20,850 matches
-
Sanxingdui 282 Complexul funerar al împăraților Ming 283 Mausoleul Xiao din dinastia Ming 284 Cele 13 Morminte Ming din Beijing 286 Mormântul Mancheng din dinastia Han și haina din jad 288 Grotele Mogao din Dunhuang 289 Statul antic Yelang și mormintele din Hezhang 291 Mormântul Mawangdui din Changsha 292 Carul cu cai din bronz descoperit în mausoleul împăratului Qin Shi Huang 293 Procesul de fabricare a soldaților de teracotă 294 Cum a fost turnat cel mai mare vas de bronz din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
al împăraților Ming 283 Mausoleul Xiao din dinastia Ming 284 Cele 13 Morminte Ming din Beijing 286 Mormântul Mancheng din dinastia Han și haina din jad 288 Grotele Mogao din Dunhuang 289 Statul antic Yelang și mormintele din Hezhang 291 Mormântul Mawangdui din Changsha 292 Carul cu cai din bronz descoperit în mausoleul împăratului Qin Shi Huang 293 Procesul de fabricare a soldaților de teracotă 294 Cum a fost turnat cel mai mare vas de bronz din lume 294 Porțelanul și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Vai săracă lumea mea/ Că greu m-a ținut în ea”. Lumea care m-a sorbit din neființă la naștere și a rămas grea cu mine. Am fost o sarcină toxică pentru ea, sărăcuța, acum mă leapădă, cu ușurare, în mormânt. Sau, nu în uterul, ci în stomacul lumii am stat ca un bolovan. După ce m-a digerat cu greu o viață, lumea aceasta mă cacă pe lumea cealaltă sub formă de hoit. De fapt, ceea ce a vibrat în adâncul minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în acei ani tulburi, își vor fi spus că o fi de bine cu comunismul ăsta, de vreme ce însuși marele Călinescu zice așa? Ei nu fac obiectul preocupărilor dlui Eugen Simion; d-sa preferă literatura, nu este interesat de eroi, iar mormintele se face că nu le vede... Pe Nichita Stănescu, dl Simion îl justifică astfel: „Nichita și-a apărat poezia ca un câine osul”. Oare cum își apără un câine osul? Mușcând? Nichita Stănescu n-a mușcat pe nimeni, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vieții intrauterine, se înalță ca niște aburi grei peste mlaștina vieții românești. Pungi, gunoaie, alcool, hălci sângerânde, seringi, plouă și e frig fără binecuvântarea zăpezii, îngeri cu aripioare always, avortoni și aurolaci fără aripioare. Morții Domnicăi Drumea plâng în adâncul mormintelor cu lacrimi sfărâmicioase (imagine demnă de Bacovia sau Ileana Mălăncioiuă, iar la Ruxandra Novac, ochii tăi morți, ochii mei morți văd o lumină în dimineața cheală înfiptă ca o seringă în trotuar. Orașul București, în viziunea Ruxandrei, începe ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
a reușit. Totu era de-adevăratelea. Atunci a fugit cu Luminița până la o stradă și s-a pitit. Vânătoru s-a îmbolnăvit de la furnici și-a murit dup-aia. Și băiețelu cu vulpea l-a îngropat da pe urmă pe mormântu lui s-a făcut numai gunoi. Așa. Cine știe cine a pus gunoiu? Vulpea, mi-au spus cu toții. De ce, pentru că e hoață, ea a pus gunoiul, pentru că așa s-au obișnuit, ca ea să rupă coada ursului, să-și bată joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În jurul lui și cîțiva prieteni, numai că nu știa care anume. — Arthur! auzi el un glas, care nu era al doamnei Bellairs, și dădu să-și elibereze mîinile. — Arthur! repetă glasul - un glas scăzut și plîngăreț, venind parcă de dincolo de mormînt. — Arthur, de ce ai ucis? Glasul se stinse, În vreme ce Rowe se zbătea Încercînd să scape din strînsoarea mîinilor. Nu era tulburat pentru că recunoscuse glasul: care putea fi la fel de bine al soției sale sau al oricărei femei muribunde, a cărei suferință deznădăjduită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe, oferindu-i-o. — Nu pot s-o primesc, chibriturile au ajuns prețioase În zilele noastre, spuse agentul și aruncă peste umărul lui Rowe o privire spre dărîmăturile Casei de Economii, ale cărei seifuri erau Înșirate acum la vedere, aidoma mormintelor dintr-un cimitir roman. După aceea ochii lui urmăriră un funcționar Între două vîrste, care tocmai trecea, cu o umbrelă În mînă, prin fața ușii domnului Rennit. — Așteptați pe cineva? Îl Întrebă Rowe. — Da, un prieten care Întîrzie, răspunse stîngaci agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
loc de refugiu. — Dumnealor sînt de altă părere, zise anticarul, Îndreptînd asupra lui Rowe duhoarea dinților săi stricați. Rowe ar fi vrut să se depărteze dar rămase locului, copleșit deodată de milă pentru omul acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au funcție solemnă: Memento mori! — Un decor simplu, menit să inspire gînduri negre... Depinde cum le privești, nu-i așa, domnule? Dar era evident că anticarul le privea cu un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zise anticarul, Îndreptînd asupra lui Rowe duhoarea dinților săi stricați. Rowe ar fi vrut să se depărteze dar rămase locului, copleșit deodată de milă pentru omul acela. — Și-apoi, mai sînt și mormintele... — Și din ele țîșnește apă? — A, nu! Mormintele au funcție solemnă: Memento mori! — Un decor simplu, menit să inspire gînduri negre... Depinde cum le privești, nu-i așa, domnule? Dar era evident că anticarul le privea cu un soi de satisfacție. Ștergîndu-și o mică urmă de găinaț de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
putea Înțelege suferința omenească pentru că uitase de propria lui suferință. — Cred că nu s-a Întîmplat nimic acolo, se pomeni el spunînd. Poliția locală... — Anglia e o țară foarte frumoasă, Îl Întrerupse domnul Prentice pe un ton amar. Biserici normande, morminte vechi, islazuri comunale, sate cu hanuri... Fiecare șef de post are o căsuță frumoasă, cu o grădiniță, care-i aduce anual cîte-un premiu pentru verzele cultivate... — Bine, dar poliția districtuală... — Șeful poliției e de obicei un fost ofițer În armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
unele fapte concrete (un nume, un loc, o dată), după care o mulțime de neadevăruri. Așa ați procedat mereu, incorect și necinstit. Așa ați adus nenorocirea asupra unor oameni și asupra unor familii întregi ...Mulți dintre ei s-au dus în mormânt dezonorați și nedreptățiți. Oare imagine lor nu vă tulbură somnul? Din păcate, domnule C.V.Tudor, trebuie remarcat că sunteți un om bolnav. Din păcate, boala care vă afectează nu poate fi tratată cu tranchilizante. Aroganța, disprețul față de ceilalți, suspiciunea generalizată
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
destoinici și cu un potențial material uriaș și creativ dar nu putem să ne dezlipim de sărăcie. Oare nu putem scăpa niciodată de ea? Un filozof spunea cândva că: „sărăcia întunecă virtuțile cele mai strălucite și poate fi considerată ca mormântul celor mai frumoase proiecte” iar Marin Preda sublinia ideea că: „Sărăcia roade orice ideal”. Dificultățile tranziției amplificate de adversarii reformelor reiese și din stilul de viață al rromilor (țiganilor), care în general nu au posibilități de a se instrui și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
blestemate. Ochii lipsiți de gene ai domnului Kauderer erau fixați în gol; nimic nu mișca pe chipul lui de gutapercă gălbuie. Între Ozkart și Kauderer pacea durează numai de la o înmormântare la alta. Iar piatra pe care o punem pe mormântul morților noștri poartă inscripția: „Asta ne-a făcut-o familia Ozkart“. — Și voi?, a spus Bronko, care nu avea gura legată. — Și cei din familia Ozkart scriu pe mormintele lor: „Asta ne-a făcut-o familia Kauderer.“ Apoi, trecându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o înmormântare la alta. Iar piatra pe care o punem pe mormântul morților noștri poartă inscripția: „Asta ne-a făcut-o familia Ozkart“. — Și voi?, a spus Bronko, care nu avea gura legată. — Și cei din familia Ozkart scriu pe mormintele lor: „Asta ne-a făcut-o familia Kauderer.“ Apoi, trecându-și un deget peste mustață: - Aici Ponko va fi în sfârșit în siguranță. În clipa aceea, mama și-a împreunat mâinile și a spus: - Maica Domnului îndurătoare, Gritzvi al nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
moarte, poate e ce simt, fără să înțeleagă. Vin aici să facă ce fac, dar nu se-nscriu la cursul acesta, nu vin la seminarii, nimeni nu se interesează vreodată de literatura cimerienilor, îngropată în cărțile din bibliotecile astea, ca în mormintele dintr-un cimitir... Pe mine tocmai mă interesa... Venisem să vă întreb dacă există un roman cimerian care începe... Nu, mai bine să vă spun imediat numele personajelor: Gritzvi și Zwida, Ponko și Brigd; acțiunea începe la Kudgiwa, dar poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a atins o umbră iute și foșnitoare; a frânat și a coborât din șa. — Domnul Kauderer! - am exclamat, uimit să-l văd mergând pe bicicletă printre morminte, cu farul stins. — Sst! - mi-a poruncit să tac. Dumneavoastră comiteți imprudențe grave. Când v-am încredințat observatorul, nu mi-am închipuit că aveați să vă compromiteți într-o încercare de evadare. Aflați că noi suntem împotriva evadărilor individuale. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
plecat de fapt chiar în noaptea aceea și n-a mai apărut în Oquedal. — Ce-mi tot spui, Anacleta? Asta e o groapă goală! — În zilele următoare, indienii din satele din jur sau de departe au venit în procesiune la mormântul lui Faustino Higueras. Plecau la revoluție și-mi cereau relicve de luat la luptă, într-o cutie de aur, în fruntea regimentelor: o buclă din părul lui, o bucată din poncho, un cheag de sânge dintr-o rană. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
luptă, într-o cutie de aur, în fruntea regimentelor: o buclă din părul lui, o bucată din poncho, un cheag de sânge dintr-o rană. Atunci am hotărât să dechidem groapa și să deshumăm cadavrul. Dar Faustino nu era acolo, mormântul lui era gol. Din ziua aceea s-au născut multe legende: unii spun că l-au văzut noaptea, alergând prin munți, pe calul lui negru, veghind asupra somnului indienilor; alții spun că va reveni, călărind în fruntea coloanelor, numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
agățat-o. Domnul J.L.B. Matekoni înghiți în sec. — Am cerut-o de nevastă, lăsă el să-i scape. Va fi soția mea. Menajera păru să se dezumfle. — Văleeeu! țipă ea. Văleeeu! Să nu faceți prostia asta! O să vă bage-n mormânt! Nici că se poate o prostie mai mare. Domnul J.L.B. Matekoni înaintă și-i puse mâna pe umăr s-o liniștească. — Nu-ți face griji, Florence, o alină el. E o femeie de treabă. În plus, o să mă asigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mama și frățiorul. Terenul era nisipos acolo și n-au putut să sape decât o groapă puțin adâncă, în care au așezat-o pe mamă, în timp ce celelalte femei boceau și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a strecurat și a scurmat repede în nisip. Nu după mult timp a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
conștientă că nu face parte din categoria aceasta. Dar oare de ce murise mama ei? Și-o amintea vag acum. Își amintea de moartea ei și de bocetele celorlalte femei. Își amintea de bebelușul luat din brațele mamei și pus în mormânt. Credea că săpase după el, dar nu mai era sigură. Poate făcuse altcineva treaba asta și-i dăduse ei copilul. Apoi își amintea că plecase și că se trezise într-un loc străin. Poate într-o bună zi va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un fel, ajunsese la o concluzie încă de la început. Acum trebuia să o ia în sens invers și să afle de ce zăcea el acolo - era sigură de asta - în acel pământ secetos, la marginea marelui deșert Kalahari. Era într-un mormânt singuratic, atât de departe de semenii săi, și fusese atât de tânăr. Cum se ajunsese la așa ceva? La un moment dat cineva comisese o faptă rea și, dacă cineva dorea să afle ce s-a întâmplat, trebuia să-i caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fie de bine, dacă se bagă unde nu-i fierbe oala. Ultima dată m-a învățat cum să scap de dușmani, iei mata un inel de argint, da’ de argint, nu tablă, mergi la cimitir, îl îngropi în marginea unui mormânt, ar fi bine să vezi înainte care și cum, poate reușești să dai de vreun sinucigaș sau de careva mort prin accident, astea-s cele mai bune, și-l lași acolo patruzeci de zile și patruzeci de nopți. Dup-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-om? E acră, acră-amăruie ca agurida... Eu am găsit leacul... umbrela verde-a seflerei, aphelandra zebrată, trompete roșii de maurandia, degete de anthurium...” A fost și-un cimitir, îmi spunea Ioan, dar într-o noapte au intrat cu buldozerele peste morminte, au curățat locul și au turnat în câteva zile fundațiile. Era cu bucăți de coaste, maxilare-n moloz, iar muncitorii mai scoteau câte-o tibie sau cranii când înfigeau cupa escavatorului. Au început să se-nchine, au vrut s-oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]