3,037 matches
-
molecule ale matricei extracelulare și prin activarea unor sisteme enzimatice cu acțiune proteinazică. Momentul și modul de inițiere a acestui proces nu se cunosc încă. Rezultatul îl constituie dereglarea transmiterii semnalelor din exteriorul spre interiorul celulei, cu repercusiuni asupra fiziologiei, morfologiei și diferențierii celulare [143]. Procesul este mediat de glicoproteine specifice (laminina și fibronectina) și de receptorii membranari specifici ai celulelor tumorale (familia integrinelor) [62]. Integrinele sau grupa receptorilor RGD (care recunosc o secvență caracteristică fibronectinei: Arg-Gli-Asp) sunt proteine ale suprafeței
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
vizualizare prin microscopie optică sau electronică a proteinelor, după marcarea fluorescentă a acestora. În prezent, marcarea proteinelor se bazează pe reacții specifice antigen-anticorp. Specimenele de țesut sau culturile de celule sunt fixate, ceea ce duce la oprirea activităților celulelor, fără alterarea morfologiei normale sau degradarea proteinelor componente. Agenții chimici utilizați pentru fixarea celulelor sunt variați, dar cel mai des se folosește paraformaldehida (1-4%), în soluție de fosfat de sodiu și clorură de sodiu (PBS), la pH fiziologic (7,4). Perioada de fixare
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
de centrii vasculari din bulbul rahidian. Centrii parasimpatici sunt colinergici, iar cei simpatici, adrenergici. * Anomalii congenitale * Anomalii congenitale cardiace * Anomalii congenitale pericardice * Anomalii congenitale ale vaselor mari Capitol 3 ANATOMIA CLINICĂ A PERICARDULUI <resume> Rezumat * Caractere generale * Funcționalitatea pericardului * Situație * Morfologie externă * Raporturi topografice * Cavitatea pericardică * Sinusurile pericardului * Vascularizația pericardului * Inervația pericardului * Proiecția pericardului la nivelul peretelui anterior toracic * Aplicații clinice </resume> * Caractere generale Pericardul este o structură saculară, alb sidefie, rezistentă, de forma unui trunchi de piramidă, care se inseră
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
fricțiunile sufrapeței cardiace în timpul sistolei și diastolei; limitează și previn e dilatarea excesivă a cordului , mai ales în timpul creșterii volumului intracardiac (de exemplu, reflux aortic sau mitral). * Situație Pericardul și sacul pericardic sunt situate în compartimentul mijlociu al mediastinului inferior. * Morfologie externă Sacul pericardic sau pericardul parietal prezintă pentru descriere două foițe (fig. 2): foița externă fibroasă, numită pericard fibros (sac pericardic); foița internă seroasă formată din mezotelium (epiteliu scuamos simplu) care derivă din celomul embrionar primitiv, numită pericard seros. Cele
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
ventriculului drept și/sau atriului drept Alte posibile complicații sunt tamponada pericardică, hemopericard și hemotorax. Pericardiotomia și pericardiectomia au drept complicații posibile pericardiectomia. Capitol 4 ANATOMIA CLINICĂ ȘI CHIRURGICALĂ A CORDULUI <resume> Rezumat * Generalități * Situație * Greutate * Dimensiuni * Formă și orientare * Morfologie externă și raporturi * Fața sternocostală sau anterioară * Fața posterioară * Fața diafragmatică * Margine superioară * Margine dreaptă * Margine stângă * Margine inferioară * Apex * Baza * Șanțuri * Scheletul fibros cardiac * Morfologia cardiacă internă * Atriul drept * Ventriculul drept * Atriul stâng * Ventriculul stâng * Joncțiunea atrioventriculară * Sistemul de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
CLINICĂ ȘI CHIRURGICALĂ A CORDULUI <resume> Rezumat * Generalități * Situație * Greutate * Dimensiuni * Formă și orientare * Morfologie externă și raporturi * Fața sternocostală sau anterioară * Fața posterioară * Fața diafragmatică * Margine superioară * Margine dreaptă * Margine stângă * Margine inferioară * Apex * Baza * Șanțuri * Scheletul fibros cardiac * Morfologia cardiacă internă * Atriul drept * Ventriculul drept * Atriul stâng * Ventriculul stâng * Joncțiunea atrioventriculară * Sistemul de conducere cardiacă * Elemente de histologie cardiacă * Vasele mari de la baza cordului * Proiecția cordului * Aplicații clinice </resume> * Generalități * Situație Inima (cordul) este un organ cavitar, învelit de
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
de ~ 25 cm, cu dimensiuni ceva mai reduse la sexul feminin. * Formă și orientare Cordul se aseamănă cu o piramidă triunghiulară aplatizată antero posterior, cu baza orientată posterior. Vârful se orientează sub un unghi de 400 anterior, inferior și la stânga. * Morfologia cardiacă externă Cordul prezintă pentru descriere: * fața sternocostală sau anterioară, convexă, formată din atriul și auriculul drept, șanț atrioventricular, ventricul drept, tract de ejecție pulmonară (conus arteriosus). Ventriculul drept este în raport direct cu sternul, iar ocazional, o porțiune din
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
prin fibre conjunctive ce nu pot conduce unda de depolarizare atrială, impulsul ajungând la nivelul nodului atrioventricular, unde are o scurtă perioada de latență, după care strabate scheletul fibros al inimii pe calea fasciculului His, și ajunge la nivelul ventriculilor. * Morfologia cardiacă internă Cordul este un organ tetracameral, cele 4 compartimente interne ale cordului având formă destul de neregulată. Pereții camerelor cordului au fost numiți în funcție de orientarea lor, motiv pentru care considerăm importantă precizarea poziției cordului (Fig. 8). Clasic, cordul este descris
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
atriului drept superior - vena cavă superioară; anterior - pericard, plămân drept, pleură mediastinală dreaptă; posterior - vene pulmonare drepte, atriul stâng; lateral - pericard, nerv frenic drept, vase pericardofrenice, plămân drept, pleură mediastinală dreaptă; medial - aorta ascendentă, atriul stâng; inferior - venă cavă inferioară. Morfologia externă a atriului drept Atriul drept prezintă în sens craniocaudal următoarele elemente: vena cavă superioară; auricul drept superior rădăcinii aortei; șanț coronar care separă atriul drept de ventriculul drept; sulcus terminalis șanț îngust, uneori invizibil, care are originea pe flancul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
continuarea cristei terminalis în raport cu valva tricuspidă. Suprafața atrială dreaptă a fosei ovalis este situată între triunghiului lui Koch și deschiderea venei cave superioare. Un anevrism al sinusului aortic a lui Valsalva se poate deshide datorită proximității sale în atriul drept. Morfologia internă a atriului drept Principalele elemente morfologice interne ale atriului drept sunt: crista terminalis care reprezintă mulajul negativ al șanțului terminalis de pe fața externă a cordului, cristă ce separă aria posterioară netedă a atriului (sinus venarum) de porțiunea rugoasă anterioară
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
al ventriculului stâng. Raporturile ventriculului drept anterior o pericardul; o pleura stângă; o marginea anterioară plămânului stâng; o sternul; o plastronul costal; posterior - septul interventricular; superior o auricul drept; o trunchiul pulmonar; inferior o pericardul; o tendonul central al diafragmului. Morfologia externă a ventriculului drept Ventriculul drept formează ¾ din fața costală a cordului. Șanțul atrioventricular de la nivelul marginii drepte marchează limita între cele două camere și conține artera coronară dreaptă cu marginea ei dreaptă, marginea ascuțită, și formează un unghi ascuțit între
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
posterior, septal. Septul interventricular prezintă o porțiune inițială membranoasă (corespunde locului orificiul interventricular embrionar), și o porțiune musculară. Compartimentul de ejectie poartă numele de con arterial sau infundibul și proemină pe fața sternocostală deoarece trunchiul pulmonar încrucișează anterior aorta ascendentă. Morfologia internă a ventriculului drept Creasta supraventriculară (pintenul lui Wolff) împarte ventriculul drept într-un tract de injecție (regiune trabeculată, rugoasă, orientată inferior) și un tract de ejecție (infundibulum neted, orientat superior). Trabeculele cărnoase ale tractului de injecție sunt creste musculare
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
stângă; inferior - ventriculul stâng; anterior o aorta ascendentă proximală; o trunchiul pulmonar proximal; posterior o peretele anterior al sinusului oblic; o esofagul; o venele pulmonare drepte; drept o atriul drept; o septul interatrial; stâng o pericardul; o venele pulmonare stângi; Morfologia externă a atriului stâng Elementele definitorii ale atriului stâng îl constituie cele patru vene pulmonare drepte și stângi, superioare și inferioare. Venele sunt incluse împreună cu vena cavă inferioară și superioară într-o teacă pericardică seroasă. În anumite situații la nivelul
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
atrioventricular stâng prevăzut cu valva atrioventriculară stânga (bicuspidă sau mitrală), iar posterior, intrarea în auriculul stâng; peretele superior, îngust, participă la delimitarea sinusului transvers Theile; peretele inferior se prelungește pe fața diafragmatică, participând la delimitarea sinusului oblic al pericardului (Haller). Morfologia internă a atriului stâng Atriul stâng este mai îngust și prezintă pereți mult mai trabeculați decât atriul drept. Auriculul stâng nu prezintă crista terminalis, motiv pentru care interiorul atriului stâng este neted și relativ lipsit de elemente caracteristice, deși pot
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
mai scurt și mai îngust comparativ cu infundibulul pulmonarei. Raporturile ventriculului stâng * superior - atriul stâng; * inferior - diafragma; * anterior * pericardul; * hemitoracele anterior stâng; * lingura plămânului stâng * lateral * pericard * pleura mediastinală stângă * plămânului stâng * nervul frenic stâng * vase pericardofrenice * medial - sept interventricular Morfologia externă a ventriculului stâng Ventriculul stâng este mai lung decât ventriculul drept, are formă conică și formează apexul cardiac. Separarea dintre cei doi ventriculi este marcată anterior prin ramul descendent anterior (artera descendentă anterioară stângă) al arterei coronare stângi și
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
cordului prezintă ramul marginal stâng al arterei circumflexe stângi. Superior, ventriculul este limitat de marea venă cardiacă și de artera circumflexă situată în șanțul atrioventricular. Superior de șanț se află atriul stâng, sinusul venos coronar și vena pulmonară stângă inferioară. Morfologia internă a ventriculului stâng Cavitatea ventriculului stâng este separată prin cuspa anterioară a venei mitrale într-un tract de injecție și un tract de ejecție, orientat spre dreapta. Partea netedă a tractului de ejecție situată adiacent valvei aortice o constituie
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
laborator începe cu recoltarea exudatului de la baza leziunilor pseudomembranoase (faringiene, laringiene, nazale, cutanate) din care se efectuează frotiuri colorate și culturi (mediu neselectiv geloza sânge, mediu de îmbogățire cu telurit OCST, medii selective Loffler, Tinsdale). Evidențierea bacililor gram pozitivi cu morfologie caracteristică bacililor difterici permite orientarea rapidă a diagnosticului și justifică aplicarea rapidă a măsurilor terapeutice, dar confirmarea diagnosticului microbiologic se face în urma identificării din culturi a tulpinilor toxigene de C. diphteriae. Evidențierea capacității toxigene a bacililor difterici identificați se face
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
loc într-o perioadă mică de timp. Cu toată diferența de densitate dintre monomer și polimer, aceste picături nu colapsează din cauză că are loc reticularea. Parametrul de solubilitate este o măsură convenabilă de estimare a solubilității sistemelor de polimeri și influențează morfologia perlelor. Polimerizarea în masă și polimerizarea în suspensie urmează aceleași legi cînd toate componentele sistemului sînt solubile în faza de monomer (inițiatori, macrocatene radicalice, agenți de transfer de catenă). Viteza de polimerizare în perlă nu este influențată de dimensiunea particulei
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
Mediul inert se află în spațiile dintre microsfere și aglomeratele lor. Locurile ocupate de mediul inert care după îndepărtare devin porii rețelei, determină proprietățile structurii macroporoase ( forma, distribuția și mărimea porilor). Importanța calității termodinamice și cantității mediului inert în formarea morfologiei porilor se datorește momentului în care are loc separarea de faze . In funcție de stadiul reacției de (co)polimerizare , separarea de faze poate avea loc în trei momente ale reacției: 1) Înaintea punctului de gel, când se obțin structuri macrogranulare, inferioare
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
loc într-o perioadă mică de timp. Cu toată diferența de densitate dintre monomer și polimer, aceste picături nu colapsează din cauză că are loc reticularea. Parametrul de solubilitate este o măsură convenabilă de estimare a solubilității sistemelor de polimeri și influențează morfologia perlelor. Polimerizarea în masă și polimerizarea în suspensie urmează aceleași legi cînd toate componentele sistemului sînt solubile în faza de monomer (inițiatori, macrocatene radicalice, agenți de transfer de catenă). Viteza de polimerizare în perlă nu este influențată de dimensiunea particulei
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
Mediul inert se află în spațiile dintre microsfere și aglomeratele lor. Locurile ocupate de mediul inert care după îndepărtare devin porii rețelei, determină proprietățile structurii macroporoase ( forma, distribuția și mărimea porilor). Importanța calității termodinamice și cantității mediului inert în formarea morfologiei porilor se datorește momentului în care are loc separarea de faze . In funcție de stadiul reacției de (co)polimerizare , separarea de faze poate avea loc în trei momente ale reacției: 1) Înaintea punctului de gel, când se obțin structuri macrogranulare, inferioare
Polimerizarea în suspensie. In: (Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
un joc cosmic, energia la baza creației lumii. Gândirea indiană nu se complace în deplângere și descumpănire ca existențialismul, ci întrevede o soluție prin eliberarea de experiență umană, de viță fenomenală. Un mijloc de realizare este și înlăturarea vălului Mayei. Morfologia religiilor consideră că a da la o parte vălul mazei echivalează cu a te afla înaintea ființei supreme, a realității ultime, a lui Dumnezeu. Noțiunea de Maya nu are sens fără noțiunea de Brahman. Relația dintre Brahman si Maya poate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Joshua (Yucca brevifolia). Acest arbore este considerat chiar specie indicatoare pentru Deșertul Mojave, fiind un endemism în această zonă. Arborele lui Joshua este un arbore rezistent, bine adaptat la condițiile climatice aride, având rădăcini adânci care pot ajunge până la 11m. Morfologia de suprafață include și o serie de monoliți granitici, cu o vechime de 80-180 milioane ani, modelați de factorii morfogenetici și transformați în adevărate sfere sau blocuri rectangulare deosebit de spectaculoase. Cele mai cunoscute sectoare de acest gen sunt: Giant Marbles
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
astăzi cele peste 170 de orășele miniere fantomă din Atacama. Două dintre acestea, Humberstone și Santa Laura au fost incluse, din anul 2005, pe lista UNESCO. Pentru turiștii dornici de vacanțe inedite, Deșertul Atacama ar putea fi o alegere bună. Morfologia de suprafață a deșertului este variată, incluzând bazine de sare (salinas), dune de nisip, curgeri de lavă, peisaje spectaculoase cu forme de eroziune dintre cele mai neobișnuite. Aerul extrem de uscat induce o transparență extraordinară, ceea ce-i conferă o bună vizibilitate
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
la Machu Picchu. Din Cuzco se poate ajunge la Machu Picchu cu autobuzul, cu trenul, sau pe jos, dacă se alege varianta parcurgerii cunoscutului Drum Incaș (Inca Trail). Traseul Inca Trail străbate o zonă cu multe alte vestigii incașe, cu morfologie variată a terenului, cu sectoare de vegetație forestieră luxuriantă și se face în 3-4 zile, iar cei amatori trebuie să facă rezervări din timp. Se încearcă limitarea numărului zilnic de drumeți pe Inca Trail (maxim 500 persoane) pentru a proteja
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]