2,809 matches
-
face cu ceea ce este Înlăuntru sau În afară ― o voce ca un raptus, ca o prăbușire, ca un orgasm, ca o naștere pe sub mînă, ca o condamnare la o fericire fără de maluri. Un parfum pe care-l simt În nări mai negru decît partea stîngă a oricărui lucru. Viermii dreptății călăresc aerul, purtînd cu ei vorbele acestui demon cu nume de Înger, demon pe care-l hrănesc din faima mea, botezîndu-l În apele amniotice. O unire a fratelui cu sora
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
făceau, cum se jucau. M-am așezat atunci cu spatele la zidul care înconjura curtea școlii. În felul acela eram apărat din spate. Trebuia numai să supraveghez ce se întîmpla în fața mea. Și stăteam astfel ca o sălbăticiune prudentă și curioasă, cu nările fremătând, uitîndu-mă la jocurile celorlalți, atent ca nu cumva cineva să-mi încalce teritoriul, să se apropie prea mult de mine. Pe vreo doi care au încercat i-am pus la respect cu pumnul, așa că, pentru a nu se expune
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
această vrajă, dar picioarele nu mă mai ascultau. De fapt, nu picioarele. Centrul voinței era atins. Acum chiar semănam cu o insectă prinsă pe o hârtie de muște. Și deodată, la fel de inexplicabil, vraja se desfăcu. Am simțit năvălindu-mi în nări mirosul de pământ putred, iar idolul nu mai era decât o bucată de piatră cioplită cu stângăcie și violență. Am plecat mai departe. În jurul meu era acum o liniște nefirească. Nu se legănau nici vârfurile trestiilor decât când țipau păsările
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ridicat ochii, arborele era despicat în două. Parcă fusese despicat de o secure uriașă. Altă dată, în timpul secerișului, trăsnetul a lovit un copil. L-a omorât pe loc. Copilul arăta frumos, liniștit, fără nici o umbră de spaimă pe față. Numai nările îi erau carbonizate. Curând a început ploaia și atunci tunetele s-au rărit. Ploua torențial, cu furie și cu bucăți de gheață cât un ou. O grindină cum nu mai întîlnisem. Bucățile de gheață loveau cu zgomot acoperișul de tablă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Atunci s-a întîmplat ceva uluitor: mi s-a părut că masa noastră a luat foc, că localul în care mă aflam se aprinsese din toate părțile. Poate era o simplă iluzie, dar mi-aduc aminte că am simțit în nări mirosul de fum. Am țâșnit pe ușă țipând de spaimă. Nici acum când îți scriu nu-mi dau seama ce-a fost asta. Poate făceam primul pas în nebunie sau... (urmează câteva rânduri șterse atât de violent, încît hârtia fusese
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unul din puii ei, care s-a făcut un leuț, a învățat să sfîșie prada, și a mîncat oameni; 4. Neamurile au făcut o prinsoare împotriva lui, și a fost prins în groapa lor; i-au pus un belciug în nări și l-au dus în țara Egiptului. 5. Leoaica, dacă a văzut că degeaba îl aștepta, și că s-a înșelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, și l-a făcut leuț. 6. El a umblat cu leii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8. Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de primprejur. I-au întins lațuri, și a fost prins în groapa lor. 9. I-au pus un belciug în nări, l-au pus într-o cușcă, și l-au dus la împăratul Babilonului, apoi l-au dus într-o cetățuie, ca să nu i se mai audă glasul pe munții lui Israel." 10. "Mamă-ta, ca și tine, era ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Mei proorocii lui Israel, care au proorocit atunci ani de zile, că te voi aduce împotriva lor? 18. În ziua aceea, însă, în ziua cînd va porni Gog împotriva pămîntului lui Israel, zice Domnul Dumnezeu, Mi se va sui în nări mînia aprinsă. 19. O spun în gelozia și în focul mîniei Mele: În ziua aceea, va fi un mare cutremur în țara lui Israel. 20. Peștii mării și păsările cerului vor tremura de Mine, și fiarele cîmpului și toate tîrîtoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Egipt!" Domnul vă va da carne, și veți mînca. 19. Aveți să mîncați carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, 20. ci o lună întreagă, pînă vă va ieși pe nări, și vă veți scîrbi de ea, pentru că n-ați ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, și pentru că ați plîns înaintea Lui, zicînd: "Pentru ce am ieșit noi oare din Egipt?" 21. Moise a zis: "Șase sute de mii de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
16 ani, când dum nealor voiau să ne explice pornirile ceresc-nărăvașe prin excese hormonale... Nu ține, domnilor! Noi inspirăm extatic, precum tăurașul Ferdinand, vă dăm semeț la o parte diagnosticele, visând deja, în creierul verii, să ne înfigem dinții și nările în miezul unui pepene roșu, ținut la rece-n fântână! 15 iulie 2010 Mici lecții de optimism estival De câteva veri încoace, observ că am parte de tot soiul de exerciții de (occidentală) gândire pozitivă, de-a dreptul stupefiante pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
clonații noștri urmași nu-și mai potrivesc ființa pe tiparele armoniei și frumuseții naturale, ci se forjează exclusiv pe divaisuri, în arcanele artificialității, dizarmoniei și sterpiciunii. Bine, zic, voi nu mai roadeți guma de la capătul creionului?!? Nu vă mai băgați nările în sticluța cu cerneală? Nu mai ascundeți bilețele în penare? Mai știe cineva ce-i aia o sugativă? Știe cineva ce va să zică o radieră? Nu vă mai suflecați mâne cile, înainte de-a scrie, așa cum își scuipa în palmă plugarul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui pe care i-o întrevezi sub piele, totul urmat de țâșnirea către prepelița zburând razant cu miriștea, focul de pușcă și fuga
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. 7. Prin mărimea măreției Tale Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; dezlănțuiești mînia, și ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea nărilor Tale, i-a îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid și s-au închegat valurile în mijlocul mării. 9. Vrăjmașul zicea: Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada de război. Îmi voi răzbuna pe ei. Voi scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
27. Dar știu cînd stai jos, cînd ieși și cînd intri și cînd ești furios împotriva Mea. 28. Pentru că ești furios împotriva Mea și pentru că trufia ta a ajuns pînă la urechile Mele, de aceea voi pune belciugul Meu în nările tale și zăbala Mea între buzele tale, și te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit." 29. Acesta să-ți fie semnul: Anul acesta veți mînca ce crește de la sine și al doilea an ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
meteorologică și știam cât de năpraznice pot fi furtunile la munte, ne încropeam în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem un băiat lovit de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi. Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniștea, privești bucățile de cer ce se văd prin frunzișul unui copac, simți în nări mirosuri amețitoare, ești fericit și nu știi pentru ce. Nu-ți mai trebuie nimic în afară de ce ești. Totul e extraordinar de simplu, într-un fel, vara m-a ajutat să obțin prin simțuri ce nu mi-a fost dat să
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă cheia de contact și i-o Întinse. „Ah!“ spuse, scoțîndu-și baticul de mătase, scuturîndu-și părul blond pînă simți În nări mirosul de suc de portocale de la micul dejun, cu Juan Lucas așezat la masă În fața ei. „Numai să nu țină să merg cu el la golf, se gîndi; azi trebuie să mă duc la hipodrom.“ — E foarte eficientă; soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și semănînd cu ea, fiindcă Înainte de plecare și-a dat cu ruj pe buze și cu ce rămăsese În tub se boise pe obraji și acum, sughițînd și dezvelindu-și dinții de aur, Îl sărută pe Julius, care simte În nări mirosul de metisă dichisită și sulemenită și aude chiar lîngă urechea lui suferința cu sughițuri a servitorilor care te iubesc. Country Club I „A fost vara cea mai lungă din viața mea“, ar fi spus Julius dacă l-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu e batista pentru gripă, ci pentru club, scoase repede batista obișnuită, Își suflă nasul, dar deodată Îl văzu pe Juan Lucas suflîndu-și nasul În batista cu inițiale aurite, cu fir de mătase fină pentru marginile atît de sensibile ale nărilor. Lastarria schimbă iar batista, o scoase pe cea cu fir de mătase, dar acum nu mai avea nevoie de ea. „Data viitoare, Își spuse; nu m-a văzut nimeni“, cînd deodată Îi veni iar să strănute și se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
impulsul de a-i crede pe reprezentanții săi aleși. Bărbatul care își făcuse personalități multiple ca să poată folosi banda HOV1. Sylvie râse când citi povestirea. —E afectuoasă. Și oricum, nu e despre tine, Bărbate. —Despre cine e? Ea își umflă nările. —E despre oameni. Pachete îngrozitor de bizare de simptome ambulante. Despre noi toți. Râde de oamenii cu deficiențe cognitive? Chiar și lui i se părea că sună ridicol. I-ar fi propus să-și ia o vacanță, doar că tocmai și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măcăleandru în toate punctele cardinale, oricât de departe ar fi mers. Clădirile, casele, mașinile, iarba și trunchiurile copacilor străluceau necontenit, suprasaturate. Parc-ar fi nimerit într-un diapozitiv cu un festival al recoltei. Praf și tulpini de porumb uscat în nări - nu mai ținea minte de când nu mai simțise un miros atât de fățiș. Se simțea ca la șaptesprezece ani, când, fiind în ultimul an la Dayton Chaminade, își asumase sarcina de a scrie câte un gazel în stil persan pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
secția de poliție. Duane Cain fusese eliberat. Sergentul Fagan nu era de serviciu și nimeni nu era dispus să-i dea detalii. Noaptea era rece, iar lumea, la fel de lipsită de aer ca un meteorit oarecare. Răsuflarea îi ieșea înghețată din nări și-i scălda mâinile în abur aspru. Se lovi cu coatele, ca să-și mențină plămânii în funcțiune. Se urcă iar în Corolla ei și traversă orașul, ajungând în câteva minute la apartamentul lui Cain. El deschise ușa la asaltul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de dolari pe lună. În sfârșit, anomaliile de pe harta lui Mark i se par logice. Știe ce s-a întâmplat. —Prietenul lui Karin, spune el. Ecologistul. L-ai intervievat prin telefon, acum un an. Ochii ei sunt o jale, iar nările ei roșii freamătă ca ale unui iepure. Ceva din ea rămas încă tenace eliberează acea ultimă părticică din el care n-o iubește încă. —Apa, spune ea. Nepăsător. Jurnalistic. — Era un reportaj despre apă. Mai străbat jumătate de kilometru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Dar acum, pentru un scurt răgaz, se cunosc unul pe altul, tocmai pentru că au stat departe. Măcar cineva tot rămâne pe-aici. Eu asta fac. Mai bine stai unde cunoști. Unde să te duci, când peste tot se dezlănțuie iadul? Nările ei freamătă, iar ochii îi ard. Nicăieri, încearcă ea să spună, dar nu poate. —Vreau să zic, câte case are un om? Flutură din mână spre fereastra cenușie. Nu-i chiar cel mai nasol loc unde poți să te întorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
transpirație lipicioasă, vara transpiri doar tu, dar din abundență, să te saturi; se face o căldură ca-n iad. Mai mult chiar - și aici Începi să te Înfierbînți - cînd te scoli dimineața, aroma plăcută a canalului Gowanus Îți pătrunde În nări, În gură, În plămîni, În tot ceea ce faci, ce spui sau ce gîndești! Este, Îi explici, o Duhoare uriașă, un Miros simfonic, o armonie ca de orgă de miasme amețitoare, născute, amestecate și reunite din optzeci și șapte de putregaiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]