5,301 matches
-
muncii, libertății și păcii”, înzestrat cu un program și sudat de un acord electoral. PCF se ridică împotriva „celor două sute de familii” și va merge până acolo, încât le va întinde mâna catolicilor. în mai 1935, după pactul de asistență mutuală franco-sovietic, se raliază apărării naționale. Continuând să se proclame avangarda clasei muncitoare*, PCF pretinde să se erijeze în mesagerul națiunii. îmbinarea antifascismului, a apărării intereselor muncitorești, a unui patriotism de-acum revendicat și din mitologia sovietică se dovedește rodnică. PCF
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
universale și sistemele particulare de etică națională”35. Interesul propriu național a fost privilegiat sau considerat superior, iar interesele statale nu se mai întâlneau într-o zonă de egalitate: „Virtute a vechii diplomații, compromisul devine trădarea celei noi, deoarece reconcilierea mutuală a pretențiilor conflictuale - posibilă sau legitimată într-un cadru comun al standardelor morale - devine echivalentul capitulării atunci când standardele înseși sunt mizele conflictului”36. În fiecare capitală naționalistă și-a făcut apariția o politică externă ideologică, lipsită de compromis, cruciată. Naționalismul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se înclină în fața „menținerii păcii și a securității internaționale”. Statele care au același interes în menținerea statu-quoului își vor proteja, probabil, interesele comune nu printr-o „Sfântă Alianță”, ci printr-un „sistem de securitate colectivă” sau un „tratat de asistență mutuală”. Deoarece, deseori, modificările au loc în detrimentul națiunilor mici, apărarea drepturilor lor, ca în cazul Belgiei în 1914, al Finlandei și Poloniei în 1939, devenea, în condiții propice, o altă ideologie în slujba politicii de statu-quo. Ideologiile imperialismului O politică imperialistă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
voința asupra altei țări, în afara amenințării cu distrugerea totală. Dacă o asemenea națiune are o capacitate de represalii nucleare, va amenința și ea cu distrugerea totală, iar cele două amenințări fie se vor anula reciproc, fie vor duce la distrugerea mutuală a beligeranților. Dacă națiunea amenințată nu are astfel de posibilități, fie va suferi o distrugere totală, fie se va preda necondiționat, ca Japonia în 1945, după distrugerea nucleară a orașelor Hiroșima și Nagasaki. Cu alte cuvinte, națiunea care amenință ar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ia măsuri de impunere a lor și în ce condiții? Acestea și multe alte chestiuni similare se ivesc inevitabil în relațiile dintre statele suverane, iar dacă anarhia și violența nu sunt la ordinea zilei, regulile juridice determină drepturile și obligațiile mutuale în asemenea situații. Un nucleu al regulilor de drept internațional stabilind regulile și îndatoririle statelor în relația dintre ele s-a dezvoltat în secolele al XV-lea și al XVI-lea. Aceste reguli de drept internațional au fost stabilite atent
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fac Congresul și Curtea Supremă a Statelor Unite, fie pentru anumite grupuri regionale, precum corpurile legiuitoare ale statelor componente ale Uniunii, consiliile orășenești și tribunalele regionale și locale. În sfera internațională există doar două forțe care creează dreptul: necesitatea și consimțământul mutual. Dreptul internațional conține un număr mic de reguli care privesc, de exemplu, limitele suveranității naționale, interpretarea propriilor reguli și alte lucruri de acest gen, care impun constrângeri asupra statelor indiferent de consensul acestora, întrucât fără aceste reguli nu ar putea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
puțin vreo ordine juridică menită să reglementeze un sistem multiplu de state. Cu excepția acestui mic număr de reguli pe care le-am putea numi drept internațional uzual sau indispensabil, volumul principal de reguli de drept internațional își datorează existența consimțământului mutual al înșiși subiecților dreptului internațional - națiunile. Fiecare națiune este constrânsă doar de acele reguli de drept internațional pe care le-a acceptat. Principalul mijloc prin care se creează dreptul internațional este tratatul internațional. Un tratat internațional creează drept internațional doar
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
vedere economic, politic și militar. O astfel de alianță ar semăna cu așa-numita sferă de prosperitate asiatică pe care Japonia a încercat în trecut în zadar să o stabilească prin cuceriri, dar care acum s-ar baza pe recunoașterea mutuală a intereselor complementare. Noua mobilitate de care se bucură Japonia, un produs secundar al inițiativei americane, nu se limitează doar la relațiile cu China. Așa cum Statele Unite pot acum să opereze, desigur în anumiți termeni, între Uniunea Sovietică și China, la
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
mult mai lungă a problemelor pe care nu a reușit să le rezolve. Multe dintre aceste probleme au fost chiar agravate prin reușita parțială a destinderii. Afirmația este adevărată în special pentru Europa, unde conferințele privind securitatea și reducerea treptată, mutuală a forțelor se află în impas. În aceste cazuri, chiar destinderea din Europa Centrală și aparent diminuarea în ansamblu a tensiunilor dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică au accentuat tendințele de dezintegrare din cadrul NATO. În Orientul Mijlociu, cele două superputeri se întrec
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ele erau pe cale de a atinge această paritate datorită resurselor industriale superioare care nu erau la acel moment angajate în slujba armatei. Singura problemă era modalitatea de obținere a parității - fie pe calea competiției costisitoare, fie pe cea a înțelegerii mutuale. Întrucât între cele două țări nu exista un conflict politic care ar fi justificat o astfel de competiție, ele au căzut de acord asupra unui tonaj maxim identic pentru vasele lor de război. Mai mult, primul război mondial a făcut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
c). Ele își au originea în recunoașterea a doi factori fundamentali care fac distincția dintre armele convenționale și cele nucleare: eficiența îndoielnică a sistemelor de apărare, a căror amplasare ar încuraja însă competiția achiziționării de armament ofensiv, și capacitatea distrugerii mutuale, deținută de ambele superputeri. Datorită recunoașterii primului factor, prevederile Tratatului de limitare a rachetelor antibalistice nu le interzic în totalitate, dar acționează mai mult ca un mecanism de păstrare a aparențelor. Semnatarii tratatului, nefiind dispuși să admită faptul că amplasarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și mai ales stabilirea normelor grupului. După ce copilul atinge vârsta de 10 ani este indicată încurajarea lui de a participa la crearea unor noi reguli; nu numai că devin mai dispuși să înțeleagă și să accepte regulile bazate pe înțelegerile mutuale, între covârstnici, dar pot fi încurajați să treacă de la gândirea moral convențională la cea postconvențională. Tradițional, această etapă de vârstă este considerată ca fiind una a echilibrului afectiv, două probleme rețin însă atenția : delincvența juvenilă și tulburările comportamentale. În ambele
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
vor avea un mai mare grad de conștiință asupra propriului eu, a importanței lor în organizație, fapt ce le va asigura o motivație mult susținută; în sfârșit, în această structură întâlnim realizat unul dintre dezideratele multor autori: participarea și interinfluențarea mutuală, precum și integrarea nevoilor individuale în cele ale grupului. Însă structura organizatorică propusă de Likert nu este lipsită de inconveniente. Unele dintre cele semnalate mai înainte la structurile liniare rămân valabile și aici. Problema care se pune în noua structură este
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ci și de coordonarea sarcinilor de muncă, autorul se oprește, în continuare, asupra prezentării mecanismelor de coordonare a activităților organizaționale, precum și asupra parametrilor de concepere a structurilor. Fără a intra în amănunte, amintim că mecanismele de coordonare sunt următoarele: ajustarea mutuală, supervizarea directă, standardizarea procedeelor de muncă, standardizarea rezultatelor, a calificărilor și normelor de muncă. Printre parametrii de concepție se enumeră: specializarea verticală și orizontală a muncii, formalizarea birocratică sau organică a comportamentelor, programe de formare, îndoctrinarea, regruparea unităților, mărimea unităților
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de suport logistic generează o forță în favoarea colaborării, ceea ce duce la apariția organizațiilor și configurațiilor structurale adhocratice, inovatoare. Aceste structuri presupun reunirea tuturor părților organizației în echipe pluridisciplinare de experți care se coordonează în interiorul lor și între ele cu ajutorul ajustării mutuale prin personalul de legătură, manageri „integratori” și o structură matriceală. Apar și funcționează în organizațiile cu vechime redusă, mediu complex, dinamic, ce presupune schimbarea frecventă a produselor. Ideologia îi face pe oameni să lucreze împreună în vederea realizării unei misiuni, fapt
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cum apar și se dezvoltă relațiile de schimb dintre șefi și subordonați (Dienesch, Liden, 1994, pp. 141‑145). Autorii citați propun o serie de modalități de depășire a acestor slăbiciuni metodologice: stabilirea unor dimensiuni (investirea percepută în schimb; fidelitatea; afectarea mutuală) care ar putea fi utilizate în clasificarea schimburilor dintre lider și subordonați; stabilirea relațiilor dintre dimensiunile propuse; considerarea proceselor care au loc în schimburile dintre lideri și subordonați. 2.7.3. Teoria conducerii tranzacționaletc "7.3. Teoria conducerii tranzacționale" Exprimă
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în fapt. În realitatea organizațională deciziile trebuie să se adapteze la trăsăturile reale și problematice ale situațiilor cu care se confruntă organizația, la însușirile celor care le iau. În plus, datorită existenței intereselor partizane, deciziile trebuie luate în urma unei „ajustări mutuale a părților”, fapt care se soldează cu apropierea valorilor și intereselor contradictorii, fără a se ajunge însă la reconcilierea automată și, mai ales, fără stabilirea unei ordini explicite de priorități. Dacă luăm în considerare și faptul că, așa după cum se
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
compus dintr-un număr egal de persoane aparținând celor două tipuri decizionale va fi eficient (în virtutea intrării în funcțiune a fenomenului compensării), dar și ineficient (în virtutea conflictului dintre dominare și impunere a unei părți în fața celorlalte și tendința de rezistență mutuală a ambelor părți, una față de alta). La fel de important în procesul luării deciziilor este și locul controlului, o altă variabilă psihoindividuală. Locul controlului a fost intuit prin anii ’50 în cadrul teoriilor învățării, apoi în 1966 J.B. Rotter diferențiază locul controlului interior
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
anterior, caracterizat prin decizii unanime, bazate pe consens, noul efect apare atunci când membrilor grupului decident li se permite exprimarea liberă și sinceră a propriilor opinii, chiar dacă ele sunt contradictorii. În asemenea situații se discută, se negociază, se recurge la compromisuri mutuale până când decizia luată este împărtășită de fiecare membru al grupului. Se creează astfel impresia că opinia fiecăruia a fost luată în calcul și că numai în urma negocierilor s-a ajuns la o opinie/alegere comună. În realitate, prevalează punctul de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
concepte, cum ar fi cooperare și competiție, tensiune, violență, incompatibilitate, de care conflictele au fost legate sau cu care au fost adeseori confundate. 1.2. Cooperare, competiție și conflict Psihologia socială include cooperarea, competiția și conflictul în categoria relațiilor interpersoanle mutuale care nu presupun modificarea personalității oamenilor diferențiindu-le, pe de o parte, de relațiile curente generate de nevoile resimțite de oameni (de intercunoaștere, intercomunicare și interapreciere afectiv-simpatetică) și, pe de altă parte, de relațiile mutuale bazate pe modificarea personalității umane
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conflictul în categoria relațiilor interpersoanle mutuale care nu presupun modificarea personalității oamenilor diferențiindu-le, pe de o parte, de relațiile curente generate de nevoile resimțite de oameni (de intercunoaștere, intercomunicare și interapreciere afectiv-simpatetică) și, pe de altă parte, de relațiile mutuale bazate pe modificarea personalității umane (acomodarea, asimilarea, stratificarea, alienarea). Cooperarea a fost definită ca relația ce presupune coordonarea eforturilor îndreptată spre atingerea unui scop comun care nu poate fi atins pe calea eforturilor individuale. Competiția reprezintă rivalitatea mutuală sau o
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de relațiile mutuale bazate pe modificarea personalității umane (acomodarea, asimilarea, stratificarea, alienarea). Cooperarea a fost definită ca relația ce presupune coordonarea eforturilor îndreptată spre atingerea unui scop comun care nu poate fi atins pe calea eforturilor individuale. Competiția reprezintă rivalitatea mutuală sau o „luptă” între două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. Conflictul constituie, după cum arătăm ceva mai sus, opoziția mutuală, incompatibilitatea absolută în raport cu o țintă indivizibilă (vezi Zajonc, 1967; Golu, 1974 ș.a.). În legătură cu interpretarea relațiilor dintre cooperare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
spre atingerea unui scop comun care nu poate fi atins pe calea eforturilor individuale. Competiția reprezintă rivalitatea mutuală sau o „luptă” între două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. Conflictul constituie, după cum arătăm ceva mai sus, opoziția mutuală, incompatibilitatea absolută în raport cu o țintă indivizibilă (vezi Zajonc, 1967; Golu, 1974 ș.a.). În legătură cu interpretarea relațiilor dintre cooperare, competiție și conflict s-au conturat cel puțin trei puncte de vedere. Unii autori recurg la identificarea lor, mai ales a competiției și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
adoptarea unei soluții reciproc acceptabile pentru o problemă care le afectează interesele (Vlăsceanu, 1993, p. 389). Negocierea este activitatea care pune în interacțiune mulți actori care, confruntați cu divergențele și interdependențele, aleg (sau găsesc oportun) să cerceteze voluntar o soluție mutual acceptabilă (Dupont, 1994, p. 11). Negocierea este un dialog centrat asupra unei probleme de rezolvat și vizează un acord mutual acceptabil (Stimec, 2005, p. 10). În afara faptului că aceste definiții creionează suficient de bine sfera și conținutul noțiunii de negociere
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
pune în interacțiune mulți actori care, confruntați cu divergențele și interdependențele, aleg (sau găsesc oportun) să cerceteze voluntar o soluție mutual acceptabilă (Dupont, 1994, p. 11). Negocierea este un dialog centrat asupra unei probleme de rezolvat și vizează un acord mutual acceptabil (Stimec, 2005, p. 10). În afara faptului că aceste definiții creionează suficient de bine sfera și conținutul noțiunii de negociere, ele mai au și meritul de a reliefa, fie direct, fie indirect, și unele caracteristici mai importante ale acesteia. Esențiale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]