278,086 matches
-
are șanse de-a se realiza sub acest nume (se pare că l-a schimbat). Nu e rațional ceea ce spunem, dar e... adevărat. Unui Marian Beșcucă "tocmai bunul-gust îi lipsește, cu desăvîrșire". În scrisul unui Victor Cilincă "există și unele momente de literatură autentică, dar după fiecare din ele autorul trage apa". Un Florin Țupu "nu are instinct de poet. Din acest punct de vedere este - cum ar spune el însuși - neinstinctuabil". Un Eugen Cioclea face - cum altminteri? - figură de... cioclu
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
un număr uriaș de talente" etc. etc.), sindicaliști arborînd zîmbete complezente ce abia le camuflează lipsurile dentiției de tranziție; mutre de sărbătoare și microinterviuri cu inși gîngavi, unii purtînd pe cap șepcile proletare de odinioară, mă fac să retrăiesc stranii momente. Cînd, an de an, înainte de 1990, în calitate de "om al muncii", cu amenințările de rigoare ("ți se taie ziua, nu ți se mai dă primă tot anu^, o să ai calificativ «satisfăcător» și vei fi prelucrat la cadre"), eram silit să ajung
1 Mai muncitoresc by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13891_a_15216]
-
mă frec în cap/ când îmi trec limba razant peste dinți/ și mă strâmb", "pe buzele tale mă usuc ca o muzică lipicioasă/ dar eu sunt o muzică lipicioasă", "muzica stricată în mine/ zumzăitoare îmi ciugulește din dinți", "la un moment dat/ nu mai poți suporta altă muzică/ sigur mai sunt podurile aeroporturile/ fabricile și alte construcții gigantice/ dar e o murdărie/ o murdărie", "cânt și urlu un sunet prin care ajung la o suprafață/ surdă ocrotitoare". Iată, muzica devenită, prin
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
legătură cu cartea) este sfârșitul tragic al autorului ei, survenit în noaptea de 3 spre 4 octombrie 1903, la numai 23 de ani, într-o cameră din casa vieneză în care murise și Beethoven. Închiriată de Weininger special pentru acest moment. Își va îndrepta pistolul către inimă și va apăsa pe trăgaci. Rezultatul nu este însă cel scontat, agonizând câteva ore înainte de a-și afla sfârșitul. Pe coperta a IV-a a ediției române este reprodusă celebra fotografie a lui Weininger
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
tonul nici nu poate fi altul. În cazul lui Koke însă, descoperim o căldură neașteptată, o adevărată explozie a simțurilor se filtrează prin cuvânt. Paul Gauguin este conștient când pictează o capodoperă. Nu se întâmplă oricând acest lucru, e un moment așteptat, presimțit și dorit cu o intensitate tulburătoare. Sunt câteva asemenea momente relatate magistral în carte. De pildă, când pictează Manao tupapau. Traducerea e voit ambiguă: iubita lui tahitiană, Teha’amana, speriată de spiritul mortului ori spiritul mortului care și-
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
o căldură neașteptată, o adevărată explozie a simțurilor se filtrează prin cuvânt. Paul Gauguin este conștient când pictează o capodoperă. Nu se întâmplă oricând acest lucru, e un moment așteptat, presimțit și dorit cu o intensitate tulburătoare. Sunt câteva asemenea momente relatate magistral în carte. De pildă, când pictează Manao tupapau. Traducerea e voit ambiguă: iubita lui tahitiană, Teha’amana, speriată de spiritul mortului ori spiritul mortului care și-o reamintește. „O imagine pe care, cu timpul, o va păstra în
Un nou roman al lui Llosa by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13884_a_15209]
-
cel care le povestește a auzit pentru prima oară o expresie. Și în cazul nostru, nu se poate susține cu certitudine că poveștile sînt false; ele nu au însă credibilitate explicativă. A fost evocată o răscoală (plasată, de altfel, în momente diferite: fie la 1770, fie la 1802) în care revoltații au uzurpat atributele puterii domnești găsindu-se în acest detaliu motivația pentru termenul crai: "s-au răsculat o ceată de apelpisiți, numindu-se crai de Curtea Veche"; aceștia au în
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
cum suntem. Pe de altă parte, acasă la el românul știa să mențină curățenia, în ciuda faptului că regimul conducător făcea eforturi titanice de a-l transforma într-un animal murdar. Cozile și, adeseori, bătaia pentru hârtie igienică trebuie privite ca momente de eroism ale unei populații aflate într-o luptă inegală cu bestiile care încercau să-i controleze nu doar mintea, ci și fiziologia. Spre onoarea lui, românul n-a cedat, și adeseori renunța la cozile de sute de metri la
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
trece dorința de a mai face reforme. Asta se simte dinainte eu unul nu prea văd elanul reformator al Bucureștiului. Mă așteptam în schimb ca societatea civilă din România și partidele din opoziția democratică să ia mult mai în serios momentul acestui posibil nou început. Nimic Poate vin americanii să ne scape de corupție, poate ne scot ei din sărăcie Noi cu mesajele de mulțumire și de recunoștință și cu speranța că... Noroc cu dl Iliescu și cu vizita sa în
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
organizator: Editură Humanitas Educațional care a retipărit Cărțile cu Apolodor în condiții grafice extraordinare. Un moderator: Ioan Ț. Morar. După lansarea cărților, la care au vorbit Doamnele Lyggia Naum, Rodica Zafiu și Directoarea Editurii Humanitas Educațional, Dana Papadima, a urmat momentul întemeietor. Se considera membru al Clubului Apolodor oricine citește un fragment favorit din povestea pinguinului din Labrador a spus solemn domnul moderator, adăugînd liniștitor: nu se plătește cotizație. Să deschidem cărțile (am facut zilele trecute un drum pînă acasă la
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
închis cartea, pentru că știa versurile pe dinafară. Cea mai timidă a fost domnișoara Iulia ( 5 ani) care nu s-a lăsat adusă cu nici un chip în fața microfonului, deși în particular (spun martorii) i-a fost tare dor de Apolodor. Iar momentul cu adevarat inedit a fost un băiețel îndrăzneț care nu știa nimic despre eroul care a dat numele noului Club. Cei prezenți au asistat la un dialog neconvențional: Domnul moderator citînd: "Cum se numea ?" Băiatul: Scufița Roșie. Moderatorul: Nu, nu
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
acesta din urmă adăugându-se premoniția funestă a Desdemonei) sunt răscolitoare prin devoțiunea cu care artista își abandonează propria ființă în clipele de reculegere. Așa cum apare și tălmăcirea ariei Vissi d^arte din Tosca o imensă, fierbinte rugă rostită la moment de cumpănă. Avalanșele de sunet, accentele apăsate, amenințătoare, alternate cu fraze imploratoare ( Divinités du Styx din Alceste de Gluck), furia și vehemența Elettrei, virtuozitatea dramatică (D^Oreste, d^Ajace din Idomeneo de Mozart), patina doloroso � Non più di fiori
“Mariana Nicolesco în România” by Costin Popa () [Corola-journal/Journalistic/13909_a_15234]
-
țin minte că în stânga era casa cu o curte, iar în dreapta - o mică biserică. Foarte frumos! - Să revenim la prima întâlnire. - Da. În seara aceea eram acolo mai mulți tineri, băieți și fete, fiecare cu flirt-ul lui. La un moment dat, doamna Moisil a luat-o pe Lena lângă dânsa ca să stea de vorbă; eu, fiind singură, am asistat la conversația lor din care am aflat că fiul ei - Grigri (care era și el singur în seara aceea) se desparte
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
în week-end). Ne-am așezat să ne odihnim; pe la ora 6 a început să gâfâie și mi-a spus că nu se simte bine. L-am așezat într-un fotoliu lângă geam ca să aibă mai mult aer, dar la un moment dat mi-a zis: "nu se compensează plămânul". A pus capul într-o parte și... gata. Așa a murit. Acolo n-ai voie să păstrezi persoana decedată. Anunți decesul și o iau imediat. Am stat singură toată noaptea, el fiind
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
l-a salvat. - Cu siguranță. - Cum vă explicați faptul că reușea să facă matematica agreabilă și unor neinițiați? - Avea talentul extraordinar de a vorbi foarte clar încât îți dădea impresia că înțelegi totul. Spun asta din proprie experiență. La un moment dat a început să țină niște cursuri de Informatică la care m-am dus și eu. Ei bine, deși n-aveam nici o legătură cu materia respectivă, plecam de acolo cu senzația că am înțeles totul. Ca mine trebuie să fi
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
ca și cum ne-am adăposti în sunete tihna și ni s-ar mai diminua seriozitatea la atingerea umbrelor și a temerilor noastre. A dilata, pur și simplu, așteptarea, a împărți anticipat bucuria iminentă, a pregăti adăpostul pentru primii vizitatori până ce vine momentul și o mână se aventurează, degetele pipăie după întrerupător, patru ochi se deschid deodată exact în mijlocul exploziei de lumină și recunosc pentru câteva clipe voracitatea flăcării ei și cedează necontenit în fața farmecului și a zâmbetului tăcut, care spune gata, iar
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
plini de entuziasm, înțelegând că nu există decât un singur ocean de fosfene. Ne-a trebuit numai o oră ca să le învățăm suficient de bine mersul, că trebuia să-i împingem ușor ca să-i facem să sară în locul și în momentul nimerit, ca să străbată hotarul imaginar al domeniului, ceea ce ne prilejuia clipe de amuzament la care revenim în fiecare noapte. Nu sunt întotdeauna la fel de ascultătoare ca astăzi, nici punctuale. Au fost dăți când a trebuit să le așteptăm în zadar timp
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
zilnice sau de parcă și-ar fi revendicat prin această zăbavă dreptul lor la trândăvie. Chiar astăzi, de pildă, Marta are o fosfenă care își caută pe ascuns drumul de întoarcere spre somn și care va profita de cel mai mic moment de neatenție pentru a se retrage în taină. Însă Marta a văzut-o și nu-i va îngădui așa ceva, de aceea aprinde iar lumina și ne uităm amândoi uluiți, conștienți că nici unul nu va mai putea dormi sau scăpa și
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
se folosește de limbajul epocii sale, cele două elemente cu care scriitorul adevărat întreține o relație polemică. Cea mai mare problemă a criticii este aceea de a învinge dificultatea pe care o ridică propria semnificație dată tradiției și limbajului, în momentul în care este pusă în situația de a recunoaște caracterul singular al formelor ce nesocotesc această semnificație. Realitatea este că epocii noastre, mai mult decît oricărei alte perioade, îi lipsesc resorturile și provocările ce ar stimula un atare trafic de
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
a autoriza ideologic această situație de fapt și în legătură cu care va trebui să ne întrebăm în ce măsură reprezintă o separare față de conceptul de modernitate și în ce măsură ea înseamnă inovația unor tineri față de care s-a evitat orice formă de critică, din momentul în care aceștia au renunțat la a mai fi critici. Dacă e așa, să vină canibalii La urma urmelor, poate au ei vreo soluție.
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
de conceptul de canibalism. Antropofagul înțeles ca subiect al dreptului natural, al dezbaterilor juridice asupra libertăților ce-i revin omului în situații extreme, antropofagul ca subiect al disputelor teologale și filosofice privind soarta materiei care a alcătuit corpul uman, în momentul de grație al resurecției și, în fine, antropofagul înțeles astăzi drept o creație a circumstanțelor și a educației. Cătălin Avramescu procedează tactic, își împarte subiectul în unsprezece capitole și face din fiecare o "poveste" în sine, în aparență ruptă de
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
naufragiați în antropofagi este laboratorul mental în care sînt testate efectele schimbării acestei distanțe. Dilemele identității e un capitol ce privește cu ochi atent textele ce-și pun problema identității dintre antropofag și masa lui. Ce se va întîmpla în momentul învierii cu aceleași particule omenești ce au fost nevoite să fie materia a două identități diferite, urmare a actului canibal? Distanța dintre răspunsul lui Toma d’Aquino, Hugo Grotius, Hume și Freud e iarăși martor al unei evoluții esențiale în
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
adînci anxietăți. Paragraful final al cărții trimite la Kant și formulează, scurt, miezul întregii demonstrații: În analiza kantiană, puterea suveranului modern crește conform unei logici ascendente și implacabile, care duce la un deznodămînt devastator și cu semnificație universală. Acesta este momentul în care canibalul dispare ca subiect al științei despre ordinea morală, pentru că el a fost eclipsat de stat, noul agent al cruzimii absolute." Cătălin Avramescu - Filozoful crud, O istorie a canibalismului, Humanitas, București, 2003, 392 pag.
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
deși recent apărut în peisajul bucureștean, ne-a oferit, deja, multe delicatese cinematografice) Așadar, o conferință de presă la Hotel Marriott, un interviu în exclusivitate și o lecție de cinema la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică - iată trei momente ale acestei vizite-eveniment, prilej unic de a retrasa, călăuziți de cineast, reperele unei vieți și ale unei cariere, cu adevărat de excepție. La început a fost Roman Liebling, un băiețel firav născut la Paris în 1933, pe 18 august, din
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
am făcut și apoi le-am uitat. Descopăr, chiar, cu plăcere și eforturile unui tînăr regizor care promite. Dar, nu am raporturi cordiale cu aceste filme. Filmele mele nu sunt rodul obsesiilor mele, ci al interesului meu, într-un anumit moment pentru un anume subiect, pentru o anume temă. Însă, în timp ce realizam "Pianistul", am constatat că tot ce am făcut pînă acum, au fost doar simple repetiții pentru acest film". Creația lui Polanski nu se supune unei categorisiri. Ea nu poate
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]