scarlat Mavrocordat, a murit tânăr (la 28 iulie 1699; a fost înmormântat la Târgoviște, în biserica Mitropoliei) și ea s-a recăsătorit, înainte de 15 septembrie 1704, cu Șerban Greceanu. A și cununat-o pe sora ei Smaranda (Smaragda), căci îl botezase cândva pe cel ce era acum mire. Safta a rămas văduvă în 1746 (Iordache Crețulescu murise
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1704, cu Șerban Greceanu. A și cununat-o pe sora ei Smaranda (Smaragda), căci îl botezase cândva pe cel ce era acum mire. Safta a rămas văduvă în 1746 (Iordache Crețulescu murise în acel an și fusese îngropat în biserica Mitropoliei din București). La 1 martie 1747, semna - împreună cu fiii ei și în calitate de „soție a răposatului Iordache Crețulescu...” - un zapis prin care dona Mitropoliei din București trei moșii. în scurt timp a răposat și ea, tot în 1747, urmându-și soțul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Safta a rămas văduvă în 1746 (Iordache Crețulescu murise în acel an și fusese îngropat în biserica Mitropoliei din București). La 1 martie 1747, semna - împreună cu fiii ei și în calitate de „soție a răposatului Iordache Crețulescu...” - un zapis prin care dona Mitropoliei din București trei moșii. în scurt timp a răposat și ea, tot în 1747, urmându-și soțul în lăcașul de veci. Ancuța, soție a postelnicului Nicolae Ruset, a murit în 1730 în Ardeal, Bălașa se declara văduvă în 1720 (dăruia
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fie feciorii rămași săraci și muiarea lui văduo...”) cu o lungă existență. Găsim acest formular în actul (Blăstăm sobornicesc i-au zis editorii moderni) dat, în 1752, de soborul Moldovei în frunte cu mitropolitul Iacov „pentru neprimirea străinilor la tronurile Mitropoliei și a Episcopiilor Moldovei”: Să fie blăstămați de Dumnezeu Domnul Atotputernicul și de a sa Preacurată Maică și pururea Fecioară Mariea, de slăviții 12 Apostoli și de acele a toată lumea sfinte șepte soboare și de toți sfinții. Ferul, petrele și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a rudelor sale, Cantacuzinii, către care îndreptase întotdeauna daruri generoase, i-a impresionat și pe conaționalii Domnului decapitat, și pe străini. A fost o „cădere” prevestită, căci mentalul românesc acorda mult credit „semnelor” și premonițiilor. Când Brâncoveanu, călare, cobora dinspre Mitropolie și a ajuns, înconjurat de boieri, lângă crucea ce însemna locul (un „loc al morții”), unde postelnicul Papa din Brâncoveni, tatăl său, fusese ucis de dorobanții răsculați (în 1713, Constantin, fiul cel mare al Voievodului, înlocuiesce crucea de lemn, pusă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Alep - care nu trecuse cu vederea că în grădina palatului de la Iași se aflau „duzi și mulți caiși, ca și migdali [...] [și] un pom mic cu rodii plantat într-un butoi, și lămâi dulci cultivați tot în hârdaie” - constata, la Mitropolia din Târgoviște, o amenajare cu un vădit caracter utilitar: „[...]. De acolo coborî într-o grădină mare pe care nu o poți vedea în toată lungimea ei și care este înconjurată de nuci mari. Jumătate este plantată cu viță de vie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
283. 475. Ibidem, p. 284. 476. Ibidem, p. 283. 477. Ibidem, p. 284. 478. Ibidem, pp. 284-285. 479. Vezi D. Furtună, „Cinci cărți de blestem din Moldova”, în Biserica Ortodoxă Română, LIII, 1936, nr. 7-8, pp. 428-429; C. Erbiceanu, Istoria Mitropoliei Moldovei, București, 1888. p. 24. 480. Șerban Răzeșul, „Iarăși despre mitropolitul Ignatie Sârbul”, în Biserica Ortodoxă Română, LXXXII, 1964, nr. 11-12, pp. 1093, 1096. 481. Vezi Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 372-382. 482
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acesta a lucrat în comisia de redactare a Regulamentului Organic. În decembrie 1832 este desemnat membru permanent și secretar al Comitetului scolastic, organ consultativ al Epitropiei Învățăturilor Publice. Din 1835 funcționează ca profesor la Academia Mihăileană și director al Tipografiei Mitropoliei, unde va scoate, în două volume, în 1835-1836, Hronicul romano-moldo-vlahilor al lui Dimitrie Cantemir. Are și o bogată activitate publicistică în periodicele vremii: „Albina românească”, „Icoana lumei”, „Spicuitorul moldo-român”, „Almanah pentru învățătură și petrecere”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]