3,149 matches
-
pentru întreaga situație creată 403. Cunoscând importanța câștigării încrederii puterilor europene, Carol își manifesta încă din acest moment preocuparea de a-și face cunoscute intențiile sale mai multor șefi de state. Primii cărora li se adresa în acest sens erau monarhii Franței, Rusiei și Turciei. În scrisoarea din 1 mai către Napoleon, transmisă de la Zürich, noul suveran al Principatelor Române insista pe ideea că, acceptând această favoare, răspundea chemării poporului român, fără ca el să o fi solicitat. Carol sublinia, în egală
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
realiza, în cuvântarea sa către noul suveran, la intrarea acestuia în București o legătură simbolică între prințul de Hohenzollern și doi dintre domnitorii importanți ai istoriei românilor, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul. Amândoi erau prezentați drept înaintași ai noului monarh, creându-se în felul acesta o linie descendentă pentru un prinț venit din alt spațiu istoric, dar care urma să aibă o misiune deloc ușoară: "Fă din această frumoasă țară sentinela înaintată a libertăților moderne, bulevardul nebiruit al civilizației occidentale
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
o nouă eră istorică, a fost urmată de discursul de răspuns al domnitorului. În alocuțiunea sa, Carol I nu ezita să numească actul săvârșit în fața reprezentanților țării ca fiind cel mai important moment al vieții sale. Cunoscând suspiciunile Puterilor Garante, monarhul român menționa în mod public angajamentul său privind respectarea și menținerea legăturilor cu Imperiul Otoman 436. Cu toate aceste asigurări, puterile europene făceau diferite considerații asupra unora din actorii politici interni văzuți drept factori ai destabilizării interne și regionale în
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
și din inexistența unui sprijin politic consecvent din partea Franței și a Marii Britanii. Guvernele celor două state insistau inclusiv pentru acceptarea de către Carol a formulei: "parte integrantă a Imperiului Otoman", considerată de către acesta a fi "o expresie ofensatoare". Abilitatea și insistența monarhului român dădeau roade în cele din urmă, ministrul de externe Ali Pașa acceptând să completeze controversatul text cu sintagma: "în limitele fixate de capitulații și tratatul de la Paris"441. Recunoașterea ca domn al României a lui Carol I se realiza
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
decizional în privința mutării Curții de Casație la Iași, fosta capitală a Moldovei se afla, imediat după preluarea tronului, în atenția noului suveran. După vizita întreprinsă aici în toamna anului 1866, urmată de o adevărată călatorie inițiatică în restul Moldovei, tânărul monarh revenea și în anii următori. 1867 era anul în care suveranul român lua parte la mai multe întâlniri și recepții, toate având ca obiectiv stabilirea unor noi contacte și consolidarea altora cu elita politică moldovenească. Printre personalitățile întâlnite de monarhul
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
monarh revenea și în anii următori. 1867 era anul în care suveranul român lua parte la mai multe întâlniri și recepții, toate având ca obiectiv stabilirea unor noi contacte și consolidarea altora cu elita politică moldovenească. Printre personalitățile întâlnite de monarhul român pe parcursul anului amintit se aflau chiar doi dintre contestatarii de la 3 aprilie 1866, respectiv Calinic Miclescu și N.R. Rosnoveanu. Suspiciunile legate de cei doi nu dispăreau prea curând, din cauza articolelor apărute în ziarul ieșean Poporul, girat de Rosnovanu, din
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
politică în general 647 sau a mesajului transmis Parlamentului o lună mai târziu 648, prin care societatea românească era îndemnată să se angreneze în activități economice și administrative, rivalitățile și neînțelegerile în cadrul elitei politice își fac apariția din nou. Dorința monarhului român de a demara procesul de modernizare era dublată de permanentele căutări și regrupări politice, specifice, de altfel, unei perioade de început. Consecințele acestei situații se vedeau la nivelul coerenței actului de guvernare și a modului defectuos în care se
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
reprezentanții celorlalte etnii care locuiau pe teritoriul României. Surpriza cea mare venea după 1866 din partea prințului Carol de Hohenzollern care, devenit șef al statului român, își însușea o bună parte din retorica politică românească. Era aceasta o strategie a noului monarh pentru a fi mai ușor acceptat de către clasa politică de la București sau convingerile personale coincideau cu ale acesteia? La fel de binevenită este și întrebarea în legătură cu motivele pentru care, într-un timp foarte scurt (1848-1866), oameni politici susținători, la un moment dat
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
atins prin urcarea pe tron a lui Carol I. Ulterior acestui moment, luptele politice interne, anunțate încă din timpul redactării Constituției, prindeau tot mai mult contur, fiind concentrate asupra ritmului și direcției procesului de modernizare. La fel de importante erau pentru noul monarh al Principatelor Române realizarea și aprobarea de către forul legislativ al țării a unei noi constituții. Nu doar monarhul resimțea nevoia unei noi constituții, ci și restul actorilor politici. Astfel, chiar la 16 februarie 1866 Ion Ghica trimitea o adresă, în
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
timpul redactării Constituției, prindeau tot mai mult contur, fiind concentrate asupra ritmului și direcției procesului de modernizare. La fel de importante erau pentru noul monarh al Principatelor Române realizarea și aprobarea de către forul legislativ al țării a unei noi constituții. Nu doar monarhul resimțea nevoia unei noi constituții, ci și restul actorilor politici. Astfel, chiar la 16 februarie 1866 Ion Ghica trimitea o adresă, în calitatea sa de prim-ministru, lui I.G. Florescu, vicepreședinte al Consiliului de Stat, cu solicitarea expresă din partea Locotenței
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Parlamentului pe 10 mai 1866, Camera nu dorea să acorde domnitorului decât un drept de veto condiționat suspensiv asemănător cu acela al președintelui S.U.A. în timp ce suveranul român cerea un drept de veto necondiționat și absolut 699. Observațiile formulate de noul monarh luau, după o dezbatere în cadrul Parlamentului, pe 26 iunie/8 iulie, forma articolului 63 din Constituție a cărui esență era acordarea dreptului de veto absolut al monarhului în baza căruia acesta putea să refuze sancționarea legilor. În prima fază a
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
cerea un drept de veto necondiționat și absolut 699. Observațiile formulate de noul monarh luau, după o dezbatere în cadrul Parlamentului, pe 26 iunie/8 iulie, forma articolului 63 din Constituție a cărui esență era acordarea dreptului de veto absolut al monarhului în baza căruia acesta putea să refuze sancționarea legilor. În prima fază a discuțiilor, proiectul constituțional prevedea în această privință recunoașterea pentru șeful statului a dreptului de a dizolva Camera în cazul existenței unor divergențe de păreri cu el. Dacă
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
legislativ suprem 700. Trebuie spus că puține au fost momentele în care în timpul dezbaterilor articolelor din Constituție rivalitățile și pasiunile politice să fi prins contur foarte clar. Problema evreiască și forma articolului șapte, dar și problema dreptului de veto pentru monarh erau câteva din motivele disputelor politice din vara anului 1866. În rest, spiritul general fusese unul al dialogului și al compromisului. Dovada cea mai clară a afirmației noastre o reprezintă declarația lui Aristide Pascal, raportorul unui comitet înființat tocmai ca
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
politice își fac apariția din nou. Dacă noul șef de stat a reușit, credem, destul de repede să îmbrace "hainele" principelui ideal, aceasta i se datorează. "Strategia" pe care a urmat-o a presupus, încă de la început, urmărirea unui model de monarh constituțional. Un loc important în această strategie îl ocupau proclamațiile către popor prin care încerca să dovedească o bună cunoaștere a istoriei românilor, dar și faptul că era preocupat de problemele societății românești 752 de care află prin numeroasele deplasări
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
sau ridicarea unora care să amintească de alegerea sa de către români, va deveni un fapt obișnuit 754. Plasându-se în continuitatea simbolică a unor domni extrem de populari, principele străin devenea pe această cale parte a ființei naționale românești 755. Dorința monarhului român de a demara procesul de modernizare era dublat de permanentele căutări și regrupări politice, specifice, de altfel, unei perioade de început. Consecințele acestei situații se vedeau la nivelul coerenței actului de guvernare și a modului defectuos în care se
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
plasarea lui pe o poziție adversă față de fostul domn și convingerea că, prin venirea lui Carol de Hohenzollern în fruntea României, țara urma să cunoască "o reînviere a libertății". După astfel de declarații, conflictele ce apar în anii 1870-1871 între monarh și anumite grupări politice, la care au participat și liberalii, erau greu de prevăzut. Concluzie Dacă ar fi să vorbim de anii ce reprezintă puncte de reper în istoria modernă a României, 1866 poate fi considerat unul extrem de important din
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
în egală măsură o problemă internațională de a cărei soluționare depindea stabilitatea și echilibrul întregii Europe. Șansa, dacă putem spune așa, Principatelor Române a fost existența unui stat francez cu o viziune amplă asupra dinamicii politice europene și a unui monarh precum Napolean al III-lea care a înțeles necesitatea chiar pentru Franța de a contribui la apariția la nordul Dunării a unui stat care să poată opune rezistență ascensiunii pe care începuse să o cunoască în această perioadă Rusia. Toate
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
direcția modernizării statului român au fost considerabile și cu toate acestea neînțelegerile dintre cel ales șef al statului român la 24 ianuarie 1859 și o mare parte a elitei politice, dar și existența unei bariere comunicaționale între el și restul monarhilor europeni contribuiau din plin la scurtarea mandatului său. Existența unei raportări negative la adresa "domnului unirii" la 1865 și 1866 fusese generată și de o puternică criză economică, fapt care făcea ca, în momentul abdicării, să nu existe practic o acțiune
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
început acest fapt se află la originea politicii italiene a suveranilor germani. Timp de 300 de ani ei vor domina nordul și centrul Italiei, părând dezinteresați, în mare măsură, de problemele germane. Teoretic, Imperiul este de natură universală și conferă monarhului suveranitatea asupra întregului Occident. Dar aceste idei nu au putut fi niciodată concretizate. Regele trebuia să meargă la Roma pentru a fi sacralizat împărat de către papă. Instituția Bisericii s-a consolidat. Începând cu domnia lui Otto I, ea devine "biserica
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
principii Bavariei. În aceste lupte au intervenit Franța și papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori de la Oberlahnstein și Rense (1338) au proclamat necesitatea menținerii drepturilor coroanei imperiale și faptul că puterea monarhului este dată de votul electorilor, neavând nevoie de confirmarea pontificală 141. Noul candidat va fi ales numai de principii electori, cu unanimitate sau majoritate de voturi. Dieta de la Frankfurt din 6 august 1338 va conferi caracter de lege Declarației de la
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
zile interzise din săptămână (de miercuri seara până luni dimineața). Pentru că efectul nu a fost cel scontat, papalitatea a hotărât să canalizeze spiritul războinic al feudalității apusene într-o altă parte a lumii. În același timp, se făceau presiuni asupra monarhilor care nu recunoșteau primatul spiritualului asupra temporalului. În aceste condiții se arunca anatema, iar a fi exclus din Biserică echivala cu scoaterea individului în afara societății, cu pierderea dreptului la ceremoniile care îi marcau statutul social 176. În conciliile de la Piacenza
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
de expansiune teritorială spre est, care ar fi pus în pericol un principiu sfânt de echilibru 324. De-a lungul întregului secol al XIX-lea, revendicările naționale vor încerca să răstoarne Europa Congresului de la Viena. Ca urmare, principala preocupare a monarhilor va rămâne menținerea ordinii instaurate prin tratatele din 1815, înăbușind orice tentativă revoluționară, indiferent dacă aceasta era de inspirație liberală sau națională. Acesta era "obiectul" tratatului Sfintei Alianțe, inspirat de misticismul religios, semnat în septembrie 1815 între țarul Rusiei, regele
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
este "un aspect care conferea triburilor germanice un respect binemeritat din partea celorlalte popoare ale Europei". Apoi, formarea ducatelor germane a Land-urilor de mai târziu -, monarhia electivă a Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană, magnitudinea, de natură universală, a acestor monarhi sub aspectul suveranității lor occidentale, relația întotdeauna importantă dintre societate și Biserică sau renașterea culturală a Germaniei după "perioada franceză" sunt "capitole" de istorie scrise într-un mod foarte informativ, și nu mai puțin interesant. Nici Republica de la Weimar sau
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
se vedea M. Bloch, op. cit., pp. 84, 95. 85 Gh. Bichicean, op. cit., pp. 46-49. 86 J. Fleckenstein, Istoria Germaniei, p. 27. 87 Față de realitatea noii ordini feudale, Fr. Tezner a formulat o teorie a "precarității" poziției stărilor pentru statele germane: monarhul avea în realitate deplinătatea dreptului, stările dispunând de acesta numai în limita privilegiilor, reînnoite la fiecare schimbare de domnie. Observația lui Tezner se poate raporta însă la o perioadă târzie, a absolutismului monarhic, când regele este deja considerat "deasupra legii
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o... mână imensă, din inox, cu un tricolor enorm... Involuntar, Ceaușescu reitera vechea relație dintre deținătorul puterii politice și artist. Politicianul tinde să devină cosmocrator tocmai pentru că el este trimisul (nu unsul) lui Dumnezeu pe Pământ. El se crede urmașul “monarhului ascuns”, o falsă ipostază în poliarhie. Așa procedează Negru-Vodă cu Manole. Locul de închinare nu se ridică la întâmplare: el este consacrat. Acolo a fost un templu dacic - putem presupune, după vechimea baladei. Părăsit de urmașii “lupilor”, locul de închinare
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]