2,953 matches
-
câte scule diferite am scos din garaj, dar nici una nu a funcționat. Nici coada de la greblă, nici șurubelnița, nici sula sau ciocanul - nimic. Iar aparatul de ras continua să bâzâie, interpretându-și interminabila arie pe o singură notă. Mai mulți musafiri ieșiseră alături de noi în curte, dar li s-a făcut foame și sete, apoi s-au plictisit și s-au întors pe rând în casă. Nu și eu, încăpățânatul, tenacele Nathan Glass. Când am înțeles, în fine, că orice speranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
informații și tu ești singura persoană care mi le poate da. — Nu e unul din bancurile tale tâmpite, nu-i așa? Aș vrea eu. A oftat tare în receptor. — Acum sunt ocupată. Dă-i drumul repede, da? — Ești ocupată cu musafirii, presupun. — N-ai decât să presupui ce vrei. Nu sunt obligată să-ți spun nimic, nu? A scos un hohot de râs straniu, ascuțit - un râs atât de înăcrit, de trimfător, atât de plin de imbolduri mocnite, contradictorii, încât aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bărbat retras. Foarte retras, de fapt. Nu fuseserăm niciodată la el acasă, deoarece locuia în Kildare, așa că nu era chiar convenabil. Mai ales pentru că locuia cu sora lui, care era într-un scaun cu rotile și nu era obișnuită cu musafiri - se pare. Din cauza ei, Jack nu putea nici să stea toată noaptea cu mine. Pe atunci, locuiam într-un apartament din oraș pe care îl împărțeam cu niște prieteni. Dar sora lui Jack își făcea atâtea griji în privința lui. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
e ieșită din comun sau așa ceva. Vreau să spun că nu are piscină sau o alee maiestuoasă. Și cu siguranță nu are un servitor care să îi deschidă ușa. Dar asta e o ușurare, sincer. M-am simțit ca un musafir nepoftit în casa părinților lui Adam. Casa urlă a burlac. Dar îmi place. E curată, ordonată și compactă, deși, ca să fiu complet sinceră, cred că i-ar prinde bine o influență feminină. Zăbovesc puțin în ușă înainte de a-mi da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așa, tanti Rachel ? — Așa e, spune mama, pupându-mă. — Îmi dai haina ? spune Kerry, În timp ce eu tocmai pun sticla de șampanie pe care am adus-o În frigider. Vrei ceva de băut ? Așa-mi vorbește mereu. Ca și cum aș fi un musafir. Dar nu contează. N-am să mă stresez pe chestia asta. Verigi sacre din cercul etern al vieții. — E OK, rostesc pe un ton pe care Încerc să-l fac cât mai amabil. Îmi iau eu. Deschid bufetul unde ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vag mâinile În clipa În care lasă florile jos. Sunt stresați, am o revelație subită. Sunt stresați, amândoi. Tocmai Încerc să mă obișnuiesc cu ideea, când apare Paul În ușa biroului său. — Emma, spune, ridicând din sprânceană. Înțeleg că ai musafiri ? — Ăă... da, zic. Paul, ei sunt... Îhm... părinții mei, Brian și Rachel... — Încântat, spune Paul politicos. — Nu vrem să vă deranjăm, spune mama iute. — Nu-i nici un deranj, zice Paul și-i zâmbește fermecător. Din păcate, Însă, sala În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o nuntă erau însurățeii și nici T. nu știu pe unde se găsea. O să se regăsească abia mâine dimineață în camera supraîncălzită, călcat de labele moi ale lui Suzy, invadat de mirosul de țigară al blănii ei; după plecarea tuturor musafirilor s-a retras și ea în sufragerie, să doarmă printre scrumierele pline-ochi cu mucuri. Anne-Marie învie spectaculos după ce înghite un pumn de pilule și stă jumătate de oră în baie, de unde iese gata îmbrăcată de zi, chiar și cu ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
impresioneaă pe Yu Shan și cele două devin bune prietene. La petreceri, Yunhe este tăcută de obicei. Stă într-un colț, mănâncă semințe de floarea-soarelui și ascultă. Îi cercetează pe vizitatori. Cei mai mulți sunt studenți, profesori, muzicieni și dramaturgi. Există și musafiri misterioși. Sunt stângiștii, comuniștii din ilegalitate. * Prima mea întâlnire cu revoluționarii are loc la petrecerile Domnului Zhao Taimo. Mi se par tineri, frumoși și înflăcărați. Îi privesc cu respect. Nu pot să uit capetele însângerate care sunt agățate pe stâlpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
strat de verde la exterior, galben la mijloc și roșu rozaliu în mijloc. E o tăcere bruscă. Mao încearcă să-și ascundă imensa bucurie. Îi zice miresei: Alune! Mireasa începe să-i servească pe oaspeți cu un coș de alune. Musafirii îl roagă pe mire să le ofere sfaturi despre dragoste. Mao se așază la loc și își întinde brațele și umerii. O tornadă mi-a zburat pălăria - cum să formulez asta? - aceasta a aterizat și mi-a prins o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
numește ea. Când vine vremea ca oaspeții să plece, cuplul este frânt de oboseală. Pe jos sunt numai coji de alune, de semințe de floarea-soarelui și mucuri de țigări. Mao nu o întreabă pe mireasa lui ce părere are despre musafiri. Știe că e iritată de manierele lor. Este limpede că nu poate să suporte când ei scuipă pe jos, își bagă degetele în gură să se scobească în dinți în timp ce vorbesc sau, mai rău, trag vânturi cu nerușinare. Sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
împinge pe omul de gardă la o parte și intră neinvitată înăuntru. În cameră e întuneric. Jaluzelele sunt lăsate în jos, iar draperiile sunt trase. Mao e în pijamale. Stă așezat cu fața spre ușă, în scaunul lui din ratan. Musafirul e o femeie. Stă cu spatele la Jiang Ching. Are o jachetă bleumarin în stilul Mao. Văzându-și soția, Mao își încrucișează picioarele desculțe pe un taburet și zice: Vulpea siberiană a venit să ia parte la primăvară cu noi. Musafira se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
se grăbește să-l vadă pe Mao. Însă garda de corp a lui Mao îi barează drumul. Tovarășul președinte s-a retras în seara asta. Însă Liu observă că pe alee sunt parcate și alte mașini. În mod evident, sunt musafiri. Liu începe să-și presimtă soarta. Se duce înapoi acasă și stă de vorbă cu soția despre temerile lui. Cei doi petrec o noapte de nesomn. La miezul nopții, discută dacă să îi trezească pe copii ca să le lase testamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de hiperaciditatea Îngrijită decenii la rând În cantine de instituție și ședințe de analiza muncii, Își potriviseră rochiile de ocazie ce scoteau aburi de colonie Jubileu și Femina spray pentru subraț și se Întorseseră iar la persoana incitantă, sacrosanctă a musafirului: celebrul În toată lumea Traian Manu! * -- ...Se spune că a fost cel mai inteligent din familie. Cel mai cultivat, de fapt. — Cel mai ambițios, mai degrabă. — Cel mai muncitor. — Cel mai viril, presupun. — Cel mai dornic să se ajungă! El e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
informații de o jumătate de secol, Înota mai departe prin mulțime cu florile În mână: — Loc, loc, loc! Vă rog, faceți loc! Victor semănând panică În jur, toți disperați că ar putea veni Între timp alții care să ne chidnapeze musafirul sau că Însuși Traian, neobișnuit să-și pierdă vremea fără nici un folos intelectual, se va Întoarce pe călcâie și va lua oricare alt avion În oricare altă direcție din lume, dispărând Într-un nor de fum cu spray-urile cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
coadă? Și, ca și când nu era de-ajuns, după ce a Înghițit prețiosul Rudotel, l-am văzut pe bietul babac ducându-se direct spre Înaltul oaspete și - incredibil, incredibil, incredibil! - spunându-i: — ...Vere Traiane... Și pe urmă, Îngrozit de ce vedea pe fața Musafirului și amintindu-și, ca totdeauna, prea târziu sfaturile Casandrei, s-a corectat: — Domnule Manu... dragă domnule Traiane... Și restul nu am mai vrut să aud, să văd nimic, am ieșit afară și-am tras o dușcă și-am pipat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dar poate la subsol sunt țigări, cafea amestec, nechezol! — Ness veritabil! — Dar poate... — Dar poate... * Iar mama trăia toate panicile tatei și În același timp punea la punct strategia viitoare pentru a facilita o Întâlnire confidențială la nivel Înalt cu musafirul deja plecat spre vamă. Cu darul improvizatoric al lui Miles Davies, mama Îngrămădea schițele unor scenarii ratate, cum va merge ea În al treisprezecelea ceas să-i spună Musafirului tot ceea ce nimeni n-are de gând să-i spună. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
viitoare pentru a facilita o Întâlnire confidențială la nivel Înalt cu musafirul deja plecat spre vamă. Cu darul improvizatoric al lui Miles Davies, mama Îngrămădea schițele unor scenarii ratate, cum va merge ea În al treisprezecelea ceas să-i spună Musafirului tot ceea ce nimeni n-are de gând să-i spună. Eu sunt fiica lui Buni, ar fi strigat Pisăloaga Casandra, pe mama mea o chema Ana Maria, atât de tare, Încât caralii care scorbeleau haina plină de buzunare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mă Încovoiam de durere, zâmbind fericit, din minut În minut avea să vină izbăvirea, revanșa propriilor mele reușite-nereușite. Eram mama, iată rolul meu cel mai ușor, nu-i deloc greu să Îmi Închipui ce i-ar spune mama, pisăloaga Casandră, Musafirului. * Mama ar intra pe loc În priză, ochii ei s-ar decolora pe loc de panică și, strângând cu Îndârjire toarta poșetei, ar repeta În gând, cu pasiunea cu care o bigotă rostește rugăciunea, cuvintele demne al căror scop ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Daniel! Hai, Daniel, du-te și tu, dragul meu! Du-te, te rog eu! Fă-o pentru mine! Fă-o pentru Buni! Te rog eu, fă-o! Terogeufă-o! Hai, vino odată să te prezint! Să te cunoască unchiul, străunchiul, străbunicul, musafirul nostru! Hai, Daniel, nu mă fă să strig, unde ești, nu mă fă să strig după tine. Să-ți vină să-i termini pe toți! Vă dați seama că și atunci a trebuit să-mi părăsesc postul de observator fin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
privirea lui Caitlin. Caitlin era acolo unde era întotdeauna, atârnată în mijlocul spațiului vast al peretelui din fața ușii de la intrare. Dacă nu te forțai dinadins să fixezi podeaua când intrai în casă, atunci era imposibil să n-o vezi. Așa că toți musafirii care intrau în casă o vedeau. — Ce tablou frumos, spuneau ei de fiecare dată. Desigur, ceea ce voiau să spună de fapt era „Ce femeie frumoasă“. Ceea ce Caitlin și era. Din toate punctele de vedere. Era frumoasă pe dinafară și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
din lumină. Se mișca iute și cu îndemânare în spațiul strâmt dintre bucătărie și măsuța din cameră, pe care îngrămădea sticle, pahare, cești, farfurii cu biscuiți. Nu se așezase la masă cu ei, nepăsându-i, poate, că și-ar jigni musafirul. Asta e, n-are nici ea timp, e la fel de ocupată ca bărbatu-său, dacă nu cumva i-o fi frică să nu-i zgândăre boala, gelozia aia urâtă... Rafael o vedea prin ușa întredeschisă, în fața aragazului, amestecând într-o cratiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Vlăduț, cu doi veri după el. Câteșitrei băieți de provincie emancipați, occidentalizați în ultimul hal, adepți ai aceleiași secte de rockeri metaliști echipați în blugi, centuri cu ținte, geci de piele, și ce noroc și bucurie pe capul Mirelei cu musafirii ăștia de la miezul nopții puși pe fapte mari, chitiți să-și trateze gazdele cu câte și mai câte delicatese... Au văzut doar că pe-aici cam suflă vântul, așa că, fără să le spună nimeni, s-au dus la non-stopul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cât de mult o iubește, și mai ales acum, după ce a turnat bere și coniac cu nemiluita în el, după ce i-a dat ei peste mână să nu mai bea... Noi nu prea suntem obișnuiți cu băutura, se scuză Mirela musafirilor așezați turcește pe lângă măsuță. Mirela se învârte în jurul mesei, adunând sticlele goale și golind scrumierele, și spune c-o să mai facă o cafea, că acum se luminează de ziuă. E trei dimineața abia, și uite copiii ăștia cum dorm dezveliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și tot așa, de n-ar mai fi avut mult până să se dea cu capul de pereți. Îl prindea numărul ăsta lacrimogen, dar parcă nici lui nu i-ar fi priit băutura, își dădu cu părerea Rafael, măcar că de musafiri din ăștia care să-și plătească tratația să locația să tot fi avut parte, și tot ar mai fi tânjit. În baza lor, ar mai fi stat liniștiți o vreme, iar Rafael și-ar mai fi rărit plimbările cu Mărgărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o crăpătură Într-o parte. I-am returnat lui Lesley revista, dar fără tragere de inimă. Mi-a dat prin cap că, dacă aș cumpăra-o pentru mine, aș putea, după ce isprăveam de citit, s-o pun la toaletă pentru musafiri, mascându-mi astfel interesul față de ea. Eu personal nu o citesc, dar o iau pentru cazul În care invitații mei sunt constipați, Înțelegeți? Lesley se uită cu intensitate la ceas și, cum nu mă prindeam de aluzie, adăugă: — Sam, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]