1,907 matches
-
cristalin, care-mi pune în vedere că a hotărît, în calitatea mea de ovrei legionar, să mă omoare cu mîna lui. Deocamdată sînt pus pe rangă, soluție disproporționată față de amenințare, dar neplăcută și rea. Mircea M. se arată foarte complezent, moaie ambele prosoape al meu și al lui și cu gentilețe stingherit părintească (e mai tînăr ca mine) mi le aplică pe cap, pe coaste, pe tălpi, după cum e cazul". Fostul gazetar la "Universul", Mircea M., coleg de celulă, se roagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
act barbar prin care comuniștii, decenii la rând au sărăcit și distrus patrimoniul nostru artistic și literar. Dar P. Dumitru, însuși „se rupe” de matricea sa națională și culturală, ascultând probabil, în acei primi ani ai exilului, de deviza après moi - le déluge, „după mine, potopul!”. Adaug aici un mic fapt, anecdotic, care lămurește puțin psihologia sa din acea vreme față de literatura „pe care o lăsase în urmă”. În anii șaptezeci, când mă găseam eu însuși în exil la München, după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asculte, am umflat parul de la cazan, l-am pleznit la cap și l-am culcat la pământ. Și nu m-am mulțămit cu atât: l-am pisat pân-ce m-am hrănit. După aceia l-am învălit tot în pâne muiată în rachiu." Avea Giurăscu un scutariu căruia îi venise nevasta și el voia s-o petreacă o bucată de loc. Și lasă oile în sama ciobanilor și el se duce să-și vadă de interesul lui. Îl întâlnește Giurăscu: Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la porte sur le dos. Et vous, monsieur, pourriez-vous me dire, à votre tour, quelle différence il y a entre un âne et un commis voyageur? Ma foi, M. l'abbé, je cherche en vain, je ne sais pas. Ni moi non plus, Monsieur!" Sur l'amitié: L'ami: C'est un homme qui connaît l'escalier qui conduit chez votre femme; qui sait les moments de froideur, et les instants où vous êtes dehors, et l'heure précise à laquelle
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită în clipa de răgaz a asfințitului și parcă ți se moaie sufletul; uiți cele ce te împresoară și necazurile ceasurilor lungi ale zilei; o amintire din trecut ți se furișează în suflet și rămâi cu ochii duși spre cerul amurgului cu o căldură neobișnuită în priviri și în suflet. Din când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe colnic Răsucind la borangic, Dar pe fus n-are nimic. Lung e drumul în pripor, Bată-te pustia dor... Foaie verde doi bujori Soacra cu două nurori. Una vine la fântână Cu cămeșa soacrei-n mână. Și mi-o moaie-n apă-o dată: Na-ți-o soacră, că-i spălată! Ș-o anină de-o nuia Cânii hârâie la ea! Amărâte codru des, Acù văd că s-a ales Din tine să nu mai ies. C-am intrat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
face geruri mari chiar de la început, dar nu vei slobozi frigul atât, încât mercurul să coboare mai mult de 25 de grade subt punctul de îngheț, și asta numai noaptea, căci ziua, la amiază, soarele cel palid îți va mai muia tăria. De prin mările polare vei căra pe marea ta spinare lungi volbure de ninsoare, iar aici în Carpați vei cerne fulgi vânturați de vânt. Și, ia aminte, îți hărăzesc acum în dar zilele de 2-5-6-10, 13-14 și 18 din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și îi spune mamei împărătesei „ - Mamă! Sâ-m faci o turtă d’i cenușă! Ce: - Vai d’i min’i, dragu mamii, cum sâ-ț fac io turtă d’i cenușâ? - Heizîci - mamă, cum? Iș șî cerne cenușâ pin sîtâ șî - zâci - moaie-o cu apă caldă, șî pune-o-n cenușâ sâ sâ coacă” (Fundu Moldovei - Suceava). Întrebată despre cantitatea mică de mâncare pe care o reprezintă turta din cenușă, informatoarea Evdochia Șargu din Izvoare, Soroca explică: „Poi turta asta era fermecatî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Amanda Woyke Când copilele ei (le chema Stine Trude Lovise) pentru că spicul putrezit de ploi, culcat de piatră, era ars de secetă și ros de șoareci de nu mai rămânea nimic de treierat, meiul nu lega bob, păsatul nu se muia, terciul de ovăz nu se-ndulcea și lipia nu creștea, au murit de foame toate trei, înainte de a se însera de două ori în martie căci și capra nimerise în cuțitul unui cazac, vaca o luaseră furierii prusieni, nici o găină
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Un urlet tremurat, Cu multe aii, miaii, vaii, niaii, Care printre euhh și uhhh prelungi Mai lăsa și loc de fraze (ce spune omul la durere): Da' aiasta nu-i de îndurat. Da' aiasta și pe diavol l-ar fi muiat. Da' aiasta numa' pentru ticăloși direptate s-ar chiema. Di bunu' Dumniazău aiasta mă scârbește Bocetu-mi prea slab El îl găsește. Nu, bunu' Dumnezeu nici nu-i, Chiar dac-așa-i scris... Trei zile de martie senine și-nghețate a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în creștere de băuturi rezultate din trestie de zahăr, inclusiv a romului, au stat la baza creării și dezvoltării unei importante ramuri meșteșugărești cea a producătorilor de butoaie. Acestea se fabricau din stejar alb adus din America de Nord, transformat în doage muiate la abur și legate strans cu cercuri vegetale salcie, plop, alun și mai apoi de metal. În funcție de capacitate recipientele aveau diverse denumiri: "pipa" de la 570 la 620 litri, "tonel" sau"barill", între 230 și 550 litri, vasele de capacitate mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
caz, avea treizeci de ani de experiență cu marfa și știa ce face. CÎnd am ajuns la cafeneaua unde aveam Întîlnirea, Bill stătea la o masă, cu silueta lui scheletică vîrÎtă-n paltonul altcuiva. Bart Bătrînu’, ponosit și șters, Își muia o gogoașă-n cafea. Bill mi-a zis că s-a ocupat deja de Izzy, așa că i-am dat lui Bart zece capsule să le vîndă, iar Bill și cu mine am luat un taxi pînă la apartamentul meu. Acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
combătea, crezând că diferendul lui cu Ionel îl adusese în aceeași mentalitate ca pe dânsul. Beldiman și cu Stere au invitat pe toți acești parlamentari la masă pentru a discuta răsturnarea regelui. În afară de ei doi și Lupu Costache, ceilalți se muiaseră și chiar acești trei primeau zilnic protestări de la cei mai cuminți. Constantin Chiru 195, apostrofat pe stradă, le răspunse că se va ridica la întrunirea convocată și va protesta. Gheorghiu primi o scrisoare de la d. Honoriu Bănescu din comisiunea pentru
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
îi punea pe unul în dreapta ei, pe altul în stânga, astfel că nu se vedeau și puteau să nu știe unul de altul. Bineînțeles, cu timpul, pasiunile se potoliră și francofilii cei mai pasionați, fiindcă aveau dreptul de partea lor, se muiară când au fost definitiv învingători. Dr. Dinu ne povestise cum Averescu era însărcinat să subscrie pacea fără de nici o condiție, dar ajuns aici se înțelesese cu Marghiloman și admise acel șir de condiții infame. Nu dânsul trebuia să fie delegatul regelui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
strecura în inima mea. Mai știi! Multe lucruri de necrezut s-au întâmplat în lumea asta, de ce nu s.ar întâmpla să găsesc blestemata de școală prefăcută în cenușă și eu, la vederea ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi seul en être cause et mourir de plaisir!211 Vai, însă am găsit-o solidă pe temeliile ei, ba încă reparată, dichisită, ironică, amenințătoare, ca să mă rușineze și mai mult parcă de copilăreasca mea speranță. Totuși, o dată reinstalat, înscris din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o undiță, prindea niște peștișori mărunți, îi curăța, îi tăia în două dealungul și îi punea în tigaia de prăjit, cu oasele în jos. Prin prăjire, oasele se calcinau (cine l-o fi învățat oare) și în loc să te înțepe, deveneau moi precum creta și nici nu se simțeau când le mâncai. Era interesantă celebra pădure de stejari de la Letea și colonia de pelicani, cea mai mare din Europa. Seara te asurzea concertul milioanelor de broaște care după întensitatea sonoră făceau împresia
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
tatii străzile acestui oraș În care Îmi recunosc și astăzi răsune tul pașilor de odinioară pe vechiul pavaj din dale largi de piatră, așternute pe bulevarde În locul asfaltului de mai târziu, iar caldarâ mul străzilor din calupuri mari de lemn muiate În smoală, anume pentru liniștea orașului și cru țarea nervi lor noștri. Acest București de altădată, familiar, ospitalier și În găduitor cu toată lumea, În care am copilărit, am trăit, m-am bucu rat și m-am Întristat - și În care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stuf „cuștile“ sărbătorilor de toamnă, amintindu-i cei patruzeci de ani petrecuți de poporul ales În cort și În pustietățile Sinaiului; și, În sfârșit, pe coana Rița, blănăreasa văduvă, care a trăit până mai anii trecuți și numai cu pâine muiată În cafeluța neagră - și de aceea, poate, atât de subțirică la trup și cu min tea sprintenă la amintirea locurilor și a oamenilor din mahalaua noastră, mai cu stare și mai bine hrăniți decât dânsa, dar trecuți cu toții la cele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aveam un glas cu lungi și plăcute vibrații metalice, la vorbit, ca și la cântat, Îi răspund Încurcat: — Mi-a spus-o și maestrul de muzică din liceu... Cânt... Am și o bună ureche și memorie muzicală. Rămase pe gânduri, muie condeiul, puse o rezoluție pe hâr tia mea, se gândi iarăși și, ca un părinte bun și autoritar: — Cu asta s-a făcut! Iar În ce te privește pe tine, ai să vii la mine la toamnă! Ai Înțeles? În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
duh nind [...]. O manieră, de pildă, ca a acelei ilustre a noastră prietenă, călătoare mistică și pasionată printre „ciobanii de la munte cu ștoagăru până n ghenunche“, cu cioarecii lăsați până din jos de buric, fără izmene pe ei, cu cămășile muiate În zăr și barba țăpoasă: Aoleo, cioarecii mei, Dârlii, dârla, Cum se uită la femei Dârlii, dârla, și fomeile la ei, Dârlii, dârla, Să vadă ce joacă-n ei, Dârlii, dârla. Asta se cheamă, vezi bine, În graiul nostru ciobănesc
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
până-n smârcurile Poloniei Într-o vreme când lipsea drumul-de-fier; și Încă mai sunt valabile și astăzi pentru noi, câțiva dintre supraviețuitorii secolului său, teferi Încă, deși Întârziați până dincolo de amiaza secolului următor și de față, dar rămași aceiași și aceiași muie ratici cum am fost, cu ochii după toate fustele, când prea lungi și când prea scurte, fiindcă ele ascund, pentru noi, ăștia, Între gul mister de odinioară și de totdeauna al femeii, mister de care ne este Încă plină Închipuirea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
împartă cu mine, un străin, bucu riile lor adevărate. Zeii mei nu sunt zeii lor. Morții mei nu sunt morții lor. Împrejurările sunt acelea care au făcut să ne putem înțelege într-o oarecare măsură și, dacă ne zâmbim uneori, muindu-ne buzele în aceeași cupă cu vin, aceasta nu ne împiedică să avem păreri bine definite unii despre alții... În țara mea sunt șef de trib și, ca atare, în vremurile acestea de restriște, tovărășia mea e preferată singurătății, sau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu care ceilalți bărbați își petreceau sărbătorile, nu-i plăcea jocul de șah ori de cărți, nici popicele, și nici să meargă la dans. Ci doar ședea și bea până ce ochii și limba i se umflau, iar picioarele i se muiau. Din acest punct de vedere, flashback-urile fotografice documentează și stările lui. Tot în număr de trei și acestea, strecurându-mi-se a doua zi în păr printre dinții pieptenelui. Dar poate că starea de spirit a mamei devenea atât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Tatăl meu supraviețuise războiului. Da, bunicul tot murmura vorbe în barbă la orice treabă făcută prin casă. Bunica își îngăima rugăciunile pentru sine. Mama s-a pus pe robotit până la epuizarea fizică totală. Iar tata pe băut, până ce i se muiau picioarele și limba i se-mpleticea. Iar eu nu deslușeam noima lucrurilor, dar pricepeam afectiv totul din această surpare fără cuvinte, împerecheată cu tăcerea. Mă-nvârteam și mă suceam de colo-colo, singură cu mine însămi, vrând deseori să fug și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
gazare, iar de o altă parte dintre ei "se îndura" folosindu-i drept cobai pentru experimentele lui ticăloase, fără anestezie; suportând dureri atroce inimaginabile și murind în chinuri groaznice. Ei bine, față de acest criminal notoriu lui Dumnezeu i s-a muiat inima și "l-a miluit și s-a îndurat" de el, lăsându-l să se stingă de moarte naturală. Nu s-a atins de nici un fir de păr din capul lui. Nu l-a trimis la camera de gazare. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]