2,922 matches
-
și-l critică. îVezi și KAFKA) IMPERIAL GAZETTEER OF SCOTLAND, 1871 Cap. 25, par. 1. Nu este un Plaglit precum pare. Unifică extrase din Monkland Canal și Monkland and Kirkintilloch Railway, care îl precede. JOYCE, JAMES Cap. 22, par. 5. Monologul așa-zisului artist în fața unui prieten student este un Plagdif brutal al unor monologuri similare din Portretul artistului în tinerețe. JUNG, CARL Aproape fiecare capitol din carte este un Plagdif al „Călătoriei nocturne a eroului“ descrisă în încîntătorul tratat Psihologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
1. Nu este un Plaglit precum pare. Unifică extrase din Monkland Canal și Monkland and Kirkintilloch Railway, care îl precede. JOYCE, JAMES Cap. 22, par. 5. Monologul așa-zisului artist în fața unui prieten student este un Plagdif brutal al unor monologuri similare din Portretul artistului în tinerețe. JUNG, CARL Aproape fiecare capitol din carte este un Plagdif al „Călătoriei nocturne a eroului“ descrisă în încîntătorul tratat Psihologie și alchimie. Acest lucru iese cel mai clar în evidență în purificarea prin înghițire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
demult să trebuiască să pledezi în apărarea ta și ți-ai pregătit acest mic discurs. Hedrock dădu din umeri: ― Știam că se plănuiește ceva împotriva mea. De o săptămînă mi se percheziționează zilnic apartamentul. Am fost supus celor mai plictisitoare monoloage de către capetele pătrate de la Serviciul Armatei. N-aș fi dat dovadă de prostie dacă n-aș fi trecut în revistă toate posibilitățile? ― Ceea ce nu înțeleg, se amestecă un tînăr, este povestea cu șarpele. De ce crezi că știind acest lucru îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nimic din ordinea ideală a firii să nu fie tulburat, intervenind în ajutorul celui care este investit de destin cu misiunea de a restaura punctele cardinale într-o lume descentrată. Darul vorbirii, cu care Hergé îl înzestrează, este și darul monologului interior - în câteva dintre bulele care se desfac în jurul său, dilemele cățelului devin accesibile cititorului care știe că totul este posibil în spațiul de dincolo de oglindă. Recitind textele lui Hergé, o undă melancolică m-a purtat către robustul argonaut Patrocle
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
apelor în căutare de țărmuri de insule și de continente. În mormântul fără de fund al oceanului se află toate tainele pe care textul lui Pratt le lasă nedescifrate. Undeva, departe de insula pe care a abandonat-o, Călugărul își continuă monologul lui romantic, torturat de umbra pasiunii care nu vrea să treacă. Cât despre Corto, el își duce mai departe povestea. Asemenea unui poem, Corto își conservă misterul intact. Împreună cu Pacificul din ale cărui valuri s-a ridicat, ca Odiseu, Corto
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de fantasma acestui om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală la impasul etic al comunismului sovietic. Monologul lui Che, monolog din care se naște viziunea acestui om animat de ambiția iubirii și a emancipării umanității, este monologul din care se desprinde întreaga gnoză a violenței urbane din deceniile șapte și opt. Pe acest drum, alături de Che, pășesc
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
om nou pe care Che îl pregătește, prin traiectul său mundan. Intratabil și irațional, revoluționarismul lui Che împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală la impasul etic al comunismului sovietic. Monologul lui Che, monolog din care se naște viziunea acestui om animat de ambiția iubirii și a emancipării umanității, este monologul din care se desprinde întreaga gnoză a violenței urbane din deceniile șapte și opt. Pe acest drum, alături de Che, pășesc cei care aleg
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
împrumută, în dicțiunea biografiei grafice, atractivitatea etică ce îl va transforma în alternativa radicală la impasul etic al comunismului sovietic. Monologul lui Che, monolog din care se naște viziunea acestui om animat de ambiția iubirii și a emancipării umanității, este monologul din care se desprinde întreaga gnoză a violenței urbane din deceniile șapte și opt. Pe acest drum, alături de Che, pășesc cei care aleg, asemenea lui, să venereze chipul purificat al revoluției, înțeleasă ca mecanism ce convertește carnea umană trecătoare în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupîndu-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului..." ― Aici locuiește, zise Dinu, întrerupîndu-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau puștile. În prima clipă nici n-am înțeles despre ce anume vorbea. Ne aflam în dreptul unei case încă și mai prizărită decât celelalte, cu o singură
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de nervozitate. Umbla nedormită și se plângea de dureri de cap. Le-a și strigat unor îngrijitori: "Nenorociților, vă omor", ceea ce era o dovadă că-și pierduse controlul; de obicei se ferea să facă asemenea gafe. Noaptea, bufnița își relua monologul lugubru. Probabil, stătea între scaieții din zona stâncilor de marmură, căci dintr-acolo se auzeau sunetele rău prevestitoare. Cum în azil nu existau decât patru felinare, a fost o adevărată bătaie cine să pună mâna pe ele pentru a-și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gogoașa în care moare. Opera lui este chiar mormântul lui. Care artist mai are acest curaj, să facă o singură operă și anume mormântul lui?" Perora mergând, oprindu-se uneori să-și odihnească piciorul bolnav, din pricina căruia șchiopăta. Își relua monologul pe un ton din ce în ce mai patetic: În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor, fără vanități și fără zgomot. Acolo unde se află
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după un oarecare timp, cuvintele care la început ieșiseră sângerând din inima noastră, se goleau apoi de sensul lor. Le recopiam atunci mecanic, încercând să dăm, cu ajutorul acestor fraze moarte, semne despre viața noastră grea. Și, până la urmă, față de acest monolog steril și încăpățînat, aceste conversații aride cu un perete, chemarea convențională a telegramei ni se părea de preferat. După câteva zile de altfel, când a devenit evident că nimeni nu va reuși să iasă din orașul nostru, ne-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cu dedicația: „închin acest volum admirabilului prieten și om de știință Gil Crăescu” și se termină rotund, pomenind același nume al unui „fiu deosebit al Bârladului, dispărut prematur”. În ziua ceremoniei de înhumare a urnei cu cenușa lui Tigeliu Crăescu, monologul interior este un pretext pentru scriitor de a filozofa pe tema timpului care curge din ce în ce mai grăbit și a prieteniei adevărate: „Bună dimineața, Gil! Poftim la o cafeluță! [...] După cum văd, am cam rămas fără prieteni adevărați, căci de ceilalți, prefăcuți, mam
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Kishon atât de bine ca în Elveția, unde puteai să iei prânzul pe peronul gării și să îți fixezi ceasul după trenuri. De aceea a simțit doar încântare când Guttman i-a pomenit de Geneva în acel lung și dezlânat monolog pe care i l-a ținut la telefon duminica trecută. Un telefon care, se gândea acum Kishon, ar fi putut fi ultimul pe care l-a dat profesorul. El și Guttman vorbeau des. A spune că unul era sursa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un pui de somn! Pari cam trasă la față în ultimele zile. — Bineînțeles că sunt. Tu rupi inima sărmanei tale mame. Ce te-ai face dacă aș cădea moartă? — Uite ce, refuz să particip la conversația aceasta idioată. Rostește-ți monologul acolo afară, dacă dorești. Dar în liniște. Trebuie să mă concentrez asupra noilor jigniri pe care le-a conceput M. Minkoff în scrisoarea aceasta. — Nu mai pot îndura, Ignatius. Ai să mă găsești într-o zi zăcând pe podeaua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cântase de ani de zile. Din când În când foloseau tăbliei pianului Închis ca pe un bufet pentru farfuriile și tăvile care nu mai aveau loc pe masă. — E minunat că aveți amândouă aceeași vârstă, și-a Încheiat mătușa Banu monologul. O să vă Împrieteniți. Asya s-a holbat la mătușa Banu cu interes reînnoit, Întrebându-se dacă va Înceta vreodată să o considere un copil. Când era mică, ori de câte ori venea vreun alt copil la ele acasă, mătușile ei Îi așezau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vorbească despre asta. Faptul că existau atâția armeni care se spumegau Împotriva turcilor era un semn clar că otomanii nu Îi persecutaseră. Până astăzi, Întâlnirile celor de la Café Constantinopolis cu turcii fuseseră În esență un schimb Înfierbântat de calomnii și monologuri. De data asta tonul era radical diferit. Statul tău Își poate cere scuze, a răspuns Coexistență-Nefericită. Statul meu? Nu am nimic de-a face cu statul, a scris Asya gândindu-se la urmărirea În justiție a Caricaturistul Alcoolic fiindcă Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un răspuns la Întrebările pe care se temea să i le pună. Astăzi, l-ar fi Întrebat: „Ce anxietate ascundeai Îndărătul certitudinilor tale? De ce vedeai primejdii peste tot?“. Trebuia să se ridice, altfel risca să recadă Într-o criză de monolog interior. CÎnd te trezești, ești În stare să te gîndești În cîteva secunde la mai multe lucruri decît pe toată durata zilei care va urma. PÎnă la urmă o va scoate el cumva la capăt! Nu era el omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
continui să-l las să zburde, o să se Întoarcă peste cinci minute cu fotografia clasei lui, dar, ce spun eu, o să vină cu toate fotografiile din vacanțele de vară, aceea În care pozează În vîrful trecătorii Izoard de parcă ar recita monologul lui Hamlet sau aceea În care apare În costum de baie și se crede unul din actorii din Atîta timp cît vor exista oameni, de preferință Burt Lancaster (iar alături de el, imitînd-o pe Deborah Kerr, o să ne pomenim cu soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de la camera părinților, aidoma santinelei care stă de veghe noaptea pe acoperișul Atrizilor, la Începutul trilogiei lui Eschil, un om a cărui neliniște și lehamite mi se vor părea familiare cînd voi fi pus mai tîrziu la școală să traduc monologul: „Îi implor pe zei să pună capăt trudei mele, acestei veghi Îndelungate ce mi-e impusă...“ Am crescut și am Încetat să-l mai dau pe tata pradă unor morți violente. M-am considerat tot mai mult asociatul lui, colaboratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
monolg dintr-o piesă în fața cămătarului. Deși actorul, fiindcă Porfiri îl identificase deja ca pe un profesionist al scenei, își ținea privirea în pământ, acesta era totuși în stare să obțină un efect puternic doar prin intermediul interpretării sale vocale. Cu toate că monologul părea mai degrabă monoton, fiecare cuvânt era enunțat cu claritate, iar vocea interpretului umplea întreg magazinul. Cămătarul, un individ slab ca scheletul care evident credea că era de prost gust să apară prea prosper sau bine hrănit în fața clienților, aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în fața clienților, aștepta cu capul plecat sfârșitul recitalului, cu un zâmbet forțat înghețat pe trăsăturile sale. Mâinile sale, în mănuși fără degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță. Hopa - vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
gândește-te dacă ai să-i dai Isaurei Estudiosa ceva mai mult decât un simplu urcior, și, de asemenea, nu uita, dacă ea o fi dispusă să primească ceea ce crezi că ai de dat, dacă îți trece ceva prin minte. Monologul se împiedica de această obiecție, deocamdată de nedepășit, și de subita oprire s-a fost folosit imediat al doilea motiv de grijă, trei motive într-unul singur, păpușile de lut, Centrul, șeful departamentului de achiziții, O să vedem ce se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
supăram pe dumneata dacă nu-i povesteai lui Marçal. Cipriano Algor se dezlipi de câine, îl trimise înapoi în cușcă, și spuse, Din când în când, fac ce trebuie. Rămaseră uitându-se la ploaia care nu se mai oprea, ascultând monologul dudului negru, și atunci Marta întrebă, Ce putem face pentru păpușile din cuptor, iar tatăl răspunse, Nimic. Sec, tăios, cuvântul nu lăsa loc pentru îndoieli, Cipriano Algor n-a spus, în locul lui, una din frazele curente care, vrând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupându-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului...” — Aici locuiește, zise Dinu, întrerupându-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau puștile. În prima clipă nici n-am înțeles despre ce anume vorbea. Ne aflam în dreptul unei case încă și mai prizărită decât celelalte, cu o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]