1,712 matches
-
al existenței zilnice. Un peisaj interior, până la urmă, sufletesc. Semn de adaptare, poate. Începutul unei relații reale cu mediul? Convorbiri despre nazism și Berlinul dinainte de război, despre protecția mediului și mișcarea studențească din ’68, despre glasnost și Reagan și monumentele moderniste de pe Kudamm. Despre literatură și ultimul meci de tenis al lui Boris Becker, criza căsniciei și vizita reginei Angliei. I-am observat pe berlinezi pe stradă și la teatru, la picnicuri și În birouri și În locuințe, dar și În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a fi prematur. Câteva texte, în registru elegiac, năzuiesc să prindă, pe urmele lui Radu Gyr și ale altora, și ceva din specificul oltenesc, însă lexicul e sărac, iar sintaxa uneori greoaie, la eșec contribuind și câteva „inovații” în notă modernistă. Mai târziu, experiența acumulată, inclusiv prin tălmăciri din Rilke, Paul Claudel, Apollinaire, îl ajută să dea trăirilor proprii o expresie mai potrivită, ce rămâne totuși insuficient individualizată. SCRIERI: Întoarcere în vreme, Sibiu, 1935. Traduceri: Rainer Maria Rilke, Poeme, Cernăuți, 1938
FONEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287067_a_288396]
-
Luminiș”, “Casă bătrânească”). Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în registrul minor ( “Iarna” ). Petru Bicer ( Evenimentul, vineri, 4 iunie 1993 ) AVATARURILE PEISAGISTULUI IONEL SPÂNU În plin peisaj pictural nonconfigurativ, modernist și post modernist, învățătorul Ionel Spânu (43 de ani ) nu se sfiește să expună lucrări peisagistice. Vernisate de Aurel IstratiSala de expoziții a Bibleotecii “Gh. Asachi”cele treizeci și trei de lucrări în acuarelă și ulei reprezintă a patra expoziție a lui
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în registrul minor ( “Iarna” ). Petru Bicer ( Evenimentul, vineri, 4 iunie 1993 ) AVATARURILE PEISAGISTULUI IONEL SPÂNU În plin peisaj pictural nonconfigurativ, modernist și post modernist, învățătorul Ionel Spânu (43 de ani ) nu se sfiește să expună lucrări peisagistice. Vernisate de Aurel IstratiSala de expoziții a Bibleotecii “Gh. Asachi”cele treizeci și trei de lucrări în acuarelă și ulei reprezintă a patra expoziție a lui Ionel Spânu, un
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
o prezentare făcută de Nichita Stănescu și Nicolae Breban. Debutul editorial îl constituie volumul Gramatica morții (1995), distins cu Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor. A tradus din engleză câteva legende și povești. Gramatica morții se află sub auspiciile poeziei moderniste a anilor ’60: un lirism patetic, metafizic-vizionar, al suferinței sub semnul Poeziei (cu majusculă) și al Morții. Poemele lui F. au o violență a confesiunii, o forță a imaginii, un metaforism tăios, oximoronic, care trimit la definițiile paradoxale din poezia
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
Luminiș”, “Casă bătrânească”). Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în registrul minor ( “Iarna” ). Petru Bicer ( Evenimentul, vineri, 4 iunie 1993 ) AVATARURILE PEISAGISTULUI IONEL SPÂNU În plin peisaj pictural nonconfigurativ, modernist și post modernist, învățătorul Ionel Spânu (43 de ani ) nu se sfiește să expună lucrări peisagistice. Vernisate de Aurel IstratiSala de expoziții a Bibleotecii “Gh. Asachi”cele treizeci și trei de lucrări în acuarelă și ulei reprezintă a patra expoziție a lui
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
Ionel Spânu dovedește că are disponibilități pentru comunicarea și cultura artistică și mai ales sensibilitate pentru culoarea în registrul minor ( “Iarna” ). Petru Bicer ( Evenimentul, vineri, 4 iunie 1993 ) AVATARURILE PEISAGISTULUI IONEL SPÂNU În plin peisaj pictural nonconfigurativ, modernist și post modernist, învățătorul Ionel Spânu (43 de ani ) nu se sfiește să expună lucrări peisagistice. Vernisate de Aurel IstratiSala de expoziții a Bibleotecii “Gh. Asachi”cele treizeci și trei de lucrări în acuarelă și ulei reprezintă a patra expoziție a lui Ionel Spânu, un
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
se retrage, în ultima perioadă fiind cooptat în redacție Vasile Spiridonică. F. este o publicație eclectică; în articolul-program, N. Cantonieru afirmă intenția de a păstra echidistanța atât față de modernism, cât și față de tradiționalism, dar materialele inserate indică mai accentuate tendințe moderniste. În paginile revistei se publică versuri, proză, eseuri, cronici literare, traduceri. Rubricile obișnuite se intitulează „Cronică”, „Revista revistelor”, „Note”. Semnează Geo Bogza, M. Blecher, Al. Călinescu, Traian Chelariu, N. Cantonieru, Mircea Streinul, Vasile Spiridonică, Ion Sofia Manolescu, Ovid Caledoniu, Emil
FRIZE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287092_a_288421]
-
ale Bucureștiului, ipostaze ale iubitei etc. F. este un fals tradiționalist; el preia unele motive din zona tradiționalismului (cum ar fi acelea ținând de filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
manifestele literare care nu numai că oferă o bună „piață de desfacere” extremismului lor nihilist, dar le permit în același timp confruntarea directă cu adversarul, care ar fi, în cazul de față, orice expresie a tradiționalismului, dar și unele forme moderniste instituționalizate. Culturi ale crizei și falimentului, avangarda și, odată cu ea, d. au ajuns curând să vadă în modernism dușmanul cultural contemporan, adversarul asupra căruia își puteau aplica tactica ofensivă, legitimându-și astfel rolul de expiator al literaturii, invocând, cu alte
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
entuziast” (cum îl portretizează Al. Macedonski), impulsiv și cabotin, ar fi avut momente când devenea un „vrăjitor al vorbei”. A rămas în amintirile contemporanilor nu atât poetul, cât noctambulul cu o agitată viață de cafenea, ce făcea profesiuni de credință moderniste și sacrifica unui vis de artă posibilitățile unei cariere. D. a colaborat la numeroase publicații ale epocii („Literatorul”, unde în 1890 era redactor, „Portofoliul român”, „Fântâna Blanduziei”, „Revista literară”, „Revista orientală”, „Revista poporului”, „Analele literare”, „Biblioteca familiei”, „Telegraful român”, „Unirea
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
surprins, și două nuvele istorice, Evocare și A doua întâlnire, ambele de o artă superioară. Personalitate contradictorie, D. a lăsat o operă inegală, din care totuși rezistă o parte însemnată. Critica d-lui N. Davidescu evoluează în cercul unor preocupări moderniste; cu tot excesul firesc unui scriitor ce operează în sânul propriei sale formule poetice, ea se menține, în genere, prin expresia sa abstractă, cenușie și masivă, într-o atitudine de relativă obiectivitate și de rezervă ce impune prin calitatea sa
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
colaborat cu poezii și articole literare la „Litere” și sporadic la „Cuvântul liber”, „Viața literară”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul literar”. Versurile din primul volum, Lumini în interior (1934), par o consemnare aleatoare a propriei existențe sufletești, spirituale, expresia sui-generis, modernistă și nonconformistă, a unei atitudini contemplativ-filosofice. Experiențe intelectuale negative, revelații triste, imaginea lumii ca amestec întâmplător de elemente disparate, evoluând haotic, perceperea vieții ca efect al unor jocuri absurde și, peste toate, obsedanta conștiință a sfârșitului îi alungă toate iluziile
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
Metafora în poezia simbolistă românească (2002) examinează poezia simbolistă sub unghiul stilisticii conjugate cu poetica diacronică. Studiul e atent deopotrivă la inerția formelor poetice, care plasează simbolismul românesc în trena unui epigonism postromantic, dar și la elementele care anunță poezia modernistă din primele decenii ale secolului al XX-lea. Cercetând ansamblul formelor analogice definitorii pentru poetica simbolistă (comparația, metafora, personificarea, alegoria, simbolul, sinestezia), autoarea demonstrează că simbolismul a reprezentat în evoluția poeziei românești un moment de tranziție, în care coexistă tipul
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
uitat, tac. Despre Pitești se tace.” Ostinato încearcă încă să respecte „regulile jocului” cenzurii oficiale, ilustrând, în același timp, căutările artistice ale scriitorului aflat la început de drum. Astfel, G. pune la încercare întreaga recuzită de procedee tehnice ale romanului modernist, de la amestecul dialogului cu monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite la un experiment literar modernist - analogia dintre ritmurile fluxului epic și desfășurarea partiturilor muzicale: cuvântul „ostinato” provine din basso ostinato, termen tehnic muzical care se referă la tema de bază, repetată continuu, pe fundalul căreia se construiesc temele minore și variațiunile; pentru G., el reprezintă
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
și cruzimii torționarului Țurcanu. Perspectiva literară astfel modificată revine, de data aceasta cu o matură stăpânire a mijloacelor artistice, la tehnici de creație ce amintesc de Ostinato: monologul interior, amestecul realității cu ficțiunea, schimbarea perspectivei naratoriale în funcție de personaje. Procedeul specific modernist al interferențelor dintre arta muzicală - o pasiune constantă a scriitorului - și literatură își găsește realizarea cea mai de seamă în Arta refugii (carte apărută mai întâi în limba franceză, în 1990), unde „mutarea” continuă a familiei Goma, urmărită de amenințarea
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
-l vede decît ca pe o reîntoarcere În trecut, tot mi detașată, speră ea. La urma urmei, nu știm dacă a trecut. Discuția de pînă acum a vizat proza. Poezia franceză contemporană nu pare a fi ieșit vreodată din paradigma modernistă, cea a contradicțiilor, cea a contradicției dintre o expresie autentică și o formă liberă care trebuie să o realizeze. Poezia franceză a rămas, În mod clar, un exercițiu de limbaj, marcat de experimentele oulipiene, o deconstrucție a limbajului cartezian. Din
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se explică de ce o minte strălucitoare ca cea a lui Deleuze - mare admirator al lui Sartre și Bergson de altfel - deține poate singura tentativă postmodernă - În măsura În care gîndirea postmodernă este antiplatobiciană - a gîndirii franceze din anii post-war, consumată Însă În registru modernist pentru că anarhistă. Poate fi Închipuită Încercarea de a termina cu modernismul, i.e. metafizica, subiectul, rațiunea voluntară, din interior, dar nu sub forma unui troțkism filozofic. Conștient de nevoia de a denunța ierarhiile culturale În care am trăit și gîndit ca
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sînt Însă cele mai seducătoare. Mai exigente cu cel care se Încumetă să le cartografieze. Circumstanțelor fericite, ale consensului În privința delimitării temporale revolut/actual, trebuie să le fim recunoscători. Acestea au existat În România acum aproape doisprezece ani. Literatura post-“modernistă” a luat loc În canon. S-a consacrat. Are o identitate pregnantă, a pătruns În manuale, se află În topul preferințelor, s-a fixat și ca principalul obiect al snobismului În materie de literatură. „Generația de creație” care a produs
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poeziei. Autoficțiunea mizează, la fel ca și poezia, pe funcția expresivă a limbajului: paradigma este romantică, dar exercițiul autorelativizării va fi fost Între timp realizat. Aceasta pentru literatura născută din crize - mulți se vor grăbi să acuze aici o concepție modernistă asupra literaturii. Nu credem că poate fi vorba despre așa ceva: deși se scrie astăzi enorm, și se publică foarte mult și, În ciuda observației lui Antoine Compagnon dintr-un număr recent al revistei Lire care se plângea de faptul că sunt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
săptămână între 17 august și 17 noiembrie, apoi zilnic între 19 noiembrie și 31 decembrie 1918. Prim redactor: D. Karnabatt; fondator: Caion (menționat între 19 noiembrie și 2 decembrie, odată cu adăugarea subtitlului „Cotidian politic, teatral, economic”). C., periodic de orientare modernistă, nu conține un articol-program, deschizându-se cu o cronică a lui Caion despre A. D. Xenopol și un interviu al lui D. Karnabatt cu Tony Bulandra. De la numărul 2, articolele de fond sunt semnate de Gala Galaction, Duiliu Zamfirescu, D. Nanu
CRONICARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286536_a_287865]
-
este diferită prin conținut și orientare. Articolul-program, semnat de N. Iorga, explică exact tendința de reînviere a sămănătorismului. Scrisă aproape în întregime de conducătorul ei, publicația își face un program din susținerea poeziei de tip tradițional, în opoziție cu tendințele moderniste ale timpului. Iorga se arată foarte tranșant în a hotărî care este „Literatura bună” (titlu de rubrică, în care lansează nume rămase fără ecou în cultura română: Adelina I. Cârdei, Const. Goran, Const. Asiminei, G. G. Băișan, Maria Botiș-Ciobanu, G.
CUGET CLAR („Noul Sămănător”). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286550_a_287879]
-
are formă clasică, iar renegarea nu este revoluționară, ci proclamată pe aceeași notă: „Atâta clasicism mă obosește”. Se întâlnesc aici caravane, nopți tropicale, beduini, miraje care duc cu gândul la inventarul simbolist. Următorul volum, Virgil Carianopol (1933), este mai pur modernist; totuși, sub învelișul „extremist”-avangardist se configurează, deocamdată vag, traseul ulterior: „când mă întorc din deșerturile tristeții/ ori din cântecul așteptându-mă în vioară/ ce coșmar doarme între frunzele acelorași sâni?/ te-am văzut aruncând mărilor trupul tău/ te-am
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]
-
București, 1921; Aspectul psihologic al războiului, București, 1922; Miorița în Moldova, Muntenia și Oltenia, București, 1924; Izvoarele poemei „Luceafărul”, București, 1926; Personalitatea lui M. Eminescu, București, 1926; Două basme necunoscute din izvoarele lui Eminescu, București, 1926; Un mare critic român modernist, domnul Eugeniu Lovinescu, București, 1927; Izvoarele lui G. Asachi, București, 1928; Lenore. O problemă de literatură comparată și folclor, București, 1929; Opera lui Mihai Eminescu, București, 1931-1932; Balada poporană română, București, 1932-1933; Istoria literaturii române moderne. Epoca Renașterii ardelene, București
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]