10,211 matches
-
și Cele șapte ferestre ale labirintului (200). Faptele nu pot fi puse cap la cap nici printr-o reordonare. Descentrarea narațiunii reproduce descentrarea lumii. Există lacune temporale, nebulozități, sincope, versiuni diferite asupra întâmplărilor, voci și interese care intră în conflict. Narațiunea este pulverizată până la o aproape imposibilă reconstituire a cronologiei și a unei lumi coerente. E o narațiune labirintică, având foarte multe ramificații cu drumuri închise. Aspectul de puzzle e dramatizat de cititor prin absența unor figurine, astfel încât întregul nu poate
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
o reordonare. Descentrarea narațiunii reproduce descentrarea lumii. Există lacune temporale, nebulozități, sincope, versiuni diferite asupra întâmplărilor, voci și interese care intră în conflict. Narațiunea este pulverizată până la o aproape imposibilă reconstituire a cronologiei și a unei lumi coerente. E o narațiune labirintică, având foarte multe ramificații cu drumuri închise. Aspectul de puzzle e dramatizat de cititor prin absența unor figurine, astfel încât întregul nu poate fi reconstituit, ci numai presupus sau imaginat. Întregul e el însuși o ipoteză, ce se bazează pe
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
social este un labirint fără ieșire, ci și viața e, și omul în primul rând. Degeaba voia Nicolae să scape de acest labirint, să fugă de el, labirintul era în el" (p. 378). Avem aici o bună parte din ,filosofia" narațiunii derepopesciene, deopotrivă cu deconspirarea resurselor ei subversive, profund antimarxiste. Avem astfel atestarea unei viziuni existențiale care s-a sustras constrângerilor epocii. Retorica adevărului e minată și ea de derizoriu, pentru că, dacă omul nu se cunoaște pe sine, cu atât mai
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
tradițiile ei. Din puzzle-ul tematic anunțat pe coperta primei ediții a romanului (fericire, femeie, fotbal, fugă, frică etc.) putem alege o temă dominantă: frica. O structură deschisă, o construcție faulkneriană de povestiri, o compoziție flexibilă, romanul F este o narațiune în derivă, ca însăși deriva lumii pe care o reprezintă. Un flux verbal inepuizabil (în care adjectivul este ,omorât" - o performanță stilistică demnă de luat în seamă), romanul F dezvoltă sensuri multiple (politice, morale, psihologice, mitologice, biblice, fantastice), care se
O lume anapoda by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11051_a_12376]
-
tranșată maniheist în învingători și învinși, și întrevede pentru ea posibilitatea de a fi în afara sau deasupra acestei diviziuni: de a fi o terță persoană. Un al treilea pantof, cum spune Pavić. Pe cît de lirică pe atît de erotică, narațiunea lui Pavić poate fi citită în funcție de propria existență a cititorului, cărțile de tarot anexate la sfîrșitul cărții facilitînd o lectură transparentă. Iată de ce Milorad Pavić este autorul genial al unor cărți care nu-s de povestit, făcînd figură de ,maestru
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
spusă, într-adevăr, de un puști care merge pe-a cincea, sau cam așa, și reconstruită, cu ,derapaje suprarealiste" (vorba autorilor), de ascultătorii ei, dar nu pot, citind-o, ruptă în flash-uri, pîndită de absurd, nedibace în gramatică și narațiune, să-mi stăpînesc trimiterea la, bunăoară, Flori pentru Algernon. Jurnalul unui ,copilărit", al unui om pentru care lumea există ca să se joace cu ea, și căruia tot ea-i dăruiește, precum acestui Andrei Mihai Stan, bucățele de morală adultă stereotipă
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
dialogul (ironic, cel mai adesea) cu alte opere (intertextualitatea, aluziile culturale), judecățile critice la adresa cărții care tocmai se scrie, anticiparea reacției cititorilor sau a criticilor literari. Procedeul de bază este cel de mise en abîme. Naratorul este personaj al propriei narațiunii, iar travaliul său de a face literatură din peisajul arid al timpului prezent (populat cu navetiști cvasi-adormiți, profesori repartizați la țară, funcționari mărunți fără ambiții și lipsiți de viață, gospodine cu sentimentele strivite sub lespedea monotoniei cotidiene) devine principala zonă
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
cu sentimentele strivite sub lespedea monotoniei cotidiene) devine principala zonă de interes a acestui tip de literatură. La prima vedere întrebarea fundamentală a prozei optzeciste este, pe urmele noilor romancieri francezi, ,cum se spune?" nu ,ce se spune?" într-o narațiune. Literatura se transformă în acest caz o activitate de bricolaj, iar realitatea nu este decît materia primă folosită de autor pentru a-și pune în valoare tehnicile narative. De aceea, aspectele realității suprinse în textele optzeciste se află ,la firul
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
ca în povestirea Acasă la Saizu: ,Acum, vom face ceva asemănător cu un joc de imagini. Punctul nostru de vedere va rămîne, fără nici o aluzie același. Personajul nostru va rămîne același, Saizu. Dar noi, vreau să spun C.T., autorul acestei narațiuni, va deveni o prezență discretă, asemănătoare firelor care fac păpușile să miște din mîini, să clatine din cap (aprobator sau dezaprobator), să meargă, să alerge și chiar să deschidă gura". Este adevărat, pe de altă parte, după căderea comunismului, pentru
Românii sub vremi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10859_a_12184]
-
implicau scriitori sau pentru că au, pur și simplu, du romanesque, care-au amprentat-o. Spun, de aceea, că nucleele în care e vorba de-o carte sau de un autor pot fi luate drept povestiri încadrate de două tipuri de narațiuni ?extreme?: povești și amintiri. Fiecare din cărțile așa-zicînd ?recenzate? (deși eticheta e destul de improprie, fiindcă interesul criticului, dincolo de prezentarea strictu sensu, e să expună exact ?situsurile? de îmbinare din puzzle-ul literar, să schițeze, cu economie de mijloace, albume de
la Povești, povestiri, amintiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10883_a_12208]
-
un coeficient de umor, a elementelor de analiză: iată traseul urmat de Adrian Schiop, la antipodul romanului realist, care impregnează textul cu iluzia verosimilității. Să vedem câteva fragmente relevante: "De fapt, două dintre poveștile lui Mircea contează mai departe, fac narațiunea mea să progreseze - povestea despre deflaționism și cea despre spațiu. Nu mă mai obosesc să le dau o interfață narativă friendly, mai bine le dau pe post așa nude. Povestea deflaționistă o colportase de la frai-so, care vroia să se specializeze
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
reținut: "Europa e a noastră a tuturor". E sentimentul dominant din roman: Europa devine un bun comun al emigranților din Est. În toate orașele mobilizate de intrigă, de la Budapesta și Viena la München și Moscova, există câte un Hotel Europa. Narațiunea se desfășoară într-o trilogie epică, din care, probabil, mai cunoscut unora este primul roman, mai insistent difuzat și mai mult comentat: Hotel Europa (ed. I, 1996; ed. II, 1999; ed. III, 2006), dar care trebuie neapărat completat cu celelalte
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
bună (realismul ironic) de a-i pune în evidență calitățile, dar mai ales defectele românului mediocru ce vrea să cucerească Europa. De fapt, Ion Valea și grupul său de prieteni (Mihai, Ana, Maria), revoluționari dezamăgiți de România postcomunistă, constituie pretextul narațiunii în Hotel Europa. Rolul lor se diminuează sau se modifică substanțial în celelalte două romane. Sunt aduse în prim-plan alte personaje. În Pont des Arts, un anume doctor Gachet, un fel de medic de familie, despre care fusese vorba
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
aduse în prim-plan alte personaje. În Pont des Arts, un anume doctor Gachet, un fel de medic de familie, despre care fusese vorba episodic și în Hotel Europa, și el autorul unui roman dat spre lectură soției scriitorului, duce narațiunea în Kosovo și o politizează mai mult decât până atunci. Autorul schimbă ingenios accentele de la un volum la altul. În Hotel Europa e mai aproape de realitățile românești postdecembriste: preocuparea lui e trista comedie a fugii (sau a năvălirii) românilor în
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
de cât semnificativ ori interesant pentru ca cititorul să aibă chef să-și continue lectura" (p. 114 în Hotel Europa). Romanul se pune în permanență sub semnul întrebării. Adevărul e că scriitorul își regizează foarte bine îndoielile și tatonările. Înfiripă, totuși, narațiuni palpitante, fabulează, speculează, introduce obsesii onirice (scafandrul, un vultur cu un pește în gheare, un șoim în colivie). Se cenzurează când constată că e prea narcisist: Totul trebuie rescris. Chiar și frazele de mai sus (...) Voi elimina în orice caz
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
a scrie la rându-i un asemenea flash fiction. Și îi va convinge, astfel, și pe alții să scrie. E - din păcate - singurul orizont de așteptare al acestui public. Cu atât mai mult cu cât, se pare, publicarea unor asemenea narațiuni e remunerată. Lectura lor, încă nu. Determinat de textul din CULTURA, Cronicarul a frunzărit câteva povestiri. Recomandarea coincide și ea cu a Florinei Pîrjol: It's not your hat, de Cate Mc Gowan (www.vestalreview.net). Ce veți scrie după
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10168_a_11493]
-
regimului comunist. Terre salée este un roman al pasiunilor fără limite, terifiant și seducător pe care, odată lectura începută, ți-e greu să-l mai lași din mână. Combinația de tragedie antică și modernitate, limpezimea exprimării, stilul perfect egal al narațiunii (Irina Egli"filmează" totul rece, impersonal, nu sugerează verdicte morale, nu se străduiește, ca atâția alții, să-și conducă cititorii spre o teză preconcepută), o anumită ingenuitate perversă în abordarea unor teme vechi de când lumea, dar mereu născătoare de scandal
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
această înlănțuire derutantă de fapte, amestec concret de epoci și geografii, de operete și tragedii, de fericiri și nenorocuri. Hazardul este mai puternic decât fantezia oricărui autor" - recunoaște naratorul (p. 335). Aglomerarea de nuclee epice creează impresia unei dispersii a narațiunii, ramificată rizomatic în subteran, unde acumulează nevăzut substanțe nutritive pentru sensurile de la suprafață. Prozatorul lasă viața să curgă, cu toate curiozitățile ei, și nu este preocupat decât spre final de constituirea sensului. Nu e tezist, nu e explicit, nu e
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
citește începând de oriunde, de la orice pagină, repetarea anumitor lucruri devine inevitabilă. Deschizând Dicționarul la un anume personaj - să zicem mijlociu ca importanță - cititorul trebuie să înțeleagă repede și bine ce e cu acel personaj, ce loc ocupă el în narațiune, ce rol îi revine în intriga romanului, ce funcție îndeplinește în raport cu alte personaje etc." Întreg acest demers ține seama de poetica polifonică a romanului dostoievskian, pusă în lumină de Mihail Bahtin în Problemele poeticii lui Dostoievski, 1963 (ediția întâi, 1929
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
și, dimpotrivă, cu scrieri vulgarizatoare Mihai Moraru le urmărește atent seamănă, din ce în ce, cu dezvoltarea alegorică a aceluiași, repetat, memento: o, superbe, quid superbis, tua superbia superavit. Firește, înainte să ia în seamă partea de semnificație a unor narațiuni ici-colo versificate sau dramatizate, Mihai Moraru stăruie asupra analizei strict filologice. Altfel spus, ca să treci la comentariul unui text din care, fiindcă-i aparține pluripotentului Morgenstimmung literar, poți face, pînă la urmă, orice, îl poți înrudi cu multe altele sau
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
a avut-o un tînăr cronicar, aceea de-a populariza ,surprize", nestăpînite bucurii de lectură, rămase dincolo de formalități. Stilul cronicilor, documente, ziceam, de epocă, amestecă tiparul cît mai sobru, urmărirea unui fir pe care ți-l dă cartea, fie ea narațiune sau ,manual" de teorie, cu porția de ironie de la care, cu toate riscurile, recenzentul anilor '80 nu se dă înapoi. Un final cu clin d'oeil , sau cine știe ce P.S. lăsat în coadă de rîndunică dă măsura unor analize, precum cartea
Capra vecinilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10822_a_12147]
-
iubește o fată, al cărei tată conduce un camion (lucru deosebit în micuța așezare rurală). Își promite că „atunci când va fi mare” va cumpăra camionul cu pricina și va cere mâna fetei. Soarta face să se aleagă numai cu camionul. Narațiunea curge limpede, fără înflorituri inutile sau exagerări. Principalul merit al lui Mo Yan mi se pare acela de a scoate în față viața oamenilor simpli, de la țară sub un regim comunist relativ sever, dar nu excesiv de opresiv. În locul unui discurs
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
-l pe R.-M. Albérès care pune accentul pe povestire, pe trama epică în roman, iar nu pe celelalte aspecte formale, experimentale etc. ale acestui gen proteic. Până și Mihail Bahtin, formalistul rus, adaugă Radu Pavel Gheo, are în vedere narațiunea în clasificarea romanului (în trei tipuri) propusă în Formele timpului și ale cronotopului în roman. Mai departe, romancierul român încearcă să diferențieze romanul de povestire sau nuvelă, sau chiar de o „nuvelă extinsă”, ultimele conținând, la rândul lor, o fabulă
O privire de voyeur în atelierul romancierului by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4007_a_5332]
-
săi, romanul mannian în care cel mai iubit fiu al lui Iacob, Iosif, e vîndut unor negustori de sclavi și ajunge iar în Egipt (Sloterdijk ne pune în gardă asupra inversiunii cronologice pe care o operează pentru a păstra logica narațiunii teoretice, căci povestea lui Iosif e anterioară Exodului). În Egipt, Iosif devine interpretul acreditat al viselor faraonului, transformîndu-și astfel ghinionul în noroc și aducînd pe scena gîndirii chestiunea foarte contemporană (nouă) a contingenței, dar și pe cea a străinului singur
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
povestea intră pe un drum secundar, pentru a ieși triumfătoare la șosea ceva mai încolo. Franz Borkenau apare intercalat între marile nume cu care Derrida e asociat, pentru o idee interesantă: istoria ar fi de fapt o împletire a două narațiuni imaginare, a culturilor care acceptă moartea și se angajează în viață, și a culturilor care o refuză și presupun mereu nemurirea. Astfel, modernitatea și Antichitatea fac parte din aceeași paradigmă, despărțită de creștinism și precedată de Egipt, acestea din urmă
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]