1,744 matches
-
nebuni raționali (des fous raisonnables)" (II: 32, 49-50). Wilhelm Griesinger sugerează în manualul său din 1845, Die Pathologie und Therapie der Psychischen Krankheiten, conceptul de "iraționalitate" (Verrücktheit /folie systematisée), prin care înțelege "acele forme secundare de nebunie unde, deși afectele morbide s-au redus semnificativ sau chiar au dispărut complet, individul nu se însănătoșește, ci este în continuare afectat, manifestând la modul cel mai vădit idei delirante fixe pe care le cultivă cu grijă și le repetă încontinuu; aceasta este întotdeauna
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
fel de formă fantezistă sau absurdă care devine, pentru autorul său, expresia indiscutabilă a realității". Autorii apreciază criteriul ca fiind "superficial", argumentând împotriva stabilirii unei psihoze doar după ,,culoarea delirantă" și susținând necesitatea grupării simptomelor în funcție de evoluția completă a erupțiilor morbide și, în măsura posibilităților, a cauzelor și genezei lor" (pp. 1-2), pentru simplul motiv că delirurile sistematizate pot apărea fie la începutul, fie în cursul diverselor boli mintale. Cei doi autori francezi disting între "delirurile secundare", caracterizate prin polimorfismul și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ar rămâne incompletă dacă am încheia această carte fără a menționa analiza psihologică perspicace pe care un mare autor contemporan, August Strindberg, a dat-o acestei psihoze. Analiza sa este cu atât mai interesantă cu cât, printre tipurile anormale sau morbide studiate de romancieri sau de autori dramatici, este improbabil să găsim interpreți veritabili. Cu un deliciu deloc secret, el face să trăiască sub ochii noștri un personaj gelos și persecutat căruia - cu un rar talent și cu o perspicacitate neobișnuită
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
exemplu, un concept nou în știință, care este înțeles, în cele din urmă, în contextul discursurilor unanim împărtășite, ale științei. Credințele religioase, mai ales profețiile, au unele aspecte comune cu delirul, dar, dacă sunt acceptate de alții, își pierd caracterul morbid. Diferența specifică rezidă în aceea că delirurile sunt foarte personalizate și autoreferențiale. Autoreferențialitatea indică propensiunea individului de a interpreta cuvintele și acțiunile altora, de a vedea într-o întâmplare oarecare o directă legătură cu el, de a identifica sensuri personale
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
la puțin timp după "Măgarul putrezit". Tânărul psihiatru sugera aici că trăirea delirantă a subiecților paranoici are ceva din forța imaginativă și complexitatea proprie marilor artiști precum J.-J. Rousseau, în cazul căruia "anumite forme ale experienței trăite, așa-zis morbide, se arată a fi deosebit de fecunde în modalități de expresie simbolică, iar ele, deși iraționale în fundamentarea lor, nu sunt mai puțin prevăzute cu o semnificație intențională deosebită ori o comunicabilitate tensională ridicată"; el mai observa cum experiența trăită a
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți pustiul Prototipii sunt Rodenbach, Rimbaud și Verlaine. De la Baudelaire vin cadavrele în putrefacție, sânii surpați ai iubitei, iar de la tuberculosul Jules Laforgue toamnele insalubre, tusea și ftizia, în timp ce nevrozele, macabrul, sentimentalismul morbid, claviristele care cântă marșuri funebre de Chopin își au originea în Maurice Rollinat. Umiditatea pluvială de la Rodenbach ia la Bacovia aspecte infernale și se observă o adevărată teroare de apa tristă, ostilă, care contaminează tot, un sentiment fizic de insalubritate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
hingher) motivează exterior un gest de răzbunare, suficient în sine. Rudy ar fi un banal cuceritor dacă n-ar înfățișa un accident neprevăzut în carieră. El a dat de o femeie superioară lui intelectualicește și mai ales de o pasionalitate morbidă. Cuceritorul devine victimă. Prin acest schematism substanțial și prin rotunditatea tehnică, Patima roșie se va citi și reprezenta oricând cu mari satisfacții estetice. Versificația trudnică și dealtfel mai mult grafică, deși cu încercări lăudabile de arhaizare, îngreuiază mișcarea din Letopiseți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vorbind, de mijloacele scriitorului. Totuși în Turnul Milenei se face abuz de monstruos și lugubru. Abia Golia cuprinde câteva interesante colori grotești pe tema unui azil de bătrâne, supravegheat de un Quasimodo ghebos, "spîn și palid ca scopiții", cu "mască morbid mongolică, dominată de o frunte țuguiată, creață", cu mâini ca niște "lăbuțe de liliac", la picioare "cu tocuri femeiești, din cale-afară de înalte". Aci sunt plafoane cu belciuge sinistre și clopoțelul are răsunetul "acelor clopote care vestesc în Evul mediu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sub zăpadă, S-au ridicat la cântecul lui în două picioare? ALȚI SCRIITORI TINERI Romanele și nuvelele lui Dan Petrașincu, prețuite de unii, nu-și dezvăluie clar toate potențele literare. Sinistre, printr-un greșit dostoievskism, ele se inspiră din domeniul morbidului și prezintă demenți sifilitici, alcoolici, sinucigași, copii vițioși, mame perverse, preoți concupiscenți. Titlurile înseși sunt de genul fioros: Sângele, Monstrul, Omul și fiara. Autorul preferă pe adolescenți: "Brrr! am oroare de omul matur". M. Blecher, bolnav adevărat, a refăcut Der
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în lume - pentru că senzația e mai puțin socială, adică împărtășibilă altora, decât sentimentul și mai ales decât ideea, concepția etc.; pentru că cuvintele, exprimând noțiuni, sunt un material rebel la exprimarea senzațiilor; pentru că senzațiile poeților noi sunt adesea stranii, curioase, chiar morbide, deci și mai nesociale, ceea ce agravează și mai mult putința exprimării lor. Această greutate ajunge extremă când, ceea ce este adesea cazul, poetul nou aruncă sonda în subconștient - căci, dacă orice introspecție e anevoioasă, sforțarea de a pătrunde în regiunile de sub
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de cronooptimizare. Considerăm insă că așa cum a devenit o modă consultarea astrelor prin intermediul horoscopului, de ce să nu penetreze și ideea că timpul este o măsură a lucrurilor și În domeniul sănătății și mai ales al interpretării și tratării unor fenomene morbide. Nu ne dorim, bineînțeles o absolutizare sau transformarea În tabu-uri a realităților puse În evidență de cronobiologie. Ele trebuie să aibă valoare de repere și așa trebuie cunoscute, pentru a nu induce o Întoarcere la mentalitatea superstițioasă a ceasurilor
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
medicii o recunosc ca fiind posibil de indus în circumstanțe în care există o predispoziție. Chiar și în scrisoarea către Catcott pe care am citat-o remarcăm urme ale faptului că exista o surescitare a creierului, însoțită de acel spirit morbid de ură împotriva unor persoane ce rezultă din aceasta. Există de asemenea o relatare privind o scrisoare trimisă de el mamei sale, pe 15 august sau în jurul acestei date, care a fost scrisă cu atît de multă apăsare, încît i-
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
mai mici, secunde, sînt în mai și iulie (Mathews 1891: 479). Alte două vîrfuri de intensitate încă și mai mică, terțe, sînt probabil, fiind simetric dispuse, în aprilie și august. Sinucigîndu-se în august, Chatterton se află așadar, în această statistică morbidă, la vîrful terț, de intensitate mai mică, de pe curba gaussiană descrescătoare a înclinației suicidare. Tot un factor suicidogen este, potrivit lui Mathews, nivelul educației intelectuale. În acest sens, pentru Europa și nivelul de civilizație în general următoarele elemente par a fi
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
arătându-i așa cum sunt. Dar până și acest lucru se dovedește o iluzie, pentru că sperietoarea dispare, deoarece „oamenii, dacă nu sunt egali, devin susceptibili”. E un univers în care delimitarea dintre bine și rău se șterge, aici existând o perfecțiune morbidă, unde oamenii sunt angrenați într-un mecanism uriaș ce lucrează fără încetare. Și în romanul Locatarul (1979) în prim-plan se află modul în care schimbarea (cea adevărată) trebuie să vină din interior: monstruozitatea din afară nu trebuie să altereze
TARZIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290092_a_291421]
-
imposibil de aflat într-un mediu sufocat de intrigi și conflicte. Prin incendierea unor case din mahala Stoican crede că va putea să evadeze din atmosfera ei terifiantă, să pedepsească, în numele unei legi nescrise, lumea obscură și degradată. Atracția spre morbid, dominantă a existenței lui Andrei Stoican, tulbură curgerea firească, pierdută în nimicuri, a vieții din mahala. Observația socială - studentul și publicistul înregimentat în mișcarea naționalistă de dreapta, socialistul veșnic urmărit și persecutat, funcționarul conștiincios și plafonat, femeile care își vând
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
a fost un copil și un adolescent liniștit, retras, pasionat de lectură, săritor, caritabil, apoi s-a transformat într-un tînăr orgolios, bețiv, zănatic, care a coborît pe panta viciului pînă la „iad”.) Era într-una din acele „pase proaste”, morbide, chinuitoare, care-i vin tot mai des, cînd mă provoacă să-i spun „ce-a greșit” de a ajuns în situația critică de azi. Vrea să fiu dur, aspru, necruțător. Cum nu obține de la mine imputările pe care le așteaptă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
insistentă a invizibilului În transparențele vasului de Bacara, nu mai Îngăduie, apoi, reacomodarea instantanee cu realitatea. Timpuria conviețuire cu arta (și cu artificialitatea, de altfel) modifică, treptat, se pare, Însăși „gena” bestiei creatoare. Este magia și mizeria artistului, miracolul, mistificarea, morbidul, măreția și monstruozitatea sa. Politețea poate deveni un ecran care deviază, dacă nu și obturează comunicarea. Dintr-un necesar răgaz al reintrării În real, cerut de ocrotirea timidității și Îmblânzirea dezgustului, delicata convenție poate deveni manieră a existenței Însăși, artificializând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cum s-a și Întâmplat, să ajung la dialogul cu mine Însumi. Intenția evident terapeutică era subminată Însă, din start, de tematică. Greu de găsit o mai nepotrivită temă de liniștire ca „problema evreiască”, cu inevitabilul ei laitmotiv, mizerul și morbidul antisemitism. O temă redundantă și insolubilă. Biografia nu mă prea ajuta nici ea să glumesc cât aș fi vrut cu vechiul și mereu reiteratul „ghinion...”. Apăsătoare lecție de zădărnicie, s-ar spune, reciclată și fără rost. Am răspuns, totuși, Întrebărilor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cumva de la o glumă?”, am putea să ne Întrebăm, din nou, privind gluma care rânjește, imperială, deasupra sacului de bani, dar și grotescul ucigaș al jocului de-a Utopia sacră. Antipa moare fiindcă „nu avea puterea să creadă”, spune misticoidul morbid și nebun Anghel. „Vreau să știu până unde se poate glumi... există limita asta. Timpurile noastre au descoperit limita asta”, avertiza Viziru. Timpurile biografiei noastre descoperiseră, Într-adevăr, se părea, limita sinistră la care poate fi Împinsă gluma destinului refuzând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alta, Într-o „irealitate” plină de toate capcanele, limitările și golurile realității Înseși. Blecher este un „ales” pentru suferință, dar este și un neînfrânt cavaler al căutării, refuzând zădărnicia, chiar când o descoperă. Revelațiile sale, adesea terifiante, nu sunt artificii morbide, ci probele adevărului. Nu este vorba doar de luciditate, nici doar de sensibilitatea exacerbată, nici numai de marile teme dintotdeauna ale conștiinței interogative. Însăși luciditatea este suspectată, ca toate noțiunile deja uzate, canonizate și manipulate. Celebra afirmație a lui Camil
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
veghe imprimau Întâlnirii cu oamenii, cu casele și cărțile, cu cheiul masiv al numeroaselor canale și cu masa cafenelei, totdeauna acoperită de ziare, scrumiere și cești cu cafea, o particulară expresivitate, decupate, prin forța iradiantă a personalității sale, din apatia morbidă a banalității. Nu doar edițiile succesive ale operelor sale, vizibile azi aici atât În librării, cât și În mai orice locuință de intelectuali, ci și contemplarea imobilelor În care incomparabila sa aventură spirituală și-a aflat refugiu creator ne reamintesc
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nou. Știau că nu pot trăi unul fără celălalt și că doar Împreună, ca o ingenioasă structură de forțe ce se atrag și se resping, puteau duce povara pe care o aleseseră.” Dragostea reconfirmată, ca de atâtea ori, pare acum morbid dureroasă: „atât de delicată și de temerară și de neînțeles părea relația lor În vulnerabilitatea ei față de chiar și cea mai mică instabilitate interioară”. Tangenta dintre exterior și interior, ca și dedublarea nu se spulberaseră, Însă, pur și simplu. Memoria
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care Însoțea cândva amintirile. Dar și, de data asta, o senzație de eliberare... Dintr-o dată, În fața mulțimii de străini, pasagera se lasă În voia anxietății acestei reîntâlniri. Ceea ce fusese ieri departe devine proximitate riscantă („simțea o ușoară neliniște, o aproape morbidă dorință de tensiune extremă, premoniția unui maxim punct culminant”). Securitatea de ieri pare departe. Confirmarea există, totuși („Îl iubea”), chiar dacă presimte deja că s-ar putea să-și rănească mortal soțul („provocându-i rana finală, mortală”). Trecutul pare, brusc, „expresia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vechiului aparat fotografic, abandonate neantului care Închisese, brusc, ochii lui Aschenbach, Încă plini de lumina juvenilă a clipei Întrupate de Tadzio. Am avut surpriza de a descoperi, nu departe de impozantul hotel În care muribundul fusese turmentat de ultima fluturare morbidă a frumuseții, un vechi cimitir evreiesc În care aș fi putut vorbi, probabil, mamei mele despre ce se Întâmplase În ultimii mei ani americani și despre secvența care mă aștepta, peste câteva zile, la Percoto. Un soi de superstiție de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nimănui, „pentru cel care există și cel care nu există, pentru cei care se rușinează de noi și (poate) pentru noi Înșine”. Scrisul poate fi astfel de terifiantă Încercare, Încurajatoare tocmai prin luciditatea extremă, copleșitoare, nu o dată insuportabilă, prin vitalitatea morbidă și depotrivă stenică a interogației. Textul lui Imre Kertész, de o urgență și acuitate pe măsura temei, se centrează pe adevărul cristalin și negru al premisei malefice În istoria suferinței omenești. New York, decembrie 2002 (22, nr. 672/2003) 3. Seninătatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]