10,397 matches
-
umplut patul evreiașului cu plăcintă de lămâie; au stins În fiecare seară gazul din toată casa, suflând În arzătorul din camera lui Amory, spre uluirea doamnei Doisprezece și a instalatorului local; au expus În baie avuția bețivilor plebei - cărți, tablouri, mobilă -, spre deruta totală a celor doi, care au descoperit transmutarea, prin aburii alcoolului, la Întoarcerea din Trenton, de la o beție strașnică; au fost peste măsură de dezamăgiți când bețivanii plebei au hotărât s-o ia drept o glumă; jucau câine-roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
urmă cu veștile de la tine. Cu multă afecțiune, THAYER DARCY La o săptămână de la primirea acestei misive, micul lor cămin s-a destrămat precipitat. Cauza imediată a fost boala gravă - și, probabil, cronică - a mamei lui Tom. Așa că au pus mobila la păstrare, au dat instrucțiuni pentru subînchiriere și și-au strâns posomorâți mâinile la Pennsylvania Station. S-ar fi zis că Amory și Tom nu mai isprăveau să-și ia rămas-bun. Stăpânit de un imens sentiment de singurătate, Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în acea reprezentație. Grișa a jucat enorm, a fost de toate și era extrem de meticulos cu machiajul, cu costumele, cu glasul, cu tot ceea ce credea și știa el că trebuie să fie un actor. Își monta acasă decorul, mutând toate mobilele - ce-o fi fost pe biata nevastă-sa! -, repeta în draci de dimineață până seara. În plus, nu l-am auzit niciodată bârfind pe cineva, vorbind urât de cineva, iubea teatrul ca pe el însuși și ne vorbea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în noroi. Imaginea asta a văzut‑o el o dată în Deșertul trăiește. În orice caz capul, în care s‑a încuibat viermele oribil al talentului literar, e deja afară, sus, și privește în depărtare, peste marea de chiloți vechi, nespălați, mobilă uzată, ziare făcute ferfeniță, cărți rufoase, cutii de detergent îngrămădite una peste alta, cratițe cu resturi de mâncare mucegăită, cratițe cu resturi de mâncare nemucegăită, cești de ceai cu o crustă nedefinită, firmituri de pâine, capete de creion, praf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își stă adesea lui însuși în drum și, din păcate, nu se poate ocoli. Mobila e plină de praful pe care ar fi trebuit să‑l șteargă mama. Dar ea a plecat de acasă. Chiar că nu poți să inviți pe nimeni aici. Adesea adolescentul se încurcă pe sine mai tare decât o fac adulții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care locuiește aici. Puțină poezie pot să mai aducă doar mileurile, fotografiile de familie, imaginile cu cerbi și mobilierul, din care răzbat câteodată sunetele ciudate ale noii ere, cu condiția să fie vorba despre radioul acela cât dulapul, foarte popular. Mobila se cumpără în rate. Fiecare locatar poate să‑și amenajeze singur propria poezie, de aceea arhitectul a lăsat pe pereți și pe tavan destul loc pentru tablouri și statui; depinde numai de oameni și de gradul lor de maturitate cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
complet neatinsă, doar munca mamei își pune amprenta pe ea, vrafuri de plicuri zac peste tot și strică impresia. Hans a văzut deja camere care n‑au defectul unei folosințe îndelungate și din străfundurile cărora își fac apariția insule de mobilă, ca niște ghețari plutitori; Sophie are o asemenea cameră, unde a stat și el adeseori, reținând‑o pe Sophie de la vreo treabă importantă de care tocmai avea de gând să se apuce. Ei îi face însă plăcere și rămâne de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
psihiatru, probabil că mi-ar fi spus că sunt Înspăimântat de ceva. Oare de ce anume mi-era teamă? Nu știam nici eu. Biroul lui Gan se afla la etajul al treilea al unei clădiri din cărămidă. Era destul de spațios, iar mobila și decorațiile interioare imitau stilul antic. Fata de la recepție care Îndeplinea și rolul de secretară și-a Întrerupt lucrul la calculator și m-a condus spre o cameră situată În spate, În care m-a poftit să intru. În spatele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ei. M-am așezat pe o sofa din mahon, cu delfini sculptați pe brațe. Lângă ea se găsea o măsuță asortată, a cărei tăblie se sprijinea pe cozi de delfini. Delfinii reprezentau un efect comic întotdeauna popular printre confecționerii de mobilă germani, numai că eu, unul, văzusem o mostră de umor mai bun pe un timbru de trei pfenigi. Stăteam acolo de mai bine de cinci minute când tuciuria veni înapoi și-mi zise că Frau Lange vrea să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru strangulare pe care îl cumperi la Ka-De-We. Pe de altă parte, ar putea fi sortimentul potrivit ca să legi pe cineva. Sau ar putea fi genul de funie pe care îl folosesc la serviciu. Lucrez la Rochling, firma care transportă mobilă. — Da, am verificat. Da’ de ce să iei acasă cu tine o bucată cu funie? De ce să n-o lași pur și simplu în furgonetă? — Aveam de gând să mă spânzur. Ce te-a făcut să te răzgândești? — M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
te verific. Mi-am luat sacoul și m-am îndreptat spre ușă: — O ultimă întrebare, deocamdată, i-am zis. Bănuiesc că n-ai o mașină proprie, nu-i așa? — La salariul meu? Glumiți, nu-i așa? — Și, atunci, furgoneta pentru mobilă... tu ești șoferul? — Da, eu sunt șoferul. — Ai folosit-o vreodată seara? Nu răspunse nimic. Am ridicat din umeri și am zis: — Mă rog, cred că pot să-l întreb oricând pe angajatorul tău. — Nu e voie, dar uneori, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
accent berlinez. — Steininger, i-am zis. Iar aceasta este soția mea, Hildegard. Vogelmann arătă înspre două fotolii aranjate în fața unei mese mari de birou și i-am auzit pantofii scârțâind în timp ce pășea pe covor în urma noastră. Nu era prea multă mobilă. Un cuier, un cărucior pentru băuturi, o sofa lungă, cu aspect uzat, și, în spatele ei, o masă lipită de perete pe care erau două veioze și câteva teancuri de cărți. — Ce amabilitate din partea dumneavoastră să ne primiți atât de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Becker să se oprească. Așteptând ca Lange să înceteze a mai suspina, m-am învârtit prin casă un pic, aruncând câte o privire din cadrul ușilor. În total contrast cu exteriorul, interiorul casei lui Lange era oricum, numai tradițional nu. Mobila, covoarele și tablourile, existente în număr mare, erau toate în cel mai costisitor stil modern - genul la care e mai ușor să te uiți decât să trăiești în el. Când la un moment dat am văzut că Lange se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să se alăture Partidului Nazist. . Acești pantaloni se poartă adesea susținuți de bretele, mai ales în Bavaria, de către bărbați și băieți. . Țesătură rezistentă din bumbac, cânepă sau in, cu imprimeuri, folosită mai ales la confecționarea draperiilor și a huselor de mobilă. . Dogmă a credinței creștine, potrivit căreia pâinea și vinul din cuminecătură se transformă în chip miraculos, în urma liturghiei, în trupul și sângele lui Hristos. . Liderul de Partid al unei filiale administrative locale a NSDAP (Partidul Nazist); după 1928, a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
sol. Paznicul luă un topor și izbi în trunchiul unei ciuperci care sună sec, lemnos. — Vedeți? zise el. Dacă nu le culegi de mici, nu le mai poți opri, cresc până trebuie să le tai cu ferăstrăul, dar nici de mobilă nu-s bune, că fac viermi. Și totul din cauza „Transcom”-ului. Anul trecut am pățit la fel cu pătrunjelul. În loc să-l culegem în aprilie, l-am cules în iunie, cu dinamită, că urma să însămânțăm napii. Episodul 42 Cosmic School
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
s-ar fi consumat până la sfârșit. Aș fi căpătat un sentiment de declasare, o conștiință de repetent, din care nu m-aș mai fi ridicat. Banciu a fost omul providențial al adolescenței mele. Iată. E ceasul 10 sau 11. Ecuada mobilă, formată din Săveanu, din Zotter și Tata Moșu (a cărei pretenție nejustificată a fost totdeauna mobilitatea, era nelipsit în excursii), pândește la scara cea mare. Noi, printre bănci, amestecați, discutăm înfrigurați un punct dificil de matematică sau de geometrie. Auzim
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tot pe principiul multiplicării realităților alternative din aproape în aproape. Crește din rațiunea legilor universale, evoluând treptat din miliarde de realități fixe spre o singură realitate mobilă existentă. Interlegătura care se dezvoltă din prisme imobile conduce asemeni unui mobilis in mobile spre un context imagistic, ideatic, vast prin măreția care îl situează în contextul său prestabilit. Punctele sunt poate realitățile noastre ale fiecăruia care sunt dilatate spre a ne potoli setea de întreg care ne caracterizează existențialitatea în multiplul de forme
PUNCTE...REFERINŢE GEOMETRICE SAU SUMA REALITĂŢILOR ALTERNATIVE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361409_a_362738]
-
În anul 2000 își ia bacalaureatul la Liceul Agricol din Buzău. În 2oo1 se transferă la ''Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău'' în funcția de referent. După program, timp de aproape un an, lucrează ca manipulant într-un magazin de mobilă. Din 2008 este student la Universitatea „Spiru Haret” din București- Facultatea de Istorie, Muzeografie și Arhivistică. În 2008 este declarat „Cetățean de Onoare” al Municipiului Buzău. Din 2002, secretar general și membru fondator al Asociației Culturale „Renașterea Buzoiană”. Din 1996
MARIN IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361495_a_362824]
-
Parcă nu mai era soțul ei. Se apropia miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
bucurie. Era ca și cum o mare își revărsa toate valurile peste sufletul său naufragiat pe o insulă mirifică. - Promit că n-o să vă lipsească nimic, îi repeta, din când în când, Tudor Cristache. Și se ținea de cuvânt. Tudor înlocuise toată mobila din locuința acestora din Bruxelles. Lui Georges îi dăruise, de ziua lui, o mașină scumpă, deși niciunul nu-i ceruse nimic, niciodată. Acceptau, pur și simplu, darurile lui Tudor, apoi îl copleșeau cu mulțumiri.” - Bați pasul pe loc, comentă Bogdan
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
intelectual care a absolvit cursul scurt de democrație originală, urmaș vrednic al lui ceașcă, iliescu, băsescu...!) a tăiat, tot ieri, pe înserat, în prezența unui grup de tovarăși, panglica la liftul cel nou. Ăla pentru sicrie și alte piese de mobilă! În fine, ardeleanca mi-a făcut mult visata ciulama de ciuperci! Stranii coincidențe! Caut o pisică. M-am hotărât, plec la Piatra... *** Toate bune!?! Ai nevoie de o informatie? Mică, mică? O rezolvăm împreună. ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro
TABLETA DE WEEKEND (39): SECRETUL LUI POLICHINELLE LA COTROCENI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363918_a_365247]
-
avut premiera anul trecut. Într-un superb decor cehovian din care, după clasica ridicare a cortinei și cele trei gonguri, se risipește un fum al trecutului, evoluează personajele piesei în costume perfect adaptate epocii (scenografia Maria Miu). Interiorul burghez are mobilă sculptată, pian, draperii din brocart și tablouri frumos înrămate. Decorul nu se schimbă, suferă doar modificări legate de situația familiei și ulterior de regimul politic. Piesa e o pagină de istorie a României pe fundalul căreia se țes destinele a
„TREI GENERAŢII” DE LUCIA DEMETRIUS LA TEATRUL ODEON DIN BUCUREŞTI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362835_a_364164]
-
de o memorie incandescentă a punctelor fixe, tainice, din propriul său parcurs ontologic: „Trec pragul de lemn al casei părintești și devin din nou tânăr ca în basme. Văd abecedarul și resimt fericiții ani ai copilăriei. (...) Intru în dormitorul cu mobilă din lemn de brad, unde atârnă oglinda, busuiocul. Lingura de lemn reușește să-mi redea și gustul bunătăților gătite de mama. Bucățica de pământ, locul de veci a celor dragi, care continuă să trăiască în inima mea.” Poeticitatea creațiilor lui
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
construcție mai peste tot. Exista doar un trotuar cimentat din stradă până la scara blocului. Liftul exista dar nu era dat în funcțiune, pentru a nu fi deteriorat de către viitorii locatari, când se vor muta și vor încerca să-și urce mobila cu el. Ajunsă în fața ușii era atât de emoționată încât nu reușea să introducă cheile în yală. Le scăpă pe jos și se umplură de praful rămas de la constructori. Le ridică și în sfârșit reuși să deschidă ușa. Avea în fața
GARSONIERA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363020_a_364349]
-
platouri cu carne în diferite sosuri colorate, munți de orez... Coriandrul este parfumul serii și al mâncării. De băut se bea puțin... în special ceai, sau aqua chiorensis. Rezist tentație și trec mai departe. Admir magazinele de bijuterii și de mobilă sculptată. Prevalează insă produsele de manufactură, multe dintre ele făcând parte din universul kitsch, inportate desigur (tot) din China. Tarabele cu fructe exotice îmi fac cu ochiul. La un colț observ un spectacol interesant. Câteva mormane de pepeni cu țepi
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]