4,695 matches
-
cu un buchet de flori. - Acestea sunt lacrimile tale, izvorâte dintr-un suflet curat. Le-am adunat venind spre tine, îi spuse fata, surâzând. - Iar tu ești cea mai dulce și albă floare ce s-a născut din lacrimile mele...! murmură cu ochii înlăcrimați de fericire, prințul. De atunci, în fiecare primăvară, răsar aceste flori numite lăcrimioare care vor să aducă aminte tuturor, că dragostea adevărată poate fi găsită doar de un suflet nobil. Marina Glodici Cluj Napoca, 30 martie 2016 Referință
LEGENDA LĂCRIMIOAREI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381237_a_382566]
-
Versuri > Iubire > SIMT SUPĂRAREA TA Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1924 din 07 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Simt supărarea ta cum crește ca firul de iarbă din pământul udat cu nopți neîmplinite iubirea se pierde și-ți murmuri în barbă: „iubita mea plânge cu stele topite de dorul meu, - murmur rostit de-ntuneric - copite nechează în vântul de nord, eu las al zilei gând cadaveric pe buza ei verde lovită de cord.” Simt tristețea ta cum minte întruna
SIMT SUPĂRAREA TA de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381354_a_382683]
-
Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-ai crescut aripi cu filigran de zahăr aurit Pe fiecare fulg ai scris iubire În flacără de cer perfid m-ai înălțat și aiurit Zvâcnind în mine murmur de-mplinire Apoi m-ai aruncat într-un ocean de gheață Și zborul mi-ai înțepenit Nici nu mai știu de-s moartă sau am viață Fără tine-s cub de zahăr candelit Referință Bibliografică: Mi-ai crescut aripi... Mihaela
MI-AI CRESCUT ARIPI... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381392_a_382721]
-
de odihnă. - Bine, dar... - Și acum, continuă cel ce se dădu drept marele Budha, să vedem ce ai făcut în viața ta. Momente de liniște se așternură, Popică Mardeiaș își revăzu întreaga viață, panoramic, timp în care entitatea de lumină murmură de câteva ori ușor încruntat: - Hm-mm ... hm-mm ... ! - Rău nu ai făcut, dar nici preceptele religiei mele nu le-ai respectat. - Bine, dar eu sunt creștin, strigă disperat sufletul lui Popică Mardeiaș. - Pentru a-ți curăța spiritul te vei încarna într-
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
Cu blândețe i-ai înconjurat,devenind un tot... devenind frați. Pământ bătrân din mâinile-ți crăpate s-au plămădit eroi cu dragoste de neam, Cu lacrimi și durere-au fost udate...jertfă ce o cântă fiecare ram. Firele de iarbă murmură în ploi suferința grea ce-ți dăinuie-n adâncul... Suferință care plânge azi în noi și ne umple inima și gândul. Pământ bătrân câtă răbdare mai ai cu noi cei de acum Când dragostea de țară moare, în țări străine
PĂMÂNT BĂTRÂN de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381419_a_382748]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ÎȚI ȘTIU GLASUL Autor: Adriana Tomoni Publicat în: Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îți știu glasul Îți știu glasul, de când șesurile s-au despărțit de ape, de când planetele murmurau șoapte și Orfeu o căuta pe Euridice. Calliope, a împărțit bobul de rouă în două, punându-ți ție jumătate, pe buze. Constelația Lirei, ne îngăduie să cântăm împreună, cântecul neterminat de Orfeu și Euridice. Visul meu, se oglindește în mările
ÎȚI ȘTIU GLASUL de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381544_a_382873]
-
altul unul în același unu cu buze crăpate cu gânduri înfierbântate cu limbi de foc rătăcite-n nemurire în împlinire în noroc? Mai ții minte, iubite, că-mi erai cer că-ți eram mare că ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemând încolăcind, împreunând dezmierdând, înflăcărând vorbe de dor înghițând în al nouălea cer zburând... iubirea-n absolut răcnind! Citește mai mult Mai ții minte, iubite,când ne rostogoleamunul peste altulunul în altulunul în același unucu buze crăpatecu gânduri înfierbântatecu limbi
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
Mai ții minte, iubite,când ne rostogoleamunul peste altulunul în altulunul în același unucu buze crăpatecu gânduri înfierbântatecu limbi de focrătăcite-n nemurireîn împlinireîn noroc? Mai ții minte, iubite,că-mi erai cercă-ți eram marecă ne uneam în zare? Existând, murmurând, gemândîncolăcind, împreunânddezmierdând,înflăcărândvorbe de dor înghițândîn al nouălea cer zburând...iubirea-n absolut răcnind!... XXV. MI-AI CRESCUT ARIPI..., de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Mi-ai crescut aripi cu filigran de zahăr aurit
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Mi-ai crescut aripi cu filigran de zahăr aurit Pe fiecare fulg ai scris iubire În flacără de cer perfid m-ai înălțat și aiurit Zvâcnind în mine murmur de-mplinire Apoi m-ai aruncat într-un ocean de gheață Și zborul mi-ai înțepenit Nici nu mai știu de-s moartă sau am viață Fără tine-s cub de zahăr candelit ... Citește mai mult Mi-ai crescut aripi
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
-s moartă sau am viață Fără tine-s cub de zahăr candelit ... Citește mai mult Mi-ai crescut aripi cu filigran de zahăr auritPe fiecare fulg ai scris iubireîn flacără de cer perfid m-ai înălțat și aiuritZvâcnind în mine murmur de-mplinireApoi m-ai aruncat într-un ocean de gheațăși zborul mi-ai înțepenitNici nu mai știu de-s moartă sau am viațăFără tine-s cub de zahăr candelit... XXVI. SONETUL 39, de Mihaela Tălpău , publicat în Ediția nr. 1972
MIHAELA TĂLPĂU [Corola-blog/BlogPost/381411_a_382740]
-
de Universitas, iar xenodochionul pe cel de Trocadero; înțelegem până la urmă că Esop e doar un pretext sau, după cum însuși mărturisește: „Eu sunt fiecare dintre voi, cei ce nu ați părăsit speranța în Libertate, cei ce ați rostit sau ați murmurat în fiecare clipă de restriște pildele pline de umor și sarcasm împotriva celor ce încearcă să înăbușe libertatea OMULUI.” Din când în când, textul e străfulgerat de metafore-sentințe precum: „Noi suntem mereu desculți, ca Libertatea.” sau „Calul voia să se
AESOPICAE de LUCIAN STROCHI în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380898_a_382227]
-
să murim! Capitolul Cioburi de vise - al IV-lea - este o luptă cu inerția, cum ar fi spus Nicolae Labiș, căruia, de altfel, i s-ar putea dedica poezia Crez, din care citez: Înger crescut din coasta unui drac Îmi murmur clipa, respirând speranță; Nimeni nu știe ce eforturi fac Să-mi țin oglinda firii în balanță. Câțiva prieteni chiar au încercat, Nădăjduind că dragostea mă schimbă, Să-mi caute un leac de vindecat Și mi-au extras otrava de sub limbă
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Dumnezeu. I-a adus Lui acest mir și l-a dăruit Învățătorului ca lui Dumnezeu, pentru că l-a sculat din morți pe fratele ei. Din pricina asta nici Domnul nu-i făgăduiește vreo răsplată. Într-adevăr, cu acest prilej numai Iuda murmura, din pricina iubirii sale de argint. Cealaltă femeie, adică cea păcătoasă, după cum au istorisit Sfinții Evangheliști Matei și Marcu, a turnat acel mir de preț pe capul lui Iisus cu două zile înainte de Paști, pe când Iisus era tot în Ierusalim și
CÂTEVA CUVINTE DUHOVNICEŞTI CU PRIVIRE LA SĂPTĂMÂNA SFINTELOR ŞI MÂNTUITOARELOR PĂTIMIRI ALE DOMNULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380811_a_382140]
-
ca să mai pot spune ceva. Am privit încă o dată mica perinuță și creanga de magnolie, mi-am făcut cruce, am spus încet „Tatăl Nostru”, apoi m-am întors cu pași rari, spre ieșirea din biserică: - Dumnezeu să o ierte am murmurat. - Dumnezeu să o ierte: Poate, vii la înmormântarea ei, a răspuns smerită, bătrâna. - Regret doamnă, .dar nu pot veni: Voi fi plecat: Astăzi, mă întorc acasă, în California! - Atunci, drum bun și să ajungi cu bine acasă, mi-a urat
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
avem vreun accident și mor neîmpăcat? Și ultimul, mă tem că m-aș face de rușine. Ești așa de faină, că m-ar omorî emoția. Am și uitat de când n-am mai făcut-o! Căpitanul a revenit obosit. -Secetă mare, murmură el îngrijorat. Se făcea seară. Au început toți să cânte „Cu barca pe valuri...” După o dușcă de whisky, marinarul i-a cerut lui Emil: -Ia cântă-ne, Emile, chestia aia a voastră cu pușca și cureaua lată. Ai, ce-
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
picioare! Pentru o fracțiune de secundă, a avut intenția să strige; -Tati!, dar trebuia făcută reverența de final, și pentru câteva clipe se aplecă împreună cu ceilalți. iar când ridică ochii..........din ochii ei începură să curgă lacrimi fierbinți, iar buzele murmurau repetitiv; tati, tati,......dar locul din fața ei era gol. Gol și sufletul Mariei, care nu mărturisi nimic, nimănui. A avut impresia, că totul s-a petrecut în închipuirea ei, că subconștientul îi juca feste. Și avu un pic de teamă
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
urgia blestematei. Dar unii ziceau că împărăteasa nu e de vină, că nu știe nimic, că ea este blândă și bună, că... uite, câte frumuseți le-a adus! Că numai nemernicii de slujitori sunt vinovați. Astfel au început oamenii să murmure și să pregătească o jalbă cu toate nelegiuirile săvârșite de acești slujitori. Dar împărăteasa avea o întreagă rețea de vrăjitori-spioni conduși de unul mătăhălos, negru, cu nasul mare și ascuțit, cu ochii mici și vicleni, totdeauna îmbrăcat într-un frac
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
dau? Nu le dau nimic! Și voi? Ce le-ați dat? - Le-am dat. Au avut grijă Viscorilă și Nămețilă. I-am ajutat și eu cu cioroipanii. Acum sunt în Valea Troienelor. - Așa... răsuflă Iarna. Să fie fericiți! - Numai că... murmură maestrul... - Ce mormăi? Se răsti Iarna. Ce... numai că?... - Păi... au scăpat câțiva. Au spus la alții... ăia... altora... Și uite-așa! Acum toți cârtesc. - Ce fac? - Cârtesc! Adică... mârâie... - Mârâiee? țipă împărăteasa, ridicându-se turbată. Așa stau lucrurile? Începu
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
pe tron. - Spun că le strică gospodăriile și le prăpădesc averile. Vor să vină cu o jalbă, să... Împărăteasa îl întrerupse nervoasă: - Slujitorii mei își fac datoria și se pare că nu și-o fac cum trebuie, dacă supușii mei murmură. Unde-i generalul Prăpădenie? Soldatul din ușă transmise mesajul: - Să vină generalul Prăpădenie! Mesajul îl trăsni pe general drept în ceafa groasă unde i se îngroșară venele, iar ochii bulbucați îi săriră din orbite. Tremurând, huiduma butucănoasă începu să alerge
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
îndârjire, Cu buze strânse-am refuzat otravă, Zbătându-mă din greu cu-mpotrivire Nevrând să-i gust durerii slavă. Plesnita aspru peste ochi și gură Înfrânta de opreliști fără număr, M-am prăvălit, nemernica făptura, Căzută în genunchi,fără să murmur! Acum merg liniștită că asinul Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul, Mi-e caldă suferință că o soră Nu se-ntrevede drum în depărtare, Ascunsă-i deocamdată orice zare, Mă las vârtejului stârnit de hora! 2014 ÎN MAREA DE CUVINTE Citește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
greu, cu îndârjire,Cu buze strânse-am refuzat otravă,Zbătându-mă din greu cu-mpotrivireNevrând să-i gust durerii slava.Plesnită aspru peste ochi și gurăînfrântă de opreliști fără număr,M-am prăvălit, nemernica făptura,Căzută în genunchi,fără să murmur! Acum merg liniștită că asinulNainte, înapoi cum vrea Stăpânul,Mi-e caldă suferință că o sorăNu se-ntrevede drum în depărtare,Ascunsă-i deocamdată orice zare,Mă las vârtejului stârnit de hora!2014ÎN MAREA DE CUVINTE---------------------------------------... X. SABINA MĂDUȚA - LECTURI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
aștri să le fie-ncoronare muzelor cu ochi albaștri ș-apoi fac Pământ din Soare! O, CER SENIN... O, cer senin, tu nu ești zeu, dar poți să te cobori în noi cu aliură înzeită. Tu ești ocean fără de fund murmurând înseninări; sau ești cineva care vrei să ne încurajezi zborurile și să ne-nalți mai presus decât tine. Tu, pasăre albastră cu penaj înstelat, ritmând în zbor muzica norilor, ecran uriași pe care zodiile ne proiectează, glumind sau nu, umbrele
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
un ghimpe-n trup Și pe orbita necunoscută a vieții mă rotesc, Iară hotarul de foc al îndoielii E timpul ca să-l depășesc. Să pot negocia cu neputința mea In ciuda temerilor mele, Curg prin torentul frenetic al durerii Și murmur cascada ei în gând. Tu, iubire, imi dăruiesti din forța ta cadou De-a izbândi cu propria putere, Vreau să refac o realitate mult prea grea, Lovindu-mă de zidul ei, găsit-am limita. Da, fiecare-și simte singur limitele
DATU-MI-S-A UN GHIMPE-N TRUP de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373307_a_374636]
-
la o liniște nobilă și blândă. Florile se deschideau și creșteau mai mari și mai frumoase. Apoi, se unduiau cu gingășie sub mantia violetă a vântului sălbatic, care le mângâia delicat petalele, se înclinau de bucurie și îi mulțumeau norulețului, murmurând îndatorate. Fluturi de toate culorile, parcă desprinși din minunatul brâu al curcubeului, dansau zglobii în jurul lor și le aduceau vești din locurile îndepărtate, în care călătoriseră în cursul verii. Dar toamna trecu repede și totul se răci. Pernițele albe pufoase
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
de porțelan și-a deschis cupă lui uriașă Ca o umbrelă prietenoasă și rotundă, Întinsă spre infinit, Adapostindu-ne sub zările lui protectoare Scăldate de potopul auriu Izvorât din căldarea încinsă cu smoala de foc. Naufragiați pe plajă albă, pustie, Murmuram muzică valurilor ce se sparg la mal, Cu buze sărate, sărutate de mare, Îmbrățișați în cochilii de scoici, Rupți de timp, de oameni, de trecut, Rostim incantații, hipnotizați de amor. Citește mai mult De te va întreba vantulPe unde-am
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]