4,012 matches
-
doi negri, inteligenți, scrutau persoanele din jur.-Măi băiatule, tu nu ești Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la școli înalte? întrebă moș Grigore.-Ba da, moș Grigore, acum te-am recunoscut și eu, după mustața cea mândră...-Măi băiatule, ce te mai așteptă tatu-tău și mumă-ta, de mult n-ai mai fost pe acasă...-Așa e, moș Grigore, am tot fost la carte, ba la liceu, ba la facultate, dar uite, acum am
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
trădată și dezamăgită ca acum zece ani de către Costache? Va vedea ea ce va urma în zilele următoare. Două zile cât mai stătea Aurel la mare, erau definitorii la ce va face pe viitor cu relația lor abia mijită precum mustața unui fecior aflat în pubertate. Așa cum se întâmplă cel mai des în majoritatea relațiilor, astăzi ni se pare că ne iubim iar mâine nu ne mai cunoaștem unul pe celălalt sau mai rău, ne urâm. Ea într-o relație cu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
au luat sfârșit. La terminarea serii din gradina de vară, când au părăsit localul, în fața hotelului îi aștepta o trăsură cu lampioanele aprinse trasă de doi cai albi frumoși. Conducătorul nu era îmbrăcat în livrea dar arăta destul de bine cu mustața lui stufoasă și răsucită precum coarnele unui muflon. Văzând grupul apropiindu-se de trăsură, conducătorul atelajului apăsă cu piciorul pe pedala clopoțelului de sub capră, atenționând toți trecătorii din fața hotelului. - Unde vreți să mergem cu trăsură? Îngăimă Ana de emoție. - Ne
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
doi negri, inteligenți, scrutau persoanele din jur. -Măi băiatule, tu nu ești Ionuț al lui Costică Manea, băiatul care a plecat să învețe la școli înalte? întrebă moș Grigore. -Ba da, moș Grigore, acum te-am recunoscut și eu, după mustața cea mândră... -Măi băiatule, ce te mai așteptă tatu-tău și mumă-ta, de mult n-ai mai fost pe acasă... -Așa e, moș Grigore, am tot fost la carte, ba la liceu, ba la facultate, dar uite, acum am
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
vadă nimeni din echipaj. Și îi conduse în containerele de transport a mărfurilor. Erau pline cu portocale. Aici vă veți petrece următoarele zile. Dar nu trebuie să știe nimeni de voi. Așa că, să stați cuminți, le spuse bărbatul, răsucindu-și mustățile. Aveau mâncare, portocale din belșug. Cu apa era problemă, dar trebuiau să reziste. Ema încercă să-i lase mai multă apă copilului. După două zile, însă, era leșinată de sete. Cred că nu mai rezist mult”, gândi ea. Voi muri
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
localitatea Boroaia, județul Suceava. Doctorand în Filologie. Citate din poeziile premiate: „motoarele create de noi sunt sfărâmate în interiorul paginii printre iambii suitori și chinuitoarele obsesii” -din poezia „suntem stăpânii propriului timp” X „toate în orașul acesta au o legătură de la mustața profului de mate la pălăria agățată în cuier. poetul albastru iubește o trompetă care seamănă după câteva pahare cu kim basinger” -din poezia „vreau ploile” Și multe altele, asemănătoare. X Au mai fost acordate câteva alte premii și mențiuni. Pentru
UN OCHI PLÂNGE, ALTUL RÂDE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371408_a_372737]
-
și vremi troienite ) Copil... Vis din alb anotimp... Să vină, Crăciunul, prieteni! Colinde pe uliți de sat, Verzi cetini de brad în pridvoare, Arome de timp - unicat. Să vină, Crăciunul, prieteni! ( Dulci daruri, candoare și mit ) Bunicul " certându-mă " tainic, Mustața-i zâmbind mucalit. Mi-e dor de bunica, de mama, ( De brad, turtă dulce... Mister...) Mi-e dor de Crăciunul din urmă... Umbrind ochi și aripi , în cer. Să vină Crăciunul, în inimi! SFÂNT PRUNC s-a născut! Să-l
SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371608_a_372937]
-
mă duc acasă de-acum. Am umplut traista că mă trezii devreme. La revedere și aveți grijă prin pădure că nu toți oamenii au conștiință ca mine și voi dacă mai au îi faceți să o piardă! Zice râzând pe sub mustață bătrânul coțcar. -N-avea grijă dumneata! Știm să ne purtăm singure de grijă! Răspund femeile scandalizate de glumele sale. A început să mâne cele trei capre spre poteca ce ducea către podețul de lemn care traversa râul spre sat, cu Grivei
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
unde-și practica trocul. Când o luam îndărăt, el răsărea ca din pământ, urca la bord, apoi le făcea parte tuturor din ceea ce aducea cu sine, spre imensa lor bucurie. Și cum stătea el acolo și mă privea zâmbind pe sub mustață, numai ce îl aud că îi spune lui Schmidt: Șefule, azi îl iau și pe Brüderchen cu mine. Că am dat rândul trecut, într-o fermă părăsită, la doar câțiva pași de aici, peste niște cireși plini de fructe. Acum
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]
-
stejar, impunător și cunoscut drept un om aprig și dintr-o bucată, se înarmă cu o prefăcută asprime, surâzând complice nevestei și se îndreptă cu pași apăsați către poartă. - Ce-i scandalul ăsta? tună el, ascunzându-și un surâs în mustața neagră și stufoasă, ce-i sporea teribilismul în ochii tuturor. Precum ciripitul asurzitor al unor vrăbiuțe dezlănțuite, cearta copiilor acoperi tonul ridicat al bunicului, ceea ce-l contrarie de-a binelea, de data asta. Hei, cu voi vorbesc, mucoșilor! Patru perechi
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
putea să îi spună cât de dragă îi era și că nu aveau cum să fie împreună. - Știu la ce te gândești, chițăi o voce chiar lângă el. Zmeul își întoarse unul dintre capete și zări o cârtiță mișcându-și mustățile. - Ce știi tu? Reuși să întrebe cu unul dintre capete. - Știu ce dorește inima ta. Și mai știu o rădăcină pe care dacă o mesteci într-o noapte cu lună plină, te poți transforma în om. - De ce m-ai ajuta
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > TABLOUL Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Tabloul Tolănit într-un hamac, zâmbea ușurel crispat, verdele ochilor lui îmi părea atunci căprui. Cu mustața răsucită, barbișonul grizonat și cu tâmplele albite, îi privea nudul pictat. El, artistul, o văzuse într-o duminică-n parc, și ideea îi surâse invitând-o la conac. Frumușica, încântată, acceptă imediat și porniră împreună, mai târziu, pe înserat. Fără
TABLOUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375620_a_376949]
-
Impact > Relatare > BLESTEMUL Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Doamne, ce-i mai plăcea, copil fiind, să ademenească vreun câine credul și flămând, să-i răsucească șnur coada! Alteori sărăcea de mustăți vreo pisică mieroasă ori privea cu zâmbet larg jocul mâței cu șoarecele prins și asmuțea prădătoarea prin îndemnuri icnite, făcând-o să-și mute locul cu vânat cu tot! Când se făcu mai măricel, înarmat cu praștia nu ierta nici o
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
-i păsa. Râdea iar și dispărea spre alte nefăcute... Ai lui îl duseseră la preot să-i citească, ba chiar și la doctori. Dar, nimic! Nu se zviduise de meteahnă. Era de-acum flăcău în toată puterea cuvântului. Îi mijise mustața. Înalt ca un brad, se purta curat și la muncă, și la horă. Nu avea însă nici un tovarăș, nici un apropiat. Umbla doar singur cu povara lui. Într-o duminică după amiază, pe când tăia frunză la câini pe uliță, o zărise
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
maică, hai să facem treabă ! » Câtă treabă făcea ea cu bunicii!.. -Hai cu bunica, Floricico! Să mulgem vaca. Și-i dădea bunica o cană plină cu lapte. Pe toată o bea. Ce bun era laptele proaspăt muls!... Îi făcea niște mustăți... -Hai, Floricico, să-l plimbăm pe Murgu ! O așeza bunicul pe spinarea Murgului, pe un sac și ea râdea, râdea trăgând de hăț : -Dii, Murgule, dii! Avea grijă bunicul să-l țină pe Murgu de căpăstru, dar și blândul căluț
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop de tandrețe, dar și cu un strop de milă. În cojocu-i negru se îneca întunericul. Un ghem de întuneric în mijlocul zilei, asta era Șușurel, un neisprăvit de
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
și de alta, șiruri de motani înarmați până-n dinți îl păzeau, iar în fața sa stăteau câinele și cocoșul, în genunchi, cu ochii în pământ, îmbiindu-l fiecare cu o tavă plină de șoricei și păsărele. Deschise leneș ochii. Deasupra sa, mustățile mamei se întindeau ca un portativ pe care curgeau câteva note muzicale: „sfârrr! sfârrr!” Adormi iarăși, cuibărindu-se la pieptul ei moale și cald. Referință Bibliografică: MOTANUL ȘUȘUREL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1431, Anul IV, 01
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
matrice leșioasă în care eșuează înțelesul din cuvinte. Bătrâneții îi lipsește măreția tragediei, chiar dacă, furat de valul zicerii înalte, expresive, poetul clamează tragedia neputinței. Din fericire, poetul are și versiunea mai mai puțin eroică și estetizantă. : Bătrânețea, ca baba cu mustăți și gușe/,mă izbește-n pârâul de pe centura nopții/. Îmi șlefuiește piatra de uitare-a vânturilor,/în cartierul ... rezidențial, este furtuna morții( Adolescența despletită). Bătrânețea, ca motiv poetic obsedant , ce străbate parcursului unui întreg volum, nu e de natură să
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
frate Ioane, noi să ne petrecem cu el, după care tăcu, așteptând să zică și bătrânul ceva. Prinse apoi cana, dar nu de toartă, cum mă așteptam, ci așa cum prinzi un pahar. Își dete de două ori mâna stângă peste mustățile albe, groase și lungi, vărsă de trei ori vinul din cană, pentru cei care nu mai erau printre noi și zise: Dar, dragii mei, ce mai așteptați, sănătate să avem că Dumnezeu ne duce pe drumul cel bun. Noi fugim
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
boii cei mai frumoși, dar și cei mai Fig. nr.3. Buhaiul desenat de bătrân rezistenți. La gât li se puneau cănăfei roșii, albaștri și alte culori; predominanți erau cei de culoare roșie: La urechi cu cănăfei / Și la bot mustăți vreo trei . Se opri și mă privi lung, după care mă întrebă (pauza în care m-a privit, fără a-mi pune nicio întrebare am înțeles-o ca pe o ezitare), dar totuși te întreb: cunoști versurile acestea? R: Da
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de zâmbet, de ironie, de satiră, aidoma mamei domniei tale, Catinca, ardeleancă din Brașov. Marele poet Alexandru Vlahuță a cărui prietenie pentru I.L. Caragiale devenise un cult a călcat „ordonanța polițienească” ce a dat-o dramaturgul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de zâmbet, de ironie, de satiră, aidoma mamei domniei tale, Catinca, ardeleancă din Brașov.Marele poet Alexandru Vlahuță a cărui prietenie pentru I.L. Caragiale devenise un cult a călcat „ordonanța polițienească” ce a dat-o dramaturgul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
din mâini. Era o mare mândrie dacă reușeai să prinzi un păstrăv. Numai că, de cele mai multe ori, munca de copil pescar era răsplătită cu vreo doi, trei boișteni, din cei amărâți și... atât. Unii erau, totuși, mai măricei, aveau chiar mustăți! Erau multe povești pe tema prinsului păstrăvilor. Se lăudau băieții adesea: eu am prins atâta pește de mare, eu am prins unul și mai și. Ca să fii pescar de păstrăvi mai aveai încă o grijă, anume aceea să nu te
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]
-
s-a urcatdeasupra ei. Ia zi-i afurisito! De ce?... - Ca să fiu alături de tine. Leana reușește să se desprindă din strânsoare, se ridcă și, cum părul îi era despletit ca al rudăreselor, îl prinde cu mâna, apoi i-l trece pe la mustața lui Costică. Îl apasă pe grumaz și-i spune prin hohote de râs. - Pentru asta... Ești mulțumit? Acum trecuse ea deasupra, și-l gâdila în apropierea buricului. Hai să fim cinstiți: așa-i că n-ai pierdut mare lucru?... Mișcându
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A DOUA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344726_a_346055]
-
plăcerea de a le purta și pentru iluzia bogăției! îmbătrânesc și tot nu-mi doresc o viață de lux! strâng vise... cu străduțe și colțuri pline de farmec, cu zâmbete și urme înțelepte de cămile, chiar și cu pete și mustăți de gheparzi... vise trăite! înmulțite cu cântece la tobe de oțel, cu clopote din Agnone, chiar și cu plânsul valurilor din cochiliile melcilor... sunt atât de îndrăgostită de tine, încât ți-aș dărui toate visele mele, tot sufletul meu! iubire
POEME DE DANIELA VOICULESCU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 5 din 05 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344865_a_346194]