3,411 matches
-
În ciuda fizicului uriaș, Gaston nu știa să înoate. Pentru că se născuse într-o regiune de munte, singura apă cu care se obișnuise era râulețul de munte, în care abia reușea să se bălăcească. În plus, nu știa ce fel de mlaștină este. Abia când i-a ajuns apa până la talie, și-a dat seama că pământul de sub picioare era moale și-l trăgea în jos. Dar era prea târziu. Când scotea un picior din mâl, celălalt se afunda și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō-san, picioarele mele! Ceața era deasă și Endō nu se mai vedea deloc. Gaston nu putea nici măcar să-și dea seama în ce direcție este. Când nu se mai agita și rămânea pe loc, se afunda și mai adânc în mlaștină. Cu cât lupta mai mult să iasă, cu atât mai anevoioasă devenea mișcarea. Endō a auzit strigătul lui Gaston. Din nefericire însă, Gaston nu se vedea deloc. Și-a dus mâna la gură și a început să strige. Era mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō a alunecat pe pământul ud și a căzut, ținând însă bine pistolul în mână. Kobayashi l-a lovit peste mâna care ținea pistolul. Acesta i-a căzut în apă, nu înainte însă de a răsuna o împușcătură în întreaga mlaștină. Mâna lui Endō era plină de sânge. — Mori, ticălosule! Mori! Mori! striga Kobayashi în timp ce-l asalta cu o ploaie de lovituri. Endō a reușit să se ferească și să se ridice în picioare, dar nu se ținea bine. Simțea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tăiate cu un cuțit ascuțit. Prin îmbrăcămintea sfâșiată se vedea sângele care îi curgea pe piept și pe brațe. Cei doi respirau greu. S-au fulgerat o clipă din priviri. Endō, care nu mai putea mișca umărul stâng, stătea cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu spatele la mlaștină. S-a dat câțiva pași îndărăt, dar Kobayashi a reușit să-l atace din nou cu cazmaua. Respira greu, de i se scuturau umerii. Endō-san! strigă din răsputeri Gaston când auzi detunătura. Picioarele îi rămăseseră înțepenite în mâlul mlaștinii. Vântul unduia apa. În clipa aceea, o rafală de vânt a împrăștiat puțin ceața, suficient ca să-l poată vedea Gaston pe Kobayashi cum îl ataca pe Endō cu cazmaua. Endō era și el în maștină. Aaa! Aaa! Văzându-i, Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cum îl ataca pe Endō cu cazmaua. Endō era și el în maștină. Aaa! Aaa! Văzându-i, Gaston a vrut să o ia instinctiv spre mal, unde se ducea o luptă pe viață și pe moarte, dar picioarele înțepenite în mlaștină nu voiau să-l asculte. Pierzându-și echilibrul, a căzut bâldâbâc în apă, scoțând un zgomot de parcă ar fi căzut un stâlp de telegraf. Mlaștina nu era foarte adâncă, dar Gaston, care nu știa să înoate, a înghițit o cantitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mal, unde se ducea o luptă pe viață și pe moarte, dar picioarele înțepenite în mlaștină nu voiau să-l asculte. Pierzându-și echilibrul, a căzut bâldâbâc în apă, scoțând un zgomot de parcă ar fi căzut un stâlp de telegraf. Mlaștina nu era foarte adâncă, dar Gaston, care nu știa să înoate, a înghițit o cantitate considerabilă de apă mâloasă. Când și-a scos capul din apă, arăta ca un pește cu ochii bulbucați, care ieșea la suprafață ca să ia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-a înfuriat și mai mult și l-a asaltat pur și simplu cu lovituri. Nu înțelegea nici el de ce, dar omul acela din fața lui i se părea cumplit de straniu. Sub impactul loviturilor repetate, Gaston a căzut grămadă în mlaștină, ca un bolovan care se duce la fund. Endō s-a dezmeticit între timp. A zbughit-o lângă mal ca un iepure și a pus repede mâna pe pistol. Îl ținea bine în mână în momentul în care Kobayashi cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
arma și nu-i va fi greu să dovedească faptul că fusese în legitimă apărare. Tocmai când se pregătea să lovească, a ieșit de sub apă capul zdrobit al lui Gaston. — Stai! Nu! Vocea era suficient de puternică să străbată toată mlaștina. Monstrul ciudat și-a întins mâinile-i uriașe peste trupul căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
căzut al prietenului său, ca gest de apărare. Cu cazmaua în aer, Kobayashi l-a privit uimit pe Gaston. L-au trecut fiori de groază. A scăpat cazmaua și a zbughit-o spre drum cu viteza șobolanului. Se așternu liniștea. Mlaștina era învăluită în tăcere ca și cum uitase deja de încleștarea disperată la care fusese martoră. La o adiere a vântului, ceața cea deasă se împrăștia, la o alta, se aduna iar. Nu se auzea nici cel mai mic zgomot. Doar ramurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ei un biciclist. Când s-au întors să vadă cine era, au constatat că era proprietarul hotelului unde stăteau ei. Bărbatul cel dolofan a coborât de pe biciletă, răsuflând greu. — S-a întâmplat ceva îngrozitor! L-au găsit pe Endō la Mlaștina Mare. Au sunat de la poliție să vă înștiințeze. Era prima zi senină de când au sosit la Yamagata. Trenul care-i ducea înapoi acasă trecea prin lanul de orez care arăta ca o apă întinsă de un verde albăstrui. Locomotiva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care stăteau la fereastră cu coatele rezemate de geam, priveau la norii albi pufoși ce pluteau deasupra piscurilor semețe ale munților. Piscul din mijloc, care se înălța deasupra tuturor celorlalți, se numea Hakutaka - „Șoimul Alb“. Chiar sub el se afla Mlaștina Mare. Nici fratele, nici sora nu-și puteau lua privirile de la munte, care avea o strălucire uluitoare. Îi apăsa același gând. Cele trei zile care au urmat descoperirii lui Endō au fost foarte agitate. Proprietarul hotelului lor i-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lui Endō au fost foarte agitate. Proprietarul hotelului lor i-a condus chiar în seara respectivă la secția de poliție din Yamagata, unde un polițist i-a înștiințat că Endō fusese găsit în dimineața aceea, pe la ora zece, la marginea mlaștinii, cu pistolul în mână. L-a descoperit bătrânul de la popasul din apropiere, care plecase la pescuit. Când s-a apropiat de apă, a văzut cam la cincizeci de metri de mal ceva lung, maro închis, acoperit de apa mlaștinii. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
marginea mlaștinii, cu pistolul în mână. L-a descoperit bătrânul de la popasul din apropiere, care plecase la pescuit. Când s-a apropiat de apă, a văzut cam la cincizeci de metri de mal ceva lung, maro închis, acoperit de apa mlaștinii. Au sosit imediat polițiști și detectivi ca să facă cercetări. Patru ore mai târziu și-au dat seama, din scrisorile și carnețelul pe care le-au găsit în buzunarul omului, că era vorba de Endō, din banda lui Hoshino din Tokyo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Patru ore mai târziu și-au dat seama, din scrisorile și carnețelul pe care le-au găsit în buzunarul omului, că era vorba de Endō, din banda lui Hoshino din Tokyo. A fost imediat transportat la spitalul din Yamagata. În preajma mlaștinii erau urme de luptă înverșunată. Endō a avut noroc că a scăpat cu viață, dar era grav rănit. După spusele omului care l-a găsit, în dimineața aceea a trecut pe la el un bărbat îmbrăcat într-o pelerină de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sudoarea de pe gât. Takamori l-a întrebat ce s-a întâmplat cu străinul. — Străin? Până acum nu ne-a spus nimeni că ar fi și un străin implicat în toată povestea aceasta. Ciudat că-l găsiseră numai pe Endō în mlaștină! Takamori i-a spus ce știa în legătură cu cei doi, adică cu Endō și Gaston, iar polițistul lua notițe într-un carnețel. — Deci susțineți că Endō și cunoștința dumneavoastră au plecat împreună de la hanul de pe Koshō-machi azi-dimineață. — Da. Takamori nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a întâmplat după ce-și revine Endō. E treaba poliției să cerceteze cazul amănunțit. Apoi adăugă: Îmi pare rău, dar cred că trebuie să vă rog să mai stați două-trei zile în Yamagata. În ziua următoare a fost cercetat fundul mlaștinii de către niște barcagii pricepuți, dar nu au găsit nimic... nici urmă de Gaston sau de vreun obiect care să aparțină celor trei. Bănuiesc că a fugit cu bărbatul care a cumpărat oranjadă. — Imposibil! exclamă Takamori. A doua zi a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zi când Endō, care era încă în spital în stare foarte gravă, le-a spus polițiștilor ce s-a întâmplat, misterul s-a aprofundat și mai mult. Endō a mărturisit că i-a dus pe Kobayashi și pe Gaston la Mlaștina Mare, fără să-i explice străinului scopul călătoriei. A povestit cum l-a salvat Gaston, primind în locul lui loviturile lui Kobayashi și cum, în cele din urmă, rănit grav, s-a prăbușit în mlaștină. — Atunci ce s-a întâmplat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Kobayashi și pe Gaston la Mlaștina Mare, fără să-i explice străinului scopul călătoriei. A povestit cum l-a salvat Gaston, primind în locul lui loviturile lui Kobayashi și cum, în cele din urmă, rănit grav, s-a prăbușit în mlaștină. — Atunci ce s-a întâmplat cu străinul? Endō clătină puternic din cap. Probabil îl durea, bandajat cum era. Și-a amintit că, la câtva timp după ce a început să-și recapete cunoștința, a simțit ceața umedă pe obraji și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la fel de bine putea să fi fost o himeră sau un vis. Apoi și-a pierdut cunoștința și a zăcut acolo până l-au găsit, cu capul pe jumătate în apă. Unde dispăruse Gaston? Nu exista nici urmă de cadavru în mlaștină. Singurul indiciu că a trecut pe acolo era jacheta lui veche, pe care i-o scosese cineva după o zi sau două. Endō a confirmat că haina era a lui Gaston. Asta a fost tot. Polițiștii au refuzat să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō a confirmat că haina era a lui Gaston. Asta a fost tot. Polițiștii au refuzat să-i mai pună întrebări lui Endō, care se afla încă într-o stare critică. Oare a încercat Gaston să se târască afară din mlaștină și s-a rătăcit pe drumul de munte în căutarea unui ajutor pentru Endō? Sau a plecat după Kobayashi? Era un mister atât pentru polițiști, cât și pentru Takamori și Tomoe. Nimeni nu a văzut vreun străin care să semene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mână pe episcopul tricapitolin în castelul de la Nove, dintre pădurile de pin și mare. Longobarzii n-aveau deloc chef să-și facă din el propria reședință din pricina climei umede și nesănătoase, regat al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil să se decidă pentru viață sau pentru moarte. Casa ducală, odinioară pretoriu roman, acum aflată la dispoziția funcționarilor regali și ducali, ne-a găzduit, adăpostindu-ne și caii. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e Marcello? Gundo: - Din ce cauză trebuie să renunțăm la cărarea asta? Ne-a explicat, plin de obidă: - I se spune bandit. De fapt, este numai căpetenia contrabandiștilor cu sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a răbufnit: - Vom străbate mlaștina asta! Bovo s-a scărpinat în cap. - Mlaștina înseamnă să economisim o jumătate de zi, dar nu există nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bandit. De fapt, este numai căpetenia contrabandiștilor cu sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a răbufnit: - Vom străbate mlaștina asta! Bovo s-a scărpinat în cap. - Mlaștina înseamnă să economisim o jumătate de zi, dar nu există nici călugări și nici adăposturi. Nămolul te suge la fund și, ca să găsești primul loc cu acoperiș, trebuie să ieși din mlaștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sare. Și cărarea asta duce la Ravenna, dar trece printr-o mlaștină. Gundo l-a întrebat stârnit dacă era nevoie s-o treci înot, și, răspunsul fiind nu, a răbufnit: - Vom străbate mlaștina asta! Bovo s-a scărpinat în cap. - Mlaștina înseamnă să economisim o jumătate de zi, dar nu există nici călugări și nici adăposturi. Nămolul te suge la fund și, ca să găsești primul loc cu acoperiș, trebuie să ieși din mlaștină; există doar satul unde sunt duși leproșii. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]