2,772 matches
-
cultural, Noua Dreaptă se autodefinește succesoare a unor personalități culturale ca Mihai Eminescu, Nicolae Paulescu, Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Corneliu Codreanu, Ion Moța, Vasile Marin, Alexandru Cantacuzino, Mircea Eliade, Constantin Noica, Dumitru Stăniloae. Sunt nume care amestecă legionari, teologi și monahi, precum și intelectuali cunoscuți ai perioadei interbelice. Mișcarea îi reunește pe cei care vor 'altceva' și care sunt gata să se alăture celor circa 6000 de membri din toată țara25 (în majoritate studenți la Istorie, Drept și Teologie) și ai Frontului
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cruce grea și urâtă: o ticăloasă boală de intestine. Ar fi trebuit să deznădăjduiesc, să mă întunec. Credința îmi ajută să o rabd cu destul stoicism și să nu-i îngădui să-mi zdruncine bucuria de a fi creștin și monah - pe măsura darului, foarte puțin adică, având totuși dreptul de a rosti: Et in Arcadia ego”. I se dă voie să țină o cameră la București pentru nevoile lui scriitoricești. Apare aici din când în când, își vizitează prietenii, ia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
dispariția lui S. au apărut scrierile sale teologice (Predicile), dar și o serie de convorbiri, cum sunt acelea cu Zaharia Sângeorzan, rezultat a „365 de întrebări incomode”, adresate între 11 ianuarie 1988 și 11 martie 1989, însă tipărite în 1992. Monahul a răspuns prompt, cu voioșie chiar, într-o deplină libertate a spiritului la întrebările ce i s-au pus. A ieșit o carte despre asceză, poezie, iubire, păcat, în fine, o carte despre fățăria și corupția care au pătruns în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
până la capătul obrăzniciei și terorismului verbal, până la capătul deznădejdii și amețelii, potrivit gustului cultural al Occidentului”. Ar fi ceva de obiectat aici și anume că s-a întâmplat, parcă, invers: gustul cultural francez s-a adaptat, mai degrabă, lui Cioran. Monahul de la Rohia nu îi scuză lui Cioran lipsa de religiozitate, nihilismul și, în ultima vreme, faptul că și-a pierdut modestia și discreția adaptându-se moralei occidentale. S. are, în genere, „o bună așezare”, cum ar spune Noica, față de valori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
înseamnă a fi în zilele noastre un bun creștin. De oriunde ar porni, teologul ajunge la această chestiune. Călugărit, el se duce smerit la superiorul mănăstirii și îl întreabă dacă în noua lui condiție mai are dreptul să scrie. Dezlegat, monahul Nicolae ia în serios îndemnul și scrie fără frică aceste „cuvinte de credință” în care amestecă fantasmele cărturărești cu reprezentările sale religioase. Ele nu pot fi rezumate și nici nu se poate scoate din ele un număr de concepte teologice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
sine, București, 1988; Jurnalul fericirii, îngr. și postfață Virgil Ciomoș, Cluj-Napoca, 1991; ed. postfață Virgil Bulat, Cluj-Napoca, 1997; Monologul polifonic, îngr. Virgil Bulat, Cluj-Napoca, 1991; Dăruind vei dobândi. Cuvinte de credință, Baia Mare, 1992; ed. 2, îngr. Ioan Pintea, Cluj-Napoca, 1994; Monahul de la Rohia răspunde la 365 de întrebări incomode adresate de Zaharia Sângeorzan, București, 1992; ed. 2, București, 1998; Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj-Napoca, 1993; Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Băciuț, Târgu Mureș, 1994; Călătoria unui fiu risipitor, îngr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
22”, 1992, 41; Cristea, A scrie, 45-53; Alexandru George, Critica lui N. Steinhardt, RL, 1993, 4, 5; Adrian Popescu, Înțeleptul de la Rohia, ST, 1993, 1; Mihai Iacob, Despre tristețea „rezistenței prin cultură”, RL, 1993, 14; Valeriu Cristea, N. Steinhardt - scriitor, monah, profet, CC, 1993, 4; Valentin Chifor, Sub semnul iubirii, ST, 1993, 5; Maria-Elena Ganciu, Poveste de dragoste, ECH, 1993, 7-8; Vlad Pavlovici, Imitatio Christi, ST, 1993, 8-9; Aurel Martin, „Primejdia mărturisirii”, RL, 1993, 47; Grigurcu, Peisaj, I, 11-24; Ierunca, Subiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
fi creștin, îngr. Florian Roatiș, Baia Mare, 1999; Florin Rogojan, Cum să evadezi din totalitarism. Opțiunea Steinhardt, ST, 2000, 2-3; Alex. Ștefănescu, Expeditor: N. Steinhardt, RL, 2000, 18; Gheorghe Grigurcu, Un estet al ființei, VR, 2000, 8-9; Dan C. Mihăilescu, Răspunsurile monahului rătăcitor, „22”, 2000, 41; George Ardeleanu, Nicolae Steinhardt, Brașov, 2000; Dicț. esențial, 796-797; Cristea-Enache, Concert, 429-434; Manolescu, Lista, II, 316-319; Micu, Ist. lit., 783-784; Petraș, Panorama, 593-594; Pop, Viață, 19-36; Popa, Ist. lit, II, 1055-1056; Simion, Ficțiunea, III, 363-371; Arșavir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
anticlericală. Acest segment biografic, considerat drept "o soluție conjuncturală pentru a depăși dificultățile materiale"117, va fi resemnificat peste timp de poetul autodidact și investit cu valori pe care știuse oricând să le prețuiască: prietenia, spiritul religios autentic, harul marilor monahi, timpul destinat lecturii și scrisului, de care s-a bucurat din belșug. "La mânăstire am citit mărturisește poetul în Predoslovie la cartea de debut a lui Valeriu Anania în limba veche a bisericii graiul cu adevărat românesc și aș bănui
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ține de orice intelect superior aflat în faza incipientă a probematizărilor existențiale pe care însă experiențele individuale îl singularizează. Cu certitudine, etapa duhovnicească a fost determinantă pentru maturizarea eului poetic arghezian. S-a spus că poetul s-a născut atunci când monahul a murit, tocmai pentru că marea sa aventură, cum o numește Alexandru George, i-a amprentat sufletul liric. E interesant, în acest sens, modul contrastant în care Arghezi se raportează la Biserică (în sensul de instituție religioasă concretă), pe de o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prima parte a pedepsei, adică la confiscarea averii și la trimiterea la mănăstire. Ștefan este trimis la Snagov, iar Teofil la Tismana, „ca să-și plângă pă ca tele acolo“. Cei doi nu sunt caterisiți, ci doar decăzuți din rang devenind „monahi proști“. Cum nu devin mireni, pedeapsa politicească nu poate fi aplicată. Această sentință susține ideea că Pravila are deseori rolul de „manual“, mai degrabă decât de lege în adevăratul înțeles al cuvântului. În sprijinul acestei ipoteze se află chiar pe
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
bărbați se preferă mănăstirile Snagov, Cer ni ca și Căldărușani. Obișnuiții acestor locuri de recluziune sunt preoții și călugării care au încălcat regulile ecleziastice și uneori câte un boier rebel. În iunie 1798, Aca chie ie ro mo nah, Dionisie monah și Gherasim monahul au fost puși la „popreală la mănăstirea Znagov unde să fie șăzători până la sfîrșitul vieții lor“, pentru că „abătându-se la rele pe treceri, um blând pe la locuri ne trebnice prin cafenelei prin cârciume după beții și mișelii
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
mănăstirile Snagov, Cer ni ca și Căldărușani. Obișnuiții acestor locuri de recluziune sunt preoții și călugării care au încălcat regulile ecleziastice și uneori câte un boier rebel. În iunie 1798, Aca chie ie ro mo nah, Dionisie monah și Gherasim monahul au fost puși la „popreală la mănăstirea Znagov unde să fie șăzători până la sfîrșitul vieții lor“, pentru că „abătându-se la rele pe treceri, um blând pe la locuri ne trebnice prin cafenelei prin cârciume după beții și mișelii cu cântece i
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
1995; B. Klima, 1995; J.-P. Mohen, 1995; M. Otte, 1995; Ph. Walter, 1995). În literatura românească de profil, puțini specialiști s-au „aventurat” în evidențierea artei antropomorfe feminine și a valențelor spirituale ale reprezentărilor (A. Nițu, ms., 1980; D. Monah, 1992; 1997; V. Chirica, 2004a; 2004b; 2006; V. Chirica, M.C. Văleanu, 2008). Este important de precizat faptul că în literatura consultată sau numai indicată se găsesc foarte rar informații cu privire la aspectele spirituale ale prezenței elementelor de artă antropomorfă feminină în
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Mai adăugăm faptul că în diferite stațiuni cucuteniene (de factură Cucuteni B) au fost descoperite numeroase alte statuete pictate cu motive care reprezintă „saboți” mai înalți sau mai scurți (V. Chirica, M. Tanasachi, 1985, p. 526, fig. 30/1; D. Monah, 1997, fig. 168/1, 2, 4; 171/10) Așa cum am precizat mai sus, această statuetă reprezintă cea mai evidentă modelare a divinității feminine în postura de orantă, în cadrul ceramicii și plasticii antropomorfe feminine neo eneolitice. Dacă avem în vedere redarea
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
în manieră picturală, foarte stilizată, a acestui tip de reprezentare feminină pe ceramica eneolitică, vom constata că a existat un canon obligatoriu pentru evidențierea divinității-mamă, înscriindu-se printre temele majore (V. Chirica, 2004 a, p. 119) sau marile teme (D. Monah, 1992, fig. 4/1) ale iconografiei ceramicii și plasticii Cucuteni Tripolye. Dar, ca și tratare plastică, explicită și naturalistă, nu cunoaștem, până în prezent, nici o altă modelare a orantei, cu excepția unei plăci antropomorfe descoperită la Trușești-Botoșani, în nivel de locuire Cucuteni
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
A fost descoperită în perimetrul locuinței XL, care constituia, probabil, un tip de sanctuar al așezării. Piesa a intrat de mult în literatura de specialitate (O. Hőchmann, 1987, p. 97, fig. 9; M. Gimbutas, 1987, p. 113, fig. 4; D. Monah, 1997, p. 261, fig. 9/4; M. Petrescu-Dîmbovița ș.a., 1999, p. 527, fig. 372/2; *** 2009, nr. 64, p. 150). Despre această piesă, Dan Monah (1997, p. 38) scria că ea reprezintă „o interesantă piesă, înaltă de 73 cm și
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
O. Hőchmann, 1987, p. 97, fig. 9; M. Gimbutas, 1987, p. 113, fig. 4; D. Monah, 1997, p. 261, fig. 9/4; M. Petrescu-Dîmbovița ș.a., 1999, p. 527, fig. 372/2; *** 2009, nr. 64, p. 150). Despre această piesă, Dan Monah (1997, p. 38) scria că ea reprezintă „o interesantă piesă, înaltă de 73 cm și lată de 70 cm, modelată din chirpic cu multă pleavă, a fost descoperită în locuința nr. 40, ce aparține tot nivelului Cucuteni A de pe Țuguieta
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ultimul timp au fost descoperite și publicate mai multe imagini ale reprezentărilor antropomorfe, îndeosebi feminine, cărora noi le acordăm și interpretarea ce poate fi acceptată ca orantă. Astfel, dacă vom relua discuțiile în legătură cu cele două ansambluri precucuteniene, de la Poduri-Bacău (Dan Monah, Gh. Dumitroaia, F. Monah, 2003) și, respectiv, Isaiia-Iași (N. Ursulescu, Felix-Adrian Tencariu, 2006), vom observa că fiecare conține câte un scăunel (tron ?) cu extremitățile superioare supraînălțate (nr. 10122 la Poduri și nr. 7 la Isaiia) (fig.2/1-2; 3/ 1
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
descoperite și publicate mai multe imagini ale reprezentărilor antropomorfe, îndeosebi feminine, cărora noi le acordăm și interpretarea ce poate fi acceptată ca orantă. Astfel, dacă vom relua discuțiile în legătură cu cele două ansambluri precucuteniene, de la Poduri-Bacău (Dan Monah, Gh. Dumitroaia, F. Monah, 2003) și, respectiv, Isaiia-Iași (N. Ursulescu, Felix-Adrian Tencariu, 2006), vom observa că fiecare conține câte un scăunel (tron ?) cu extremitățile superioare supraînălțate (nr. 10122 la Poduri și nr. 7 la Isaiia) (fig.2/1-2; 3/ 1). Precizăm că, la Poduri-Bacău
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
Cal B.C.). În perimetrul construcției nr. 36 (locuință sanctuar), lângă cea de a doua vatră, s-a descoperit ansamblul numit Soborul Zeițelor, cu cele 21 statuete feminine, 13 tronuri și alte două mici piese neidentificabile, toate din lut ars (Dan Monah, Gh. Dumitroaia, F. Monah, 2003, p. 34, 44-46, 107 111, 143-144). Autorul descoperirilor precizează că, din totalul statuetelor, 15 erau de dimensiuni mari, dintre care, 13 păstrau încă un „luxuriant decor pictat cu roșu”, alte 6 statuete fiind de dimensiuni
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
construcției nr. 36 (locuință sanctuar), lângă cea de a doua vatră, s-a descoperit ansamblul numit Soborul Zeițelor, cu cele 21 statuete feminine, 13 tronuri și alte două mici piese neidentificabile, toate din lut ars (Dan Monah, Gh. Dumitroaia, F. Monah, 2003, p. 34, 44-46, 107 111, 143-144). Autorul descoperirilor precizează că, din totalul statuetelor, 15 erau de dimensiuni mari, dintre care, 13 păstrau încă un „luxuriant decor pictat cu roșu”, alte 6 statuete fiind de dimensiuni mai mici. Cele 13
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
ca principală divinitate a Preistoriei vechi. Pe binecunoscutul altar de la Trușești (reprezentat în numeroase lucrări care tratează dualitatea (“coincidența contrariilor”), sau pe vasele de la Dumești, Ghelăiești, Trușești, Scânteia, toate aparținând culturii Cucuteni, sunt reprezentate cele două entități ale cuplului antropomorf (Monah, D., 1992, fig. 3/1; 4/1; Monah D., 2001, p. 181), ca element al comuniunii celor două principii ying și yang. Pe alte vase neo-eneolitice, dualitatea pare să fie reprezentată numai de principiul feminin dublat, dar nu în asociere
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
altar de la Trușești (reprezentat în numeroase lucrări care tratează dualitatea (“coincidența contrariilor”), sau pe vasele de la Dumești, Ghelăiești, Trușești, Scânteia, toate aparținând culturii Cucuteni, sunt reprezentate cele două entități ale cuplului antropomorf (Monah, D., 1992, fig. 3/1; 4/1; Monah D., 2001, p. 181), ca element al comuniunii celor două principii ying și yang. Pe alte vase neo-eneolitice, dualitatea pare să fie reprezentată numai de principiul feminin dublat, dar nu în asociere alăturată, ci prin acuplare, iar noi credem că
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
practicilor, riturilor și ritualurilor colective cu caracter de generalizare, obligatorii pentru toate comunitățile umane din imensa arie de răspândire a locuirilor celor trei faze de evoluție a culturii (complexului cultural) Cucuteni-Ariușd-Tripolie). După opinia noastră, marile teme religioase identificate de D. Monah (1992), V. Chirica (2004 a; 2004 b), de alți exegeți (A. Nițu, 1980; A. Nițu, V. Chirica, 1987, A. Nițu, M. Mantu, 1987; M. Petrescu Dîmbovița, M.-C. Văleanu, 2004 etc.) pot reprezenta doar idei generale ale religiozității comunităților umane
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]