2,234 matches
-
Curtea a constatat că statul nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util și coerent la problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în baza decretelor de naționalizare. Curtea a considerat, de asemenea, că incertitudinea generală creată astfel s-a repercutat asupra reclamantului, care s-a văzut în imposibilitatea de a recupera întregul bun, chiar dacă beneficia de o hotărâre definitivă care obliga statul să i-l restituie. 34
HOTĂRÂRE din 12 octombrie 2006 în Cauza Ruxanda Ionescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190193_a_191522]
-
reclamantei să fie confirmat definitiv cu efect retroactiv. i, întocmai ca în aceste cauze, ca și în Cauza Străin, reclamanta a fost recunoscută ca proprietar legitim, instanțele apreciind ca incontestabil titlul său de proprietate, având în vedere caracterul abuziv al naționalizării (a se vedea paragrafele 9 și 10 de mai sus). 35. Curtea amintește, de asemenea, că în Cauza Brumărescu, mai sus citată, dreptul de proprietate al reclamantului, confirmat printr-o hotărâre judecătorească definitivă datând din anul 1993, a fost repus
HOTĂRÂRE din 12 octombrie 2006 în Cauza Ruxanda Ionescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190193_a_191522]
-
statul va trebui să plătească reclamantei, cu titlu de daune materiale, o sumă reprezentând valoarea actuală a apartamentului. 48. Cu privire la acest aspect, Curtea remarcă cu interes că Legea nr. 247/2005 , care modifică Legea nr. 10/2001 califică drept abuzive naționalizările operate de către regimul comunist și prevede obligația restituirii unui bun scos din patrimoniul unei persoane ca urmare a unei astfel de privări. În cazul imposibilității restituirii, cauzată, de exemplu, de vânzarea bunului către un terț de bună-credință, legea acordă o
HOTĂRÂRE din 12 octombrie 2006 în Cauza Ruxanda Ionescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190193_a_191522]
-
FAPT I. Circumstanțele cauzei 5. Reclamantul s-a născut în anul 1934 și locuiește în București. 6. În 1925, G.D., bunicul reclamantului, a construit o casă situată în Str. Dezrobirii nr. 44, în Eforie Sud. În 1950, invocând Decretul de naționalizare nr. 92/1950 , statul a intrat în posesia casei respective, precum și a terenului aferent de 600 mp. 7. Prin Contractul din 5 noiembrie 1997, încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 , societatea U, administratoare a bunurilor imobiliare de stat, a
HOTĂRÂRE din 14 decembrie 2006 în Cauza Dimitrie Dan Popescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190184_a_191513]
-
data de 24 martie 1998, reclamantul a sesizat Judecătoria Constanța cu o acțiune în revendicare imobiliară îndreptată împotriva Primăriei Eforie Sud. El a pretins că, în temeiul Decretului nr. 92/1950 , bunurile ce aparțineau anumitor categorii sociale erau exceptate de la naționalizare și că bunicul său făcea parte din acestea. 9. Prin Încheierea de ședință din 20 iunie 1999, Judecătoria Constanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Județean Constanța. În fața acestei instanțe, reclamantul și-a extins acțiunea în justiție pentru a obține
HOTĂRÂRE din 14 decembrie 2006 în Cauza Dimitrie Dan Popescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190184_a_191513]
-
acestei instanțe, reclamantul și-a extins acțiunea în justiție pentru a obține și anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu chiriașii. 10. La data de 2 februarie 2000, instanța, statuând că statul intrase în posesia bunului fără "titlu valabil" și că naționalizarea fusese ilegală, a dispus ca statul să-l restituie reclamantului. Prin aceeași sentință, instanța a validat contractul de vânzare-cumpărare, considerând că societatea ce administra bunurile imobiliare de stat avea "puterea legală" de a vinde bunul în litigiu și că, prin
HOTĂRÂRE din 14 decembrie 2006 în Cauza Dimitrie Dan Popescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190184_a_191513]
-
mai sus (§ 112), Curtea a constatat că statul își încălcase obligația pozitivă de a reacționa în timp util și coerent față de problema de interes general a restituirii sau vânzării imobilelor ce au intrat în posesia sa în temeiul decretelor de naționalizare. De asemenea, ea a considerat că incertitudinea generală astfel creată s-a repercutat asupra reclamanților, care s-au găsit în imposibilitatea de a-și recupera toate bunurile, deși dispuneau de o hotărâre definitivă ce dispunea ca statul să li le
HOTĂRÂRE din 14 decembrie 2006 în Cauza Dimitrie Dan Popescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190184_a_191513]
-
asupra bunului să facă obiectul unei confirmări definitive. Și, la fel ca în Cauza Străin, citată mai sus, reclamantul în speță a fost recunoscut ca proprietar legitim, instanțele considerând incontestabil titlul său de proprietate, având în vedere caracterul abuziv al naționalizării (paragrafele 10-13 de mai sus). 26. Curtea observă că vânzarea bunului reclamantului în temeiul Legii nr. 112/1995 îl împiedică să se bucure de dreptul său de proprietate și că nu i-a fost acordată nicio despăgubire pentru această privare
HOTĂRÂRE din 14 decembrie 2006 în Cauza Dimitrie Dan Popescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190184_a_191513]
-
nr. 330-B, p. 59-61, §§ 36-39, Zubani împotriva Italiei, Hotărârea din 7 august 1996, Culegere de hotărâri și decizii 1996-IV, p. 1078, § 49, și Brumărescu (satisfacție echitabilă), citată mai sus, §§ 22 și 23]. 40. Într-adevăr, noua lege califică drept abuzive naționalizările operate de regimul comunist și prevede obligarea restituirii în natură a bunurilor ieșite din patrimoniul unei persoane ca urmare a unei astfel de privări. În caz de imposibilitate de a le restitui, de exemplu din cauza vânzării bunului unui terț de
HOTĂRÂRE din 14 decembrie 2006 în Cauza Dimitrie Dan Popescu împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/190184_a_191513]
-
derulării operațiunilor lichidării." ... În opinia autorului excepției, dispozițiile legale criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 44 alin. (1), (2), (3) și (4) referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate și a proprietății private, la condițiile exproprierii și la interzicerea naționalizării; art. 136 alin. (1) și (5) privind clasificarea proprietății ca fiind publică și privată și la inviolabilitatea proprietății private; art. 142 alin. (1) privind rolul Curții Constituționale. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai
DECIZIE nr. 478 din 17 mai 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 31 alin. (1), art. 42 şi art. 47 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/188694_a_190023]
-
dreptului său de proprietate și ridicarea conductei de gaze ce îi traversează suprateran proprietatea. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate prevăd un drept de servitute legală de trecere, gratuită, ceea ce echivalează practic cu o naționalizare, încălcându-se astfel art. 44 din Constituție care garantează dreptul de proprietate privată, precum și posibilitatea exproprierii pentru lucrări de interes general cu plata unei despăgubiri juste. Textele de lege criticate încalcă, de asemenea, și dispozițiile art. 616-619 din Codul civil
DECIZIE nr. 230 din 9 martie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86, 88, 89 şi 90 din Legea gazelor nr. 351/2004. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/176514_a_177843]
-
invocarea pretinsei neconstituționalități a textelor de lege criticate față de dispozițiile constituționale cuprinse în art. 44 alin. (2) teza a doua, referitoare la dobândirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de către străini și apatrizi, alin. (3) privind exproprierea, alin. (4) cu privire la naționalizare, alin. (5) și (6) referitoare la posibilitatea folosirii subsolului oricărei proprietăți imobiliare de către autoritatea publică și la despăgubirile cuvenite proprietarului, alin. (7) privind obligația proprietarului de a asigura buna vecinătate și protecția mediului, alin. (8) referitor la imposibilitatea confiscării averii
DECIZIE nr. 275 din 21 martie 2006 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (2) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/176553_a_177882]
-
este parte, pe bază de reciprocitate, în condițiile prevăzute prin lege organică, precum și prin moștenire legală. ... (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. ... (4) Sunt interzise naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită în proprietate publică a unor bunuri pe baza apartenenței sociale, etnice, religioase, politice sau de altă natură discriminatorie a titularilor."; ... - Art. 53: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns
DECIZIE nr. 584 din 8 noiembrie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (5), (6) şi (8) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/176558_a_177887]
-
pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 400 din 17 iunie 2002 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 492 din 9 iulie 2002. (3^2) Diferența de suprafață neatribuita se reconstituie în formă și structura de proprietate existența la momentul naționalizării terenurilor forestiere de către regimul comunist; reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor forestiere care au aparținut Academiei Române se face prin comasarea terenurilor de către Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, la cererea Academiei Române, daca nu se afectează vechile amplasamente ale foștilor proprietari și
LEGE nr. 1 din 11 ianuarie 2000 (*actualizată*) pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175352_a_176681]
-
născut în 1967, 1944 și, respectiv, 1931 și își au domiciliul în București. 9. În anul 1933, tatăl reclamanților construiește o casă situată în București. 10. În anul 1950, statul preia casa și terenul de la tatăl reclamanților, invocând Decretul de naționalizare nr. 92/1950 . Motivele privării de proprietate nu au fost niciodată notificate tatălui reclamanților. 11. Conform informațiilor reclamanților, prin Ordonanța Guvernului nr. 313 din 1 iunie 1992, imobilul revendicat a devenit proprietatea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" (RAAPPS
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
au revendicat bunul mai sus menționat printr-o acțiune civilă formulată în fața Judecătoriei Sectorului 1 București. Aceștia au arătat că, în temeiul Decretului nr. 92/1950 , bunurile salariaților nu puteau fi naționalizate și că tatăl lor era salariat în momentul naționalizării bunului. 13. Prin Sentința din 7 martie 1995, Judecătoria Sectorului 1 București a admis cererea reclamanților și le-a confirmat dreptul de proprietate, dispunând ca statul să nu le mai îngrădească acest drept. Judecătoria dispune ca autoritățile administrative, și anume
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
Convenției, cu privire la partea contractantă respectivă. În speță, bunul reclamanților a fost naționalizat în 1950, adică mult înainte de 20 iunie 1994, dată la care Convenția a intrat în vigoare cu privire la România. Curtea nu este așadar competentă ratione temporis să examineze circumstanțele naționalizării. 36. Ea amintește și își confirmă jurisprudența bine stabilită, conform căreia privarea de un drept de proprietate sau de un alt drept real constituie, în principiu, un act instantaneu și nu creează o situație continuă de "privare de un drept
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
definitivă și irevocabilă" și că dreptul obținut în baza deciziilor pronunțate pe fond și în apel era revocabil. În consecință, prezenta cauză nu este similară cu Cauza Brumărescu cu privire la acest punct. 39. Curtea observă că, deși judecătoria a recunoscut nelegalitatea naționalizării, Hotărârea definitivă și "irevocabilă" din 11 martie 1996 a Curții de Apel București a desființat hotărârile anterioare. În ceea ce privește procedura administrativă ulterioară, Curtea notează că printr-o hotărâre definitivă și "irevocabilă" s-a respins, de asemenea, cererea de restituire, întrucât nu
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
de art. 21 din Constituția României și de art. 3 din Codul civil român, care reglementează denegarea de dreptate. În afară de aceasta, ei subliniază că Legea nr. 112/1995 nu exclude posibilitatea ca instanțele să se pronunțe asupra litigiilor privind legalitatea naționalizărilor. Ei consideră că instanțele judecătorești de fond au hotărât că naționalizarea nu era conformă cu Decretul nr. 92/1950 și că instanța de recurs nu a anulat deciziile precedente din motive privind naționalizarea, ci pentru existența unei alte căi procedurale
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
Codul civil român, care reglementează denegarea de dreptate. În afară de aceasta, ei subliniază că Legea nr. 112/1995 nu exclude posibilitatea ca instanțele să se pronunțe asupra litigiilor privind legalitatea naționalizărilor. Ei consideră că instanțele judecătorești de fond au hotărât că naționalizarea nu era conformă cu Decretul nr. 92/1950 și că instanța de recurs nu a anulat deciziile precedente din motive privind naționalizarea, ci pentru existența unei alte căi procedurale și că, în consecință, instanța de recurs nu a statuat asupra
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
să se pronunțe asupra litigiilor privind legalitatea naționalizărilor. Ei consideră că instanțele judecătorești de fond au hotărât că naționalizarea nu era conformă cu Decretul nr. 92/1950 și că instanța de recurs nu a anulat deciziile precedente din motive privind naționalizarea, ci pentru existența unei alte căi procedurale și că, în consecință, instanța de recurs nu a statuat asupra legalității naționalizării. 45. Ei consideră că deosebirea dintre cererea lor și Cauza Brumărescu nu este decât formală, întrucât, în perioada acțiunii de
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
era conformă cu Decretul nr. 92/1950 și că instanța de recurs nu a anulat deciziile precedente din motive privind naționalizarea, ci pentru existența unei alte căi procedurale și că, în consecință, instanța de recurs nu a statuat asupra legalității naționalizării. 45. Ei consideră că deosebirea dintre cererea lor și Cauza Brumărescu nu este decât formală, întrucât, în perioada acțiunii de revendicare formulate de domnul Brumărescu, Legea nr. 112/1995 , precum și Decizia nr. 1/1995 a Curții Supreme de Justiție, care
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
de proprietate asupra imobilelor naționalizate ilegal și că, după un discurs al președintelui României, Curtea Supremă de Justiție, prin Hotărârea din 2 februarie 1995, pronunțată în ședința Secțiilor Unite, a decis că instanțele nu mai erau competente să analizeze legalitatea naționalizării imobilelor naționalizate. După această hotărâre a Curții Supreme de Justiție și după adoptarea Legii nr. 112/1995 , cea mai mare parte a curților de apel și-a schimbat jurisprudența, respingând acțiunile foștilor proprietari. Ei consideră că cererea lor este similară
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
de apel și-a schimbat jurisprudența, respingând acțiunile foștilor proprietari. Ei consideră că cererea lor este similară Cauzei Brumărescu, întrucât, în Cauza Brumărescu, Curtea Supremă de Justiție a hotărât că instanțele nu erau competente să controleze legalitatea aplicării decretelor de naționalizare și că alte legi în materia restituirii urmau să fie adoptate, precum și că, în speță, Curtea de Apel București a hotărât că, în urma a adoptării Legii nr. 112/1995 , instanțele nu mai erau competente să se pronunțe asupra litigiilor privind
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]
-
că dreptul de acces la instanță nu a fost încălcat de Curtea de Apel București, ci aceasta a analizat pe fond acțiunea de revendicare și a hotărât că statul dispune de un titlu de proprietate valabil, întemeiat pe actul de naționalizare. 47. Curtea trebuie așadar să analizeze dacă Hotărârea din 11 martie 1996 a Curții de Apel București a încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție. 48. Curtea amintește că, în Cauza Brumărescu, citată anterior (paragrafele 59, 63, 65), a concluzionat
HOTĂRÂRE din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002, definitivă la 24 septembrie 2003, în Cauza Canciovici şi alţii împotriva României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/175326_a_176655]