2,943 matches
-
În altă provincie istorică a țării, mult depărtată de locurile aflătoare În Câmpia Dunării, și nu știuse că era un fel de rudă de departe cu mama lui Ectoraș, venetică În sat și purtând În sine o amestecătură ciudată de nații, făcută posibilă de aprige convulsii ale istoriei. Tatăl ei provenea dintr-o familie neaoșă, cu adânci rădăcini În provincia Îndepărtată În care avea să se nască mult mai târziu sinucigașul iubitor de femei ce nu-i erau pe potrivă. Acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cultură Marin Foiște. Înainte de asta, totuși, În vreme ce Înghițea cu nemiluita tărie contrafăcută Într-o cârciumă mizeră dintr-o periferie industrială a orașului, lui Ectoraș - căruia În curând avea să i se spună Repetentu - Îi plăcuse să se joace cu feluritele nații ce-i alcătuiau globulele roșii, inventându-și strămoși italieni, țigani, ruși, armeni și chiar mongoli În fața bărbosului care Îl privea cu ochii Încețoșați de alcool și nu izbutea să spună că și el, la rându-i, avea În vene Încrengătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
străvechi, cărora li se pierduseră limba și obiceiurile, rămânând ca o uriașă enigmă a istoriei pentru totdeauna de nedezlegat. Cu acel prilej al beției cu votcă falsificată, Ectoraș Își Închipuise, cu melancolie și cu părere de rău, că primise de la națiile ce-l alcătuiau numai trăsăturile slabe și fără de folos, care Îi pricinuiau dureri adânci și ascunse, nedumeriri, Îndoieli, pe care Încerca să le pitească prin lungi și vinovate furișări Încă din copilărie. De pe atunci nu era În stare să aleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
doi-trei ani, i-ai fi pus meditații la germană?“, am plusat timid, cu presentimentul că o să primesc un răspuns tragic. Răspunsul a fost, exact ăla de care-mi fusese teamă: „Nu“. Tragic, nu? Oare ce se va alege de această nație atât de obijduită într-un viitor oarecare? Trebuie ca încet, încet, poporul acesta să înțeleagă că nu conducătorii sunt vinovații, criminalii sunt mult mai jos, sunt mulți și periculoși, fiindcă sunt diseminați prin popor, contaminează ca o boală venerică și
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de zile, a avut forța de a strânge și ține la un loc, într-un act de cultură perpetuă și autentică, tineri indiferent de profesia lor prin sufletele și talentul cărora a indus unor generații degringolate simțământul că aparțin unei nații, de care, în nici,un caz, nu trebuie să le fie rușine. Cenaclul Flacăra a fost un "no man's land", în sensul enclavizării sale culturale față de lagărul doctrinar. Un offshore artistic, în interiorul unui sistem dictatorial. Patria lui "n-ai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
presă, vă alintă cu expresii suave ca, găozari, tonomate și tot cuvinte din acestea drăgălașe distribuite generos pe măsura caracterului său. După cum se poartă cu voi, cred că ar fi meritat mai mult de la voi „presarii”, bravi reprezentanți ai acestei nații, care au principiul ca atunci când cineva aruncă în ei cu rahat, ei să arunce în atacator cu flori. Cred că deja l-ați supărat că nu-l numiți decât Zeus și nu Dumnezeu. El personal și-a spus Zeus, sugerând
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
privi lucrurile, este nepericulos pentru cei de sus și nici determinant a vreunei schimbări oarecare, deci și comentariul și sudalma, oricât de apăsat spusă, nu sunt decât manifestări exterioare ale unei neputințe cronice, piatra de moară legată veșnic de gâtul nației române. Deci, ca să revenim la cuvintele lui Mircea Badea, amintit la începutul acestei scrieri și să ne întrebăm, privitor la conducătorii noștri, vizavi de noi, nu pot ei să ne guverneze, sau noi suntem neguvernabili, altfel decât prin amenințarea că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
care-și arătau oricând mușchii de cotropitori, răi și nemernici, care continuu aveau ceva de luat de la cei care-și apărau cu fuga, doar „nevoile și neamul”. Demult erau turcii, rușii, nemții, măruntul popor unguresc, sau mai știu eu ce nații, care ne țineau sub călcâi, acum sunt guvernații, această adunătură colcăitoare de indivizi, cu mentalitate de slugi șmecheresc-docile, având fiecare mai mari sau mai mici interese-învârteli, perpetuu vulnerabile, sau șantajabile, ca orice hoție, mârâind pe la colțuri, ori public, atunci când își
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
celor despre care scriu. Am început să mă văicăresc, precum o babă. Însă nu am încotro, aparțin acestui popor, prin dat. Așa cum nu-ți poți alege părinții, frații și chiar numele, așa nu am cum să aleg nici eu acum, nația din care provin. Păcat că nu mai am vârsta, la care aș fi ales pușca și cureaua lată, fiindcă sunt foarte sigur, că le-aș fi ales. Sper, să se găsească totuși o sumă de români, care să nu mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o știau și voievozii acelor vremuri... Unde ești tu, mărite Burebista și neprețuitule Decebal? Nu te vei lecui niciodată de adorația marilor înaintași... Cred că nu sunt singurul care poartă o dragoste necondiționată față de cei ce au pus sămânța acestei nații aici în răspântenea tuturor vânturilor! Hai totuși să amintim de ultima danie făcută către mănăstirea Trei Ierarhi! De m-aș opune n-ar fi lucru cuminte, așa că mai bine să amintesc că această danie ar fi cea din 24 iulie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se ocupă blândul nostru popor bârfitor de comploturi! Dovada: nimeni nu e arestat! Nu mai ești arestat, astăzi, fiindcă asculți posturi de radio străine, cum ascultă toți, sau bei cafea cumpărată de la speculanți sau faci glume despre urechea vigilentă a nației sau fuți pe furiș vecina. De altfel, istoria adevărată a acestei epoci nu se află în lamentările vreunui Narcis schizofrenic sau ale vanitoșilor săi admiratori. Hârtia rezistentă timpului trebuie rezervată pentru Arhiva timpului. Acolo se va regăsi odiseea populară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ntrat În casăle lui cutare, o’ pus japca pe jiile de-acolo, pe dughenele de dincoaci’ - mai răi ca jâdanii! - Bineînțeles, exagera, zic eu. - Bineînțeles, nu exagera foarte. După Războiul cel Mare, România nu avea destui luminători pentru ea, floarea nației era Îngropată la Mărășești, la Oituz, la Cașin... Dar tot adevărat că Basarabia a fost „ajutată”, nu după nevoile ei, ci după aranjamentele necinstite ale regățenilor. Elementele cele mai rele: Începători, incapabili, pedepsiți - ca În colònii, vorba lui Moș Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de cunoștințele lui, a corectat În hârtii, dublând m-ul... - Ți-a slujit la ceva... italienitatea? - Dar n-am rămas numai cu cel italian - ciudați mai sunt Rușii: pe unde am umblat am Întâlnit tot felul de „reprezentanți” ai unor nații, dar ei, Rușii nu păreau deosebit de impresionați, Întrebau doar dacă... le scriseseră bine numele - În alfabetul lor și cu patronim, se Înțelege. Oarecum obișnuiți erau și cu numele românești, dar te somau să alegi: «Rumân ili Maldavan», de parcă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
droguri și alcool, cum auzise că se organizau, l-ar ajuta să treacă În lumea cealaltă, deși cu riscul ca, acolo sus În ceruri unde ai urcat 4, să se agraveze dorul de lumea aceasta. Se spune, o spune Înțelepciunea națiilor, că nu există regulă fără excepție, și Într-adevăr așa trebuie să fie, Întrucât, chiar și În cazul regulilor pe care cu toții le-am considera inexpugnabile la maximum, așa cum sunt, de exemplu, cele ale morții suverane, În care, prin simpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lămurească cei cu aviara și decât să se îmbolnăvească, doamne ferește și ei, să nu se mai vaite și să plângă pentru găini, că asta-i situația și să-i lase pe oamenii legii să-și facă datoria spre binele nației. Și tușa Vasilica plângând ca după mort, a văzut cu ochii ei cum i se luau din coteț golașele moțate cu gâtul gol și puse în niște butoaie într-o remorcă trasă de un tractor și duse spre a li
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
vrem...) că pig business e big business și înțelegem (dacă putem...) de ce agricultura și țăranul arată așa cum arată. Iar dacă am vedea și cum sînt crescuți porcii în aceste mega-combinate apărute și la noi, am risca să devenim cu toții o nație de vegetarieni. Ca să nu mai spun despre poveștile de care am avut parte nu demult, de la un specialist de top în industrie alimentară, care mi-a explicat cu lux de amănunte cam în ce măsură se întîlnesc mezelurile noastre cu carnea. Dar
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
întîmplător, în zorii acestei construcții naționale, Nicolae Bălcescu așeza explicit naționa litatea deasupra libertății, spunînd că atîta vreme cît un popor nu există ca națiune, acesta nu are ce face cu libertatea. De asemenea, cam toți marii gînditori sociali ai nației au pus pro gramatic colectivul etniei sau poporului (nu pe cel al „omenirii”) deasupra și înaintea individului. „Poporul este nu numai înaintea individului, dar este și mai complet decît individul. Poporul cuprinde, în fondul său, toate aptitudinile membrilor săi, și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
caz... Într-un final, se ajunge însă la întrebarea fundamentală, de suflet, rostită cu năduf retoric : nu cumva așa sîntem noi, românii ? E ceva în neregulă cu mentalitatea noastră ? Sau, de-a dreptul : e ceva în gena noastră ? și întreaga nație, într-un consens de masochism, răspunde : da, asta-i firea românului, n-ai ce-i face ! Acest determinism atotcuprinzător, plasat fie în „mentalitate”, fie și mai profund, în „gene”, este o meteahnă veche și răspîndită la români. O întîlnim și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
stea liniștiți ! Nu vreau să promovez un soi de „dicționar franco-québécois”, de genul celui care i-a scos din sărite pe francofonii din Québec, și nici nu intenționez să militez pentru o „Oltenie liberă” sau alt soi de dezmembrare a nației. Nu este nici o măgliseală a oltenilor. Și nici măcar nu sînt oltean ! Păi ? Păi, mă gîndeam, pur și simplu, răsfoind acest dicționar, la vorba de duh a lui Conea despre țara noastră care era „plină de țări”. La faptul că limba
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pînă în prezent, au rămas cam neisprăvite, marea ispravă a României Mari i-a luat prin surprindere chiar și pe români, care n-au reușit să-i ducă la capăt proiectul, iar modernitatea noastră națională este una definitoriu neisprăvită. Miturile nației spun că nu am apucat să isprăvim toate aceste lucruri pe care le aveam de isprăvit deoarece am trăit vremuri tulburi în locuri neprielnice. Altfel spus, n-am prea avut noroc. Neisprăviți, am rămas astfel și neașezați, atît în timp
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu pare a fi mai excitant - și mai liniștitor în același timp - pentru acest imaginar colectiv decît eticheta de „produs tradițional” ! Toată lumea scoate din buzunar „rețete tradiționale”, oferă și caută „produse tra diționale”. Încă o dată, recursul la „tradiții” sal vează nația. Și unde mai pui că nici nu îngrașă !... Dar poate că vreți să știți ceva mai precis ce sînt aceste „produse tradiționale”. Ei bine, ca (aproape) totdeauna cînd vine vorba de tradiții, totul e o brambureală inimaginabilă ! Iată, de pildă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
vine simplu și clar : „Costumul național dispare. El dispare printr-un proces social normal și această dispariție nu poate fi oprită prin artificii”. Artificiile aparțin acestei „intelighenții” pentru care costumul a devenit una dintre cele mai de seamă embleme ale nației și pe care ea, intelighenția, trebuie să o păzească cu orice preț. Doar că acest „costum naționalist nu poate să împiedice dispariția costumului național. El îl poate doar înlocui, vulgarizîndu-l”. Descoperite de neobositul Zoltán Rostás și publicate recent la Editura
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aducă o schimbare de optică sau măcar obiective fundamental și strategic originale... Ceea ce impresionează în această publicație de informare și propagandă oficială este tocmai faptul că din toate articolele sale transpare o miză comună : turismul ca mijloc de educație a nației și strategie națională. Sîntem în anii de glorie ai construcției și împlinirii naționale, ce-i drept, iar turismul și „cunoașterea patriei” însoțesc școala în formarea și consolidarea unei conștiințe naționale a României Mari. În sumarul revistei ONT găsim astfel articole
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
circulară prin care a anunțat toate instituțiile de stat să-și cheme toți angajații. Avînd În vedere situația din țară, trebuie să asigure paza și siguranța instituțiilor statului socialist. Păi ce, bă, noi sîntem instituție socialistă de stat sau teatru națio nal? Noi sîntem artiști... Să stea el s-o păzească. Auzi la el, instituție... Dacă nu se mai ține spectacolul, mergem acasă, țipa un pic mai devreme pe hol unul din cei doi maeștri, ceea ce l-a determinat pe director
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bunica ei, soția lui Dumitrachi Bibescu, bun gospodar oltean, îi venea din neamul, atât de înzestrat literar al Văcăreștilor” „Pentru nu știu ce cuvinte spuse într-o clipă de capriciu Î...Ă, s-a aruncat împotriva ei (...) învinuirea că și-a renegat nația.” („învinuirea” fusese făcută de poetul Octavian Goga, într-un moment de mare emoție în înflăcărata lui iubire de țară.) „Eu, care am propus și reușit ca Academia Română s-o numere printre membrii ei de onoare, cred cu toată convingerea că
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]