10,170 matches
-
eu însumi atenție problemei. Așa că mă limitez la o sugera. O schimbare este de necontestat. Am trăit destul ca să-mi dau seama că în spatele criticii s-au aflat în decursul timpului ideologii diferite: filosofie și estetică, lingvistică și poetică, sociologie, morală (estetica!), psihologie și psihanaliză, ba chiar și politologie. Rolul unora va fi fost pozitiv, al altora, negativ. Unele au păcătuit prin inadecvare, altele doar prin exces. În epoca interdisciplinarității, un astfel de studiu nu mai poate fi amânat. Am uitat
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
originar. Sigur că, dacă l-am menționat pe Constantin Noica și sugestia sa de interpretare a operei blagiene, se cade să amintesc și dimensiunea pedagogică substanțială a acestui text. O dublă pedagogie, mai ales dacă o punem în relație cu morala romanului Luntrea lui Caron. Mai întâi, o pedagogie a devenirii în cultură, care înseamnă muncă, devotament, sacrificiu, dar și entuziasm tineresc, ca și o bună doză de romantism. Iar în al doilea rând, o pedagogie a rezistenței spiritului în fața istoriei
Întoarcere la Lucian Blaga by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3672_a_4997]
-
să mănânce inutil ficații unor făpturi vinovate, lasă acești ficați să rămână inexistenți, mântuindu-i de orice durere... Agamiță, vulturul impenetrabil, a descoperit secretul decredibilizării Politicii - Moralitatea! Scrisorica - o biată foaie de hârtie! - deschide și închide toate ușile necesare implementării moralei în societate: căci până și vinovații de codașlâcuri etice nu vor mai avea curajul să greșească precum niște fraieri, tulburând viața socială și viața femeilor! Le mulțumesc domnilor Cornișteanu, Mălăele, Delakeza, Rusu, precum și doamnei Cerasela, pentru faptul că m-au
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
unui stat de drept (d.e. România) trebuie să aibă oricând, oriunde, acces liber și egal la toate serviciile publice, deci și cele de sănătate. Femeile pot să aleagă dacă sunt sau nu religioase, cărei religii îi aparțin, care le este morala sau credința. Întrebarea dumneavoastră este ca și cum ați chestiona dacă bărbații ar trebui sau nu să meargă la dermatologie în ziua când se joacă supercupa la fotbal... însa e mult mai grav, fiindcă dumneavoastră chestionați un drept al cetățenilor/-elor - asigurat
Paște 2014: Un preot răbufnește în Săptămâna Mare: "Femeia care face avort nu poate fi numită nici măcar animal, ci DIAVOL" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36770_a_38095]
-
magic, un fantast al cărui „balcanism” e vecin cu focurile de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul unui estet, Fănuș Neagu extrage, mereu, din arta povestirii o morală specifică, altoită pe tradiția de margine europeană și de răspîntie a Orientului. Jurnalul cu fața ascunsă îl dezvăluie ca pe un cititor bulimic (găsim în paginile sale sute de referințe livrești - de la Sadoveanu la Nabokov, de la Virginia Woolf la Ernst
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
de către moderatorul dezbaterii: Remus Cernea a avut de prezentat trei aspecte pozitive ale religiei, în timp ce Mihail Neamțu a avut de prezentat trei aspecte negative ale religiei. Remus Cernea: - "o primă calitate a religiei, referindu-mă în primul rând la creștinism: morala bine integrată și definită în gestul de a întoarce și celălalt obraz aceluia care te lovește, te scuipă sau vrea să îți distrugă demnitatea umană"; - "un al doilea lucru pe care-l consider pozitiv este cel legat de comunitate și
Cernea vs. Neamțu: Aspecte pozitive și negative ale religiei by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37014_a_38339]
-
fuge de formula inertă a jargonului abstract. Cultul prometeic al faptei i se pare o bazaconie, iar mania înlănțuirilor silogistice, paradă de erudiție. În ambele situații, Dan Iacob e izbit de carența afectivă ce macină în subsidiar cele două atitudini. Morala e cazuistică fără suflet, căci fapta te înstrăinează alterîndu-ți sinele, pe cînd litera conceptului ucide spiritul, orice șir de abstracțiuni fiind un călău al sufletului. Între aceste granițe se mișcă tribulațiile lui Dan Iacob. Atracția acțiunii sociale nu o are
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
a desluși traseul eroului ca exponent al naturii umane experimentând erotismul și întâlnind demonicul; prins între două lumi, cea a mitului medieval și cea a modernității ca întruchipare a dorinței și forței vitale, el devine prototipul rebelului absolut care sfidează morala și legile societății în numele unui individualism extrem. În prima sa replică, lansată către Donna Anna „Chi son Io tu non saprai ” el se drapează în mantia misterului atât de drag romanticilor, aruncând o provocare nu numai către femeia pe care
„Don Giovanni“ – o comedie „cu final neașteptat“? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/3718_a_5043]
-
este prezentat ca o victorie, deși el rămâne eșec, însă aici ceea ce iese în față este forța catalizatoare a exemplului. Miracolul s-a înfăptuit și întreg comportamentul abuziv, iresponsabil este pedepsit și ordinea repusă în drepturi. Cu acest fel de morală exploatată tezist, dar neîndoielnic eficientă din punct de vedere pedagogic operează Zemeckis. Oricum, este de preferat, ultimele sale filme ilustrând mai degrabă o dezorientare deplină a regizorului care pare să-și fi recuperat spiritul analitic și capacitatea de a construi
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
la predarea istoriei pentru a se ocupa de proxenetism în romanul din 2005. O poveste tragică a destinului societății basarabene, pe care Liliana Corobca o situa la marginile lumii, în noul infern capitalist, dublând fantoma celui proaspăt închis, sovietic. Interogația moralei și condiția femeii aveau mesaje clare, unite într-o temă preferată de scriitoare: copilăria ratată. Interesantă era în romanul Un an în Paradis psihologia nimfetei metamorfozate cu brutalitate. Sonia și eroina din Kinderland trec prin trauma maturizării forțate, pierzând toate
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
permit restrângerea drepturilor și libertăților unei persoane, dacă acest aceste restrângeri sunt prevăzute de lege și sunt necesare într-o societate democratică pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protecția sănătății, a moralei, a drepturilor și a libertăților altora. De altfel, o serie de astfel de restrângeri regăsim și în Codul de procedură în vigoare și în noul Cod de procedură penală. Deci reglementările nou introduse nu încalcă în sine Convenția Europeană a
Exclusiv - Alina Gorghiu: Parlamentul a greșit când a adoptat legea care dă puteri sporite procurorilor. Ar trebui abrogată by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34874_a_36199]
-
negociez, măcar atât, un termen cât mai îndepărtat. Închei cu mult mai devreme, la o dată care, dacă ar fi fost termenul fixat, m-ar fi înnebunit. Proverbul cel mai frecventat de bucureșteni: „Promettre, c’est noble; tenir, c’est bourgeois.” Morala mea - aș fi zis mic-burgheză, dar e atât de rară încât ar fi de mirare să se fi stârpit atâția mic-burghezi -, morala pe care, din lipsă de energie, o practic sincopat, are un singur articol: să-ți pese de celălalt
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
m-ar fi înnebunit. Proverbul cel mai frecventat de bucureșteni: „Promettre, c’est noble; tenir, c’est bourgeois.” Morala mea - aș fi zis mic-burgheză, dar e atât de rară încât ar fi de mirare să se fi stârpit atâția mic-burghezi -, morala pe care, din lipsă de energie, o practic sincopat, are un singur articol: să-ți pese de celălalt. Elevii, unei tinere profesoare: „Nu ne luați pe noi cu «Vă rog frumos»!” Există unii lângă care am trăit în Epocă, la fel de
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3503_a_4828]
-
și nu pe altul, atunci biografia criticului constă în tirania cu care imboldul literelor i-a maltratat liniștea. Înainte de fi recunoscători virtuților pe care le avem, ar trebui să le blestemăm sub motiv că ne-au mîncat zilele. Aceasta e morala pe care o desprinzi la lectura convorbirilor pe care criticul, în prezența Ioanei Revnic, le poartă în jurul vieții sale. Aproape că îți vine să spui că Ioana Revnic e incitatoarea dialogului, dar nu preopinenta criticului, întrucît Alex Ștefănescu e în
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
leilor, cînd vedeam mîinile dresorilor zăbovind în hăul gurii lor băloase. Deși intacți, ascuțiți și tăioși, sprijiniți de ambele părți ale palmei lor, păreau moi, elastici, gumoși. O moliciune care derivă nu din degradarea fizică a speciei, nici din cea morală. Uzura lor e una de ordin metafizic: refuzul fiarei captive de a mai propulsa în ei agresivitate. O formă superioară de renunțare. Despre vreo urmă de vanitate a unuia dintre cei mai sîngeroși și cruzi patrupezi nu se mai poate
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
un mod similară? Personal, aș pune între paranteze cu totul substratul politic al acestei cărți (substrat care, chiar în optica autorului, se rezumă la „tonul amarironic al unora dintre eseuri”). Cu politicul, lucrurile stau cam la fel cum stau cu morala în viziunea lui Maiorescu. E, în mod inerent, o finalitate. Dar nu una manifestă. Iar dacă, la rigoare, am încadra Cuvintelnicul în specia satirei erudite, cred totuși că accentul ar trebui să cadă asupra celui de-al doilea termen. Având
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
Echivocul din titlul cărții e cultivat anume de Nietzsche, căci „epoca tragică“ nu înseamnă doar perioada autorilor de tragedie, ci deopotrivă un interval presărat cu vieți tragice, dacă ne gîndim la Empedocle aruncîndu-se în crater sau la Socrate bînd cucută. Morala? Cine trăiește cum gîndește sfîrșește prost, căci regula fundamentală a filosofiei e fidelitatea faptelor față de gîndire, filosof fiind doar acela care face din gesturi o prelungire a ideilor, încă un motiv pentru Nietzsche de a afirma că, în timpuri moderne
Hybrisul grecesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3602_a_4927]
-
că i-am pedepsit: „a avea/ un cântec/ înseamnă/ să fii în lume/ și să cânți fără frică/ despre nașterea născătoare de naștere”. Atrocitățile sunt arse de memoria cuvintelor, „mai tari decât bronzul”, e un răspuns care o apropie de morala evanghelică. Încrederea și responsabilitatea de martor îi dau forța de a fi în lume: „A scrie era viața noastră, supraviețuirea noastră. Când poezia ajunge să fie vitală, când speranța trece prin cuvinte, umanitatea n-a murit.”
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
Arghezi, "licheaua de presă", care nu punea mare preț pe convingerile politice, căutând redacția care-i oferea onorariu mai consistent. Era "ca o căpușă și ca o lăcustă". Acum, e de remarcat că autorul distinge între publicistul afacerist, fără nici o morală, și marele poet, "care a spart tiparele lexicale, îmbogățind din nou limba, așa cum o făcuse Eminescu." Neiertător este Pandrea cu M. Ralea, care întruchipează tipul lingușitorului, al slugărniciei, lustruind "pantofii stăpânului fără rușine și cu osârdie", fapt care-i va
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
care propune două încheieri plauzibile în egală măsură, după pofta și imaginația fiecărui cititor în parte. În al doilea rând, nu vorbim de ceea ce s-ar putea numi happy-end. Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul pare a fi morala (din punct de vedere amoros cel puțin), deloc în ton cu genul de cărți comerciale și fără mari pretenții în care am fi tentați să încadrăm Anticarul: „Enrique, singur pe dig, bătut de ploaie, cu lacrimi și picături șiroindu-i
Un Harap-Alb în Barcelona secolului XXI by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3766_a_5091]
-
Opera lui Marin Preda rămâne singulară în literatura română contemporană - zice domnia-sa într-un amplu excurs cronologic asupra vieții scriitorului, motivându-se, dacă mai era cumva nevoie - întrucât, se bazează pe un sistem de valori etice și propune o morală ce integrează libertatea spiritului și respectul valorilor fundamentale, pornind de la perspectiva tradițională, dar circumscrisă contextului civilizației contemporane, omul și istoria fiind în fapt dimensiunile esențiale ale acesteia”. Structurată pe patru mari paliere de sinteză, bibliografia realizează mai întâi o amplă
BIBLIOGRAFIA MARIN PREDA by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3778_a_5103]
-
Fioraso de a permite utilizarea englezei în universități, desigur, cu anumite condiții, și apelul la profesori străini de a preda. Alt aspect contestabil al reformei, care însă îl privește pe ministrul Învățământului preuniversitar, Vincent Peillon, este înlocuirea „educației civice” cu „morala civică” în toate școlile. Nu e, din nefericire, doar o chestiune de semantică, ci una de ideologie, care pune în discuție laicitatea școlii publice franceze.
10000 de titulaturi pentru diplomele universitare () [Corola-journal/Journalistic/3613_a_4938]
-
diabolic „Perfect Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii”. În mai toate poemele create în anii ’50 (în plin proletcultism), V. Voiculescu conturează un univers crepuscular, marcat de desacralizare și de profanarea valorilor perene, prin ruperea brutală a legăturilor cu tradiția și morala creștină. În Atomul agonia prezentului este sugerată printr-o avalanșă de imagini negative: „trist apus de lume”, „agonicele zvârcoliri”, „astre năprasnice”, „satanică beție”, „meschină Judecată d-Apoi”, „Pământul ajuns morman de gunoi”. „Țara veche”, învecinată altădată „cu basmul și balada
Calvarul lui Vasile Voiculescu by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/3626_a_4951]
-
subiect fertil atât în ipostaza sa antică ( Mitul lui Orfeu, Prometeu, Icar, Pygmalion) cât și în cea hristică unde, de două milenii hrănește în mod substanțial nu doar filonul spiritual, dar și pe cel cultural. Sensul sacrificiului este schimbat în morala creștină care îl proiectează spre creația binelui absolut, prin cultivarea harului, a datului pozitiv al fiecăruia. Nu știu în ce măsură Mihai Țopescu și-a construit ciclul cunoscând ceea ce Dionisie Areopagitul a spus în legătură cu Sacrificiul: „Orice început nou se mișcă între bucurie
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
la concertele rock, ca la festivalul Woodostock. Subtil de tot, cenaclul „Flacăra” propunea tineretului un afrodiziac nou și îmbătător: patriotismul. Se putea regula ca lumea, amețind fetele cu poșircă patriotică. Fetele părea că și-o trag pentru progresul țării”. Nici morala postcomunismului nu sună mai bine, literar vorbind: „...succesul de care se bucură „Muzeul Comunismului” se vede și la o simplă răsfoire a Cărții de onoare, inscripționată cu semnături grele pentru omenire. Personalități ca Dalai Lama, regele Belgiei, fotbalistul Maradona, actorul
Elucubrații din blocul comunist by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3651_a_4976]