1,884 matches
-
dar incasabil, prin pasta de carne, motorină și prefabricate, strivind femeile rujate violent și îndesându-le cocurile înălțate tovărășește, fugărind bărbații neghiobi, obosiți, râgâind de spaimă și beție, terminându-le plozii pișăcioși care scuipau pe holuri și-aruncau câte-un motan nefericit de la ultimul etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca un elefant cu zece trompe... Dacă nu se înțelege foarte clar, bucureștenii lui Ceaușescu nu-mi plăceau. Oamenii ăștia întruchipau tot ce nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi liniștită pe ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n colțul irisului, împreună cu câte-un motan leneș care încerca să se cațere pe ele. Grădinile foșneau discret, puțin neîngrijite, puteai să întinzi mâna și să simți izma printre ierburi. O lăsam pe Maria să se uite prin curți, cât să-mi ascund nervii și-o lacrimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
turna în paharele de cocktail. Oricum, după ce sala se scufunda în fum și porneau chitările, nu mai conta, te simțeai ca într-un avion prăbușit în ocean. Cât despre Mihnea, nu fugea de nimeni, pur și simplu dormea sănătos, cu motanul sub plapumă, la picioare. Între unșpe și patru dimineața, nu-ți puteai imagina om mai fericit ca el. Îi iubeam pe toți, erau prietenii mei (făcuserăm și „Revoluția“ împreună, întâi la „Romană“, apoi la Televiziune), dar i-aș fi așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cerebrală cu precizia unui ceasornicar, desfăcând printre lobi niște falii ale uitării în care mintea cădea ca într-un sicriu umplut cu cipuri dezactivate. Oamenii nu ziceau nimic, probabil nici nu-și dădeau seama. Eu n-aveam nouă vieți, ca motanul lui Mihnea, și nici timp să-mi petrec vreo două din ele pe frigider sau sub plapumă. Moartea pândea cu fiecare zbatere a pleoapelor, cu fiecare peliculă de aer inspirată, cu fiecare deschidere și închidere a valvelor inimii. Supapele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nefirească. „Robane, ești bine? Te-a zgâlțâit?“ Am început și eu să vorbesc, cu ochii încă pe monitor. „Lejer, ca la bombardament. Încă puțin și săream cu balconul. Mari și-acum tremură. Tu?“ „Nimic deosebit, m-am trezit doar cu motanul în cap. A fugit când a simțit că-ncepe să pice tencuiala. Veniți încoace?“ Era o întrebare nepotrivită, îți trecea prin minte, dar parcă nu-ți venea s-o pui. Mi-am privit ceasul. 23.40. Bidileanu se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
urletele de-afară, din stradă.“ Am tresărit și-am dat cu toții paharele pe gât. Le-am mai umplut o dată. Cam tot atunci s-a auzit un zgomot, ceva înfundat, de rufă prost așezată-n dulap. Dintre prosoape a ieșit Brutus, motanul lui Mihnea. Un „albastru de Rusia“, cu păr scurt și lucios. Se ascunsese, ca ultimul laș. „Ce faci, mă?“, l-a luat Mihnea în brațe, „Ia zi: ai plătit chiria?“ Mereu îl întreba chestia asta tâmpită, la care motanul, deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Brutus, motanul lui Mihnea. Un „albastru de Rusia“, cu păr scurt și lucios. Se ascunsese, ca ultimul laș. „Ce faci, mă?“, l-a luat Mihnea în brațe, „Ia zi: ai plătit chiria?“ Mereu îl întreba chestia asta tâmpită, la care motanul, deștept, nu răspundea. Alteori îl făcea stalinist. „Reclamă-l la Circa Financiară!“, l-am îndemnat. Maria mi-a tras un cot. „Apropo de finanțe, îi știți pe frații «Brothers»?“ Îi știam. Cinci băieți de cartier, toți frați, trași la indigo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Era întrebarea logică. „Treaba mea. Din muzeu lipsește totuși ceva.“ „Parcă ziceai că n-au luat nimic...“, m-am băgat și eu în discuție. Mihnea a zâmbit din privirea aia ciudată, la fel de schimbătoare ca el, cu care înnebunea fetele și motanii. Îi juca tricolorul în ochi. „Nu, n-au luat. Toate hărțile sunt la locul lor pe pereți. De-aia nici n-a venit poliția.“ „Nu-nțeleg. Clarifică.“ „Stai că-ți zic. Când ăla micu’ a coborât pe horn, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și dimensiunile ei: avea șaptezeci de centimetri, cât lățimea șemineului.“ „Ne mai fierbi mult?“, s-a enervat Maria. Îi stătea bine când își ieșea din pepeni. Frumoasă și vulnerabilă, cum mi-o doream. Mihnea s-a ridicat de pe scaun, cu tot cu motan. L-a depozitat pe dulap, apoi a deschis un sertar mare, lung, cum se făceau pe vremuri, pentru plăpumi și așternuturi. A scos de-acolo un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
halat, la microscop.“ Era o formă politicoasă de a ne anunța că aflase ce-i trebuie, acum puteam să plecăm. Nici măcar nu ne mulțumea. „Ne dai afară?“, l-am întrebat, pe față. „Nu eu, Brutus.“ M-am uitat spre dulap. Motanul nu putea confirma. Dormea senin, pe colțul cel mai îngust, cu lăboanțele cafenii plutind prin aer. Probabil recupera după cutremur. Nu-ți venea să-l deranjezi. „La zece?“, am zis. „E bine, la zece.“ „Venim să te luăm. Somn ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aceeași clipă (nu mă întrebați de oră; de data asta, n-am verificat), s-a auzit un sunet slab, ca o văicăreală, și m-am trezit călcat pe picioare. „Brutus!“, am exclamat, de-a dreptul bucuros că nu sunt singur. Motanul s-a frecat omenește de pantalonii mei, apoi a început să toarcă, interesat, previzibil, ca orice semen de-al lui. N-avea rost să-l întreb dacă plătise chiria; fusese deja evacuat. L-am luat la subbraț și-am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe-o dischetă fișierul, discheta a zburat în rucsac. Pe-asta o să mi-o amintesc întotdeauna: verde-închis, ca lămâile turcești. O culoare stupidă, capitalistă. Brutus a scos un mieunat, presupun că protesta pe limba lui împotriva dischetelor azvârlite-n capul motanilor, nici mie nu mi-ar fi plăcut ideea. L-am ignorat, cum se cuvine. Am închis computerul și, cu rucsacul pe jumătate viu în spate, am părăsit apartamentul. Treptele patru câte patru, ca-n copilărie, o formalitate. Doamna Cocă putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai iese cu mașina o săptămână și se închid și școlile. Ne prostiseră cu anotimpurile, cu gaura din stratul de-ozon, cu Gulf-Stream-ul, cu revoluția, cu capitalismul, cu tot. Nu te mai puteai încrede în nimeni. Avansam lent, apos, ca motanul încălțat cu găleți din ultima proză a lui Urmuz (s-a publicat în august 2004, în Manuscriptum). Spre deosebire de el, n-aveam nouă vieți, doar două, care nu se potriveau: una grăbită și mincinoasă, în care mimam că merg la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pitiriazis (se scărpina tot timpul în cap, și când juca fotbal); Mihnea, cam rotofei (ai fi pariat că mănâncă ciocolată de două ori pe zi, dacă n-ai fi știut că ciocolata nu există); Dux, plin de zgârieturi (avea un motan, Mișu, care-l rupea); „Bucată“ (cel bine numit; forma feței semăna cu cea a unor fese); Andrei, prea înalt pentru vârsta lui (era poreclit Rahan); Relu, prea scund (în plus, își rupea cojile de la julituri, așa că apărea cu urme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ei nu peste un secol, ci peste douăzeci de ani? Atunci eu voi fi soțul devotat al unei Adine cu fire de păr pe-obraz și glezne umflate, posesorul victorios al unui trofeu ofilit. Vom avea doi copi și-un motan. Colegii ne vor aduce flori, bomboane, cravate, cărți de joc. La facultate, vom ține cursuri despre drepturile femeii și ale roboților. Acasă ne vom povesti cum era-n Olanda, Italia, America. Vom petrece niște nopți grozave. Peste încă douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Omuleț, Vreau să trăiesc printre stele, Fluierul ciobănașului, Zâna viselor; Mihai Eminescu: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Revedere, Ce te legeni, La mijloc de codru, Somnoroase păsărele, Scrisoarea III, Povestea codrului, Făt-Frumos din lacrimă; Elena Farago: Cățelușul șchiop, Motanul pedepsit, Sfatul degetelor; Emil Gârleanu: Din lumea celor care nu cuvântă; Octavian Goga: Noi, Toamna; Călin Gruia: Ciuboțelele ogarului; ștefan Octavian Iosif: Doina, Bunica, Cântec de leagăn; Petre Ispirescu: Greuceanu, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, Sarea în bucate
Abecedarul părinţilor by Elena Bărbieru, Xenofont Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/766_a_1573]
-
a unei ape anume. Referitor la celelalte două cuvinte, ele pot fi traduse ca fiind al Lunei Pisoi sau Pisică. Adică, Mon Gato înseamnă “Pisica Lunii”. În unele limbi romanice și în limba gracă prin “gato” se înțelege pisică, pisoi, motan etc. Însă aceast pisoi sau pisică a Lunii care a dat numele vechi al Moldovei, înainte de a-l prelua pe cel de la fosta cetate, nu este chiar o pisică oarecare: o imagine probabilă a unui asemenea pisoi se poate vedea
Originea antica a numelui Moldovei (Din con?inutul t?bli?elor de la Sinaia) by Ungureanu Viorel () [Corola-publishinghouse/Science/83667_a_84992]
-
o bună zi, la întoarcere de peste hotar, lui Ionică îi căzu din traistă o știucă chiar pe fâșia de control. Capra, văzându-și iezii, dar și țapul sătul, nu mai doreau să se întoarcă la iarbă. Au încercat să momească motanul, că poate măcar el va înșfăca știuca. Dar în zadar - motanul era sătul de capuri de pește. Mare a fost mirarea grănicerilor când au găsit știuca departe de mal, dincoace de sălcii. L- au chemat pe șeful pichetului de grăniceri
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
din traistă o știucă chiar pe fâșia de control. Capra, văzându-și iezii, dar și țapul sătul, nu mai doreau să se întoarcă la iarbă. Au încercat să momească motanul, că poate măcar el va înșfăca știuca. Dar în zadar - motanul era sătul de capuri de pește. Mare a fost mirarea grănicerilor când au găsit știuca departe de mal, dincoace de sălcii. L- au chemat pe șeful pichetului de grăniceri. Cei veniți la fața locului au descifrat enigma. Pe tata l-
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]
-
ale dimensiunilor timpului, aglomerări de iarmaroc vesel, imagini pestrițe și amestecate. Aici se produce meșteșugita erupție a fantasticului tratat de scriitor ca de romantici, cu iluzia nu numai a posibilului, dar și cu cea a verosimilului. Pe aici trece hoffmannescul motan Murr și vorbesc câinii în dialogul lui Cervantes. Aici se întâlnesc obiectele cu valori magice, vechea oglindă orientală de care e legată soarta eroului și tabloul lui Pieter Janssens, obiecte de semn contrar, unul dătător de spaime și fiori premonitorii
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
să nu mă lași să te țin de mână să mă cerți că nu pun trandafirul în apă, că nu scot mesageria de la telefon... mi-e dor să te țin în brațe ca să nu-ți fie frig de privirea de motan la pândă și de încă ceva... dar ... ... dar! și mie mi-e dor de cicălelile tale, de insistențele tale în a discuta în amănunt lucrurile... și de multe altele! încă stau afară și miros toamna. aici nu mai plouă și
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Ca să nu strâmbăm din nas, ci să închidem ochii de plăcere. Și să nu ne săturăm niciodată. Dacă ar fi să facem un „best of“ al tuturor basmelor, Perrault ar prinde cu siguranță top tențul. Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul încălțat sau Scufița roșie. Repertoriu clasic de povești spuse la culcare unor prichindei care ajung să știe textul pe de rost și care se pierd în vise cu zâmbetul pe buze după multțașteptatul „șițau trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
de tiramisu, țiganii români care cerșesc mai nou cu pechinezul și chiar cu pisica. „Bună ziua!“, ne-a spus respectuos unul dintre ei, când ne-a auzit mirându-ne. Mai știi, la anul, dacă mă mai țin capacele, pot merge cu motanul să facem un ban de diurnă. Căci Cannes-ul e scump, iar redacțiile tot mai chivernisite. Supermenii japonezi cuceresc lumea COOLTURISME Mădălina COCEA Pentru copiii generației mele, lumea desenelor animate a fost împărțită în două: cea în care personajele plângeau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
conform unor distincții adverbiale tradiționale (loc, timp, mod, cauză, etc.). Analiza tranzitivității (procesului) este un tip de semantică fundamentală. Analistul identifică procesul sau acțiunea pe care o exprimă propoziția, ca și participanții recunoscuți. Astfel, în propoziția Ursul a desenat pentru motan, cu creionul lui năzdrăvan, o oală cu mîncare va fi aplicată următoarea analiză. În exemplul dat, deci, o manifestare anume (o mini-narațiune, de fapt) este reprezentată ca fiind una ce presupune procesul material de a desena și patru participanți: un
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vârât printr-o gaură sub podea". Urmând aceeași logică a sugestiei sonore, Grummer poate fi asemănat unui bătrân misterios, plin de intenții ascunse, manifestându-se neașteptat, prin reacții surprinzătoare și gesturi violente. Caracterul său este asemănător profilului comportamental al unui motan leneș ("stă toată ziua lungit sub tejghea") care își conservă energia pentru a putea să o consume într-un "asalt" intempestiv, adesea gratuit (joaca de-a "șoarecele și pisica" este redată în linii "umanizate" în relația dintre Grummer și clienții
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]