1,742 matches
-
că totuși Mihai nu avusese atunci suficientă răbdare-mă trezesc cu un oftat, murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice într-un târziu dl. Valy-Numai, atenție! La un milimetru ai să dai de acul de pescuit în care stă momeala și din care, odată prins, nu mai poți scăpa. Deci, să muști, amice, numai atâta cât să dai senzația că nu trădezi. Altfel nu se poate trăi, ascultă-mă pe mine, printre cei puternici. Vorbele lui Valy păreau ca o
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o Întrerupă, dar cuvintele lui trecură pe lângă ea. Bărbatul Își scoase ochelarii, Îi șterse și se simți În mare Încurcătură. Amenințările n-ar fi avut nici un efect. Ar fi putut ea să protesteze toată noaptea. Dar Îi oferise bărbatului singura momeală pe care nu-i stătea În putere s-o refuze: rațiunea. Și În spatele rațiunii Îl lăsă să ghicească, Într-o scăpărare, un argument de altă natură, unul mai prețios, o rațiune de natură diplomatică. Își șterse iar ochelarii, dădu afirmativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și până la cincizeci de kilograme, si, cu toate ca obișnuiesc să se dedice prinderii de pești zburători, s-ar crede că cea mai mare plăcere a lor este să se învârtă în jurul oricărui obiect plutitor, lăsându-se foarte usor prinși cu ajutorul unei momeli puse într-un cârlig. Un lucru curios cu privire la ei este că în momentul când sunt trași pe punte culoarea lor frumoasă, argintie, se transformă într-un auriu murdar, cu pete albastre, însă după ce mor își recapătă culoarea de la început. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fiindcă, dacă vă debarca pe insulă, va deveni rușinea eternă a insulei Bora Bora. A doua zi, pe la amiază, un pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi și cu Chimé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va deveni rușinea eternă a insulei Bora Bora. A doua zi, pe la amiază, un pescăruș începu să zboare pe deasupra capetelor lor, iar Miti Matái ordona să fie aruncat în apă un cârlig cu o momeală. Pasărea se aruncă imediat asupra momelii și se prinse în cârlig, iar după ce o traseră pe punte, Navigatorul-Căpitan îi suci gâtul și o taie în două cu un cuțit, așezând pe lemnul punții conținutul stomacului. Tapú Tetuanúi și cu Chimé din Farepíti schimbară priviri întrebătoare, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și gândurile bărbatului care continua să pescuiască și să citească, imperturbabil, până când îl vedea revenind, trei luni mai târziu. Chiar și așa, erau prieteni... Erau oare? Îl privi îndelung pe când trăgea guta fără să se grăbească, punea în cârlig ca momeală un vierme pe care îl scotea din nămol și lansa din nou unealta în apă, adâncindu-se mai departe în lectură. Erau oare prieteni? N-ar fi băgat mâna în foc. Relația și chiar conversațiile lor erau ca între prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în lectură. Erau oare prieteni? N-ar fi băgat mâna în foc. Relația și chiar conversațiile lor erau ca între prieteni, dar nu poți ști niciodată... Trebuia să-l accepte așa cum era, sau să-l uite. Un pește mușcase din momeală. Nu era foarte mare și se zbătuse puțin, dar era de-ajuns ca prânz pentru amândoi. Îl ridică deasupra capului: — O să avem de mâncare! strigă el și se îndreptă spre colibă. Părintele Carlos îl privi pe când se îndepărta cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
clipa în care această silabă strigă în urechile lui Siddhartha, judecata lui se limpezi dintr-odată...“ Închise cartea și rămase rezemat de copac, cu guta în mâna stângă, fără să-i pese dacă un pește va mușca sau nu din momeală. Își plimbă privirea pe întinsa și liniștita lagună. Pentru Hermann Hesse sau pentru eroul lui - Siddhartha - cuvântul cu rezonanțe magice, „Om“, limpezea o minte confuză de ani de zile și marca drumul drept după o viață întreagă de greșeli. Om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
s-ar părea că nu are nici o legătură cu mine țsăpunul se muia de căldură În buzunarul lui Leopold Bloom). Să zicem că sufăr de un fel de cleptomanie culturală și am comis un furt involuntar; dar de ce din toate momelile lui Ulisse eu am pus mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zgîrcit, da... și măgar, de acord... nici așa... merci, cine, mama Grahilor? foarte drăguț... a, marchiza Îngerilor, ei, da, așa mai merge - un rîs copilăresc se insinuează printre cuvinte - vezi că știi, tot primăvara... o escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și casa era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pescar la pupa navei, undița și firul puternice, industriale, venind încet după noi. Găsise undeva o șapcă Park Rangers verde și și-o trăsese peste ochi, prefăcându-se că doarme. Hainele mele ude țopăiau la capătul firului său ca momeală, un ghemotoc de aproape-mine cu un cârlig mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doar albastrul oceanului și două pagini albe, îmbibate de apă. — Și unde e acum? am zis, uitându-mă mai departe în jos. E tot aici? Nu știu, răspunse Fidorous. Poate. — Poate? — Probabil. Eric, o să-mi trebuiască alt fir și altă momeală. Vreau să... Bum. Toată puntea se cutremură, iar eu am fost aruncat în față, lovindu-mă cu genunchiul de spatele imprimantei. O durere sfâșietoare și greutatea mea desprinse aparatul din strânsoare, aruncându-mă împreună cu el peste bord. Eu în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
băgat! Madam Ciolpan ciulise urechile și își frângea mâinile. Asta m-a făcut să-mi schimb atitudinea dușmănoasă. Am salutat-o chiar cu căldură, de parcă mă despărțeam de o iubită mai în vârstă cu douăzeci de ani. A mușcat din momeală din prima: - Mergeți cumva la Cluj? Am auzit și eu de afacerea lui Stoica. Mare nebunie! Dacă aveți de gând să faceți un drum până acolo, mă luați și pe mine? - Cum să nu! Vă sunăm noi imediat ce suntem gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curent groaznic. Aruncă repede umbreluța, renunță la ochelari și arme și se cățără agil pe motociclul spațial Honda. Trebuia să atragă după el vifornița și furia găurii negre pe trasee secrete și se grăbea viclean să-i ofere o falsă momeală, pentru a deruta inamicul. I se întipări pe mutrișoară un zâmbet cinic și porni imediat; se auzi zgomotul vehiculului tușind cu intermitențe, apoi dispăru într-un nor de praf stelar! După clipe, ce durară în timpul argonauților ore nesfârșite, apăru cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îmi citește gândurile. În fond, e destul de atrăgătoare; până și eu îmi dau seama de asta. Dar au riscat, dacă stai să te gândești, bizuindu-se numai pe farmecele ei. Mă surprinde că n-au încercat să folosească o altă momeală, dacă tot s-au pornit. — Ba au încercat. M-am întors, dar încă nu eram în stare să-l privesc în ochi pe Findlay. Citea unul din romanele mele. Nu mi se mai întâmplase. N-a fost nevoie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Era atentă tot timpul la undiță, chiar și atunci când discutau. Îi plăcea foarte mult să pescuiască. Îi plăcea să pescuiască cu Nick. Un păstrăv mare țâșni la suprafață aproape de barcă. Nick trase tare de-o vâslă ca să-ntoarcă barca și momeala care se răsucea departe-n spate să treacă prin zona În care-și căuta păstrăvul hrana. În clipa În care spinarea păstrăvului se ivi din apă, roșioarele țâșniră nebunește. Stropiră suprafața apei de parcă ar fi tras cineva cu mitraliera. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din apă, roșioarele țâșniră nebunește. Stropiră suprafața apei de parcă ar fi tras cineva cu mitraliera. Un alt păstrăv ieși la suprafață, hrănindu-se În partea cealaltă a bărcii. — Mănâncă, spuse Marjorie. — Da, dar nu mușcă. Nick Învârti barca, să treacă momeala pe la ambii pești, apoi o Îndreptă spre promontoriu. Marjorie nu strânse firul până nu ajunseră la mal. Traseră barca pe plajă și Nick scoase o găleată plină cu bibani vii. Peștii Înotau În apa din găleată. Nick prinse trei dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de solzi, asta cât Marjorie se chinui să prindă și ea unul, apoi În cele din urmă, reuși să prindă un biban Îi tăie capul și-l curăță. — Nu trebuie să le scoți Înotătoarea de pe spate. Merge și așa ca momeală, dar e mult mai bine dacă au și Înotătoarea. Luă bibanii curățați și-i agăță de coadă În cârlige. Fiecare undiță avea două cârlige. Apoi Marjorie, ținând firul Între dinți, vâsli spre celălalt mal al canalului, privind Înapoi la Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
canalului, privind Înapoi la Nick, care, de pe mal, dădea drumul firului din mulinetă. — Cred c-ajunge, strigă el. — Să-i dau drumul? Întrebă Marjorie ținând firul În mână. — Da, dă-i drumu’. Marjorie zvârli firul peste marginea bărcii și privi momelile scufundându-se-n apă. Se-ntoarse și făcu la fel cu al doilea fir. De fiecare dată, Nick fixa undița de oțel cu câte o buturugă mai mare pe care o proptea astfel Încât să obțină unghiul dorit. Strânse un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fiecare dată, Nick fixa undița de oțel cu câte o buturugă mai mare pe care o proptea astfel Încât să obțină unghiul dorit. Strânse un fir care se lăsase și-l Întinse ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
proptea astfel Încât să obțină unghiul dorit. Strânse un fir care se lăsase și-l Întinse ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei. Astfel, dacă un păstrăv apuca momeala și dădea să plece cu ea, firul ținut de piedică Începea să zbârnâie. Marjorie vâsli către promontoriu ca să nu-ncurce firele. Trase tare de vâsle și barca acostă mai Încolo, pe plajă. Mici valuri se izbiră de mal. Marjorie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu se simțea-n largul său și se temea că-n orice clipă ar putea s-apară un paznic sau o poteră a cetățenilor din oraș. Vedea casele din oraș și campanilele de dincolo de creasta dealului. Își deschise cutia cu momeli. Peduzzi se aplecă și-și băgă două degete late și groase În ea, printre gutele umede. — Ai ceva plumb? — Nu. — Tre’ să ai niște plumb, spuse Peduzzi agitat. Tre’ să ai piombo. Piombo, ceva piombo. Tre’ să-l pui chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
băgă două degete late și groase În ea, printre gutele umede. — Ai ceva plumb? — Nu. — Tre’ să ai niște plumb, spuse Peduzzi agitat. Tre’ să ai piombo. Piombo, ceva piombo. Tre’ să-l pui chiar aici. Chiar deasupra cârligului, altfel momeala o să plutească deasupra apei. Tre’ să ai. Doar puțin piombo. — Tu nu ai cumva? Nu, spuse Peduzzi cotrobăind disperat prin buzunare, trecându-și degetele prin mizeria din buzunarele interioare ale hainei sale militare. Nu am. Ne trebuie niște piombo. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
caro, Îmi dai cinci lire pentru toată treaba? — Pentru azi? Întrebă tânărul, Încruntându-se. — Nu, nu pentru azi. Mi-i dai de azi pentru mâine. Ca să iau eu tot. Pane, salami, formaggio, bunătăți pentru toți trei. Tu, eu și signora. Momeli, o să iau și niște fâțe, nu doar viermi. Poate-mi ajung și de niște Marsala. Toate astea pentru cinci lire. Cinci lire pentru un serviciu. Tânărul domn se uită În portofel și scoase o bancnotă de două lire și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
știa că trebuie. Făcu un foc mic și puse ibricul pentru cafea. Cât se-ncălzea apa-n ibric, luă o sticlă goală și coborî dâmbul spre pajiște. Pajiștea era udă de la rouă și Nick voia să prindă niște cosași pentru momeală Înainte ca soarele să usuce iarba. Găsi o grămadă de cosași buni. Stăteau la rădăcina firelor de iarbă. Unii se agățau de câte-un fir. Erau reci și uzi de rouă și nu puteau sări până nu Încălzea soarele iarba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]