2,578 matches
-
obiceiul prin satele de la poalele Făgărașilor. Inițial, fusese acoperit cu paie. Tatăl meu, însă, i-a schimbat acoperișul cu unul, mai nobil, de țiglă. Era o casă scundă, cu ferestre mici, ca să nu se piardă, iarna, căldura și să nu năvălească, vara, soarele prea agresiv. În odaia principală, mama așezase deasupra icoanelor ștergare înflorate, înnodate în jurul unor buchețele de busuioc, și farfurii de lut ars, smălțuite. Pe masă, aflată în unghiul format de cele două lavițe, pictate de meșteri locali, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări cum se formau, neliniștitoare, pe cer și dispăreau hieroglifele albe desenate de pescăruși, în vreme ce pendula cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când l-a anunțat pe Julius că "bătrînul bețiv" nu mai colinda tavernele din Asybaris. Îi lăsase o scrisoare "doamnei Nelly" în care îi spunea niște "prostii" despre faptul că în Asybaris
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Desen inerțial Ești poezie, azi ți-am descoperit curbura sculpturală într-un erotism simbolic. Te-am sorbit în gândul răvășit dizolvat cu violetele de Parma, spulberat în deznădejdea dorințelor noastre. Ametistul ochilor tăi încrucișat cu realitățile lubrice năvălea, n-am recunoscut umbra violată în amalgamul atracțiilor nestăpânite. Încurcați, tipărim continuu, niciodată nu vom avea aceeași polaritate.
Desen iner?ial by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83711_a_85036]
-
Anotimpuri de indiferență Îți sorb tăcerea și gustul cutremurător al desfrînării ideilor de ieri ce nu pot năvăli peste ziua de azi, când noaptea strănută turbată și-ți pretinde zburdălnicii, udând vestejitele anotimpuri de indiferență. Îneci suferințele de odinioară, când priveam pe-ascuns valurile interminabile ale asfințitului pedant, suprapunând gândurile răbdătoare, din celofan nedesfăcut cu sigilii de carton
Anotimpuri de indiferen?? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83713_a_85038]
-
cu pieptul ei uriaș și-l anunță printr-un singur țipăt că-l așteptau de un ceas la masă. Azi părinții lui nu erau acasă și prin urmare trebuia să mănînce singur și devreme. După o jumătate de oră Țanțoșa năvăli din nou pe ușă cu pieptul Înainte, dar de data asta avu grijă să se uite Înăuntru și văzu că Julius nu era la măsuța lui de lucru. Ce se Întîmplase cu domnișorul? Poate că stăpînii Îl luaseră cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu știa, era un domn foarte ciudat, dar nu știa cum Îl cheamă, știa numai că don Juan Lucas Îi spusese că după masă o să vină un prieten. Julius Îl Întrebă unde-i Țanțoșa, chiar În clipa cînd țipetele ei năvăliră În acea zonă a palatului, aflase de sosirea lui și venea să-l certe că iar are uniforma murdară și să-i aducă aminte că era ora la care trebuia să-și facă lecțiile, Începu să-l boscorodească pe Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde-i Juan Lucas, din vina lui o să rămînă fără serbare de absolvire. Susan Îi spuse că daddy joacă biliard În salonul verde, cu Luis Martin Romero și noul director al Întreprinderii de Tauromahie. — Unde-i orhideea mea? strigă Bobby năvălind În sala de biliard. La Tingo Maria, spuse rotofeiul Romero. Înfigînd ca pe o lance tacul de biliard În pămînt și deschizînd o gură cît o șură, după care se puse să aștepte să-i vină hohotul de rîs tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
întregi, ridică marginea buzei de sus. Trei cuvinte l-ar salva. Dar toți mușchii nu pot scoate nici măcar un sunet. Gândurile zvâcnesc într-o venă. Ochii îi pulsează iar roșu, apoi săgeata aceea albă țâșnind din bezna prin care a năvălit el. Ceva pe șosea la care acum n-o să mai ajungă. Urlând aproape, în timp ce viața lui se derulează. Cineva din camera asta, care va muri odată cu el. Vine primul cuvânt. Iese la suprafață dintr-o rană mai largă decât gâtlejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ea țipă. Ochii lui se rotiră și o găsiră. Țipătul ei se transformă în râs, apoi în suspin, în timp ce ochii lui pâlpâiau peste ea. Îl strigă pe nume, iar fața de sub tuburi și cicatrice tresări. Imediat, o mulțime de îngrijitori năvăliră în cameră. Multe se întâmplaseră dedesubt, cât timp zăcuse înghețat. Acum ieșise la suprafață, ca grâul de iarnă prin zăpadă. Își întoarse capul, lungindu-și gâtul. Mâinile lui țâșniră în afară, neîndemânatice. Degetele lui traseră de aparatura invadatoare. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prin mingea aruncată. Știe repetițiile. Chiar și fără el, sau fără ca altcineva s-o gândească. Mai trebuie să-și amintească și altceva. Altceva ca să salveze pe cineva. Mesaj disperat. Dar poate că nu mai disperat decât ăsta. Specialiștii în medicină năvăliră asupra lui. Karin începu să-i încurce din ce în ce mai mult, inutilă odată ce terapeuții preluară controlul. Dar rămase prin preajmă, ca să ajute, acolo unde se putea, să-și readucă fratele de douăzeci și șapte de ani înapoi din pruncie. Deschise o mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
selectiv o rudă apropiată, în ciuda tuturor dovezilor... Citi din nou scrisoarea, mânat de vechea sa dependență. O nouă șansă să vadă de aproape, prin cel mai neobișnuit obiectiv imaginabil, cât de înșelătoare era logica conștiinței. Sylvie se întoarse acasă târziu. Năvăli pe ușa din față, cu un oftat teatral de ușurare, incapabil să mascheze satisfacția produsă de lunga ei zi de muncă. — Hei, Bărbate - am venit acasă! incantă ea din hol. Nicăieri nu-i mai bine. Unde mi-oi fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
minute la apartamentul lui Cain. El deschise ușa la asaltul ei, îmbrăcat într-o bluză stacojie pe care scria: „Ce-ar face Belzebut?“. Aștepta pe altcineva și se făcu mic când o văzu. — Presupun că ai văzut emisiunea aia? Ea năvăli în cameră și-l lipi de perete. El nu se opuse, ci întinse mâinile și o prinse de încheieturi. — Mi-au dat drumul. N-am făcut nimic. — Pe mă-ta, urmele tale de frână i-au tăiat fața. Se chinui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o carcasă goală și de-abia atunci, când înăuntrul ei va fi atât de mult loc, sufletul mamei va veni înapoi și va începe să ia în stăpânire carcasa aia, dar asta nu va dura prea mult, pentru că laptele va năvăli din nou, și lacrimile vor năvăli din nou, două șuvoaie năvalnice vor umple tot, până când te vei opri din supt și vei adormi, cu expresia aceea de indescriptibilă fericire pe chipul tău micuț, începutul acela de zâmbet somnoros care o
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
atunci, când înăuntrul ei va fi atât de mult loc, sufletul mamei va veni înapoi și va începe să ia în stăpânire carcasa aia, dar asta nu va dura prea mult, pentru că laptele va năvăli din nou, și lacrimile vor năvăli din nou, două șuvoaie năvalnice vor umple tot, până când te vei opri din supt și vei adormi, cu expresia aceea de indescriptibilă fericire pe chipul tău micuț, începutul acela de zâmbet somnoros care o face pe mama să verse și
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
dacă știam eu... Tocmai mă pregătisem să mai fac vreo două-trei vînzări și-apoi să mă retrag. Dumnezeu mi-e martor, cred că dacă nu veneau toți rechinii ăia și evreii newyorkezi și afaceriștii dornici de cîștiguri rapide, care-au năvălit peste noapte... atunci trebuia să vînd, dacă aveam cap să pricep... cît despre toate cîte le-am cumpărat În Florida, cred că le-am fi avut și astăzi dacă nu venea uraganul ăla și nu ne lovea În plin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-au otrăvit. Vanitosul e ambițios, înfumurat și tiranic iar Mierosul e prefăcut și e lingușitor. Puzderie de alți zmei, mititei, au năvălit transformați în omizi, în ploșnițe, în microbi și în virusuri. Omizile au invadat livezile, au distrus frunzele, florile, fructele... Microbii cei răi s-au înmulțit îngrozitor, au infectat mâncarea, apa și aerul, au îmbolnăvit oamenii, păsările și celelalte viețuitoare de pe lângă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
După un moment de ezitare se decise să-l câștige. Reacția băiatului la victoria adversarului său fu... ei bine, acesta se porni să țopăie. O rupse la fugă în partea mai lărgită a camerei, izbind mese, scaune. Ceva mai târziu, năvălea pe o ușă frumoasă, albastră, aflată într-un colț, țipând: - Mamă, mamă, m-a bătut la scroob! Urmă o pauză. Apoi ușa se deschise și apăru o femeie tânără. Sau, cel puțin, Gosseyn presupuse că persoana aceea blondă îmbrăcată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
și vocea care ieși din gura aceea mică avea o notă de surpriză: - Nimeni n-a mai pus această întrebare până acum. Răspunsul avea atâtea implicații încât Gosseyn trebui să se străduiască din răsputeri să-și controleze gândurile care-i năvăleau în minte. În cele din urmă, înghiți în sec și spuse: - Ultimatumul era în vigoare când te-ai născut? - D-da! De data aceasta, ezitarea sa fu urmată de sunete venite din partea celorlalți Troog. Începuse să primească răspunsuri, așa că Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mănunchi de halbe de bere. Soarele apunea, ultimii consumatori plecau, în șarete sau cu bicicletele. Picioarele mele goneau peste pavaj, iar ochii îmi erau plini de lacrimi. Stăteam în pat, cu ochii larg deschiși, pînă tîrziu în noapte. Uneori zgomotele năvăleau înăuntru prin fereastra dormitorului. Trecători ai căror pași păreau amplificați de zidurile de cărămidă, o propoziție din conversația lor. Clopoțelul unui tramvai apropiindu-se de depou, și uneori din depărtare un crîmpei dintr-un zgomot neclar care părea a fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
găinile vecinilor intrau dinadins. Magazia de lemne a poetului a fost și ea agresată de anumite "ghimirlii", adică ceva ca niște cocioabe cu acoperiș de hârtie gudronată aparținând unor oameni hrăpăreți care se întindeau anapoda și din curtea cărora au năvălit în ograda poetului o serie de șobolani de mahala, animale rozătoare care își vor încerca hărnicia demolatoare pe aceleași uluci ale gardului. Pe tot întinsul străzii, ne spune doamna, vecini răi le provocau "mari și amare necazuri" întrucât se apucaseră
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
erau azvârliți cu meșteșug purcelușii de prăsilă peste gardurile întreprinderii, cum erau curtați salariații pentru a "scoate" ceva mușchiuleț, ceva ceafă, cutare mușchi țigănesc pentru a deschide ușile pe la te miri care ministere, universități, clinici și secții spitalicești, mi-au năvălit în minte cum s-au dedat țărișoara noastră cu soliile timișorene care în felul capichehăilor celor de demult băteau mătănii pe la Înaltele Porți, pe dinaintea bineprimitoarelor sofale, și cât de așteptată era solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nevoiam și mă bleojdeam în curte ca să văd cum anume ninge peste brad și peste straturile de flori, de zorele și de trandafiri din aceia cățărători. Vara la pescuit și, mai apoi, la Cina creștină Când e nasol, când istoria năvălește apocaliptic, e vremea să ne retragem în munți, în izolare, în pustie. Îmi aduc aminte de 16 decembrie '89 când am răgușit cântând Deșteaptă-te române, poate cel dintâi dintre cei de acolo, știe asta și Gheorghe Secheșan, și Viorel
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
apoi, avantajul energiei primitive a cuceritorilor sfârșește, după câteva veacuri, în moleșeala rafinată a reveriilor în grădina potecilor ce se bifurcă, în vreme ce o altă dinastie sălbatică pândește dincolo de marele zid. Așa e și cu noi. Am depășit marele zid, am năvălit în grădina blegilor din vest flămânzi, săraci, vicleni, resentimentari și doritori de a fi prin a avea, iar toate beteșugurile astea sunt tot atâtea șanse. Proza, bat-o focu', este proastă! Din partea unei reviste, colegă de provincie banatică, pe nume
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
porci, ba nici vor să crească de aceștia în țară» (IV, 62, 63). Expedițiunea lui Darius în contra Sciților arată în cea mai vie lumină starea socială a poporului scit. De pe timpul regelui med Ciaxares, sub care Sciții sunt arătați ca năvălind în împărăția Mezilor, si ținând-o în stăpânire timp de 28 de ani, ei urmau regulat incursiunile lor în bogatele și cultele state ale Asiei. Imperiul Mezilor fiind răsturnat de acel al Perșilor, al 3-lea împărat de după Cyrus, Darius
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
lupte. Pentru a ajunge la pacificarea noii lor agonisite, trebuiau numaidecât să liniștească triburile barbare, de acelaș neam cu Macedonienii, care după firea lor prădătoare, nelinișteau provincia romană. Ei întreprinseră supunerea popoarelor tracice, « care nu se mulțumeau numai de a năvăli în provinciile cele mai apropiate, Tesalia și Dalmația, ci veneau până lângă marea Adriatică.» Acesta este blestemul popoarelor cuceritoare, de a nu mai găsi răgaz și odihnă pe lungul câmp al izbânzilor lor. Un război atrage pe un altul; cucerirea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]