1,521 matches
-
faptul că poartă amprenta societății și este cenzurat în funcție de presiunea grupului asupra individului; * accepțiunea culturală menționează caracterul local al gestului, în sensul că semnificația acestuia depinde de cultura societății; * accepțiunea artistică ilustrează caracterul estetic al gestului în toată splendoarea și naturalețea sa; * accepțiunea pedagogică prezintă caracterul educativ al gestului, care facilitează înțelegerea unităților de învățare; * accepțiunea semiotică relevă caracterul relațional și contextual al gestului. Analiza gestului sub coloratura unor accepțiuni diferite vizează îndreptarea către o definiție integratoare: semioza gestualității comunicative, care
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
se înscriu în curente diferite ale artei. Subliniem faptul că prezentarea accepțiunii artistice a gesturilor și alegerea tablourilor exemplificatoare sunt influențate de gustul estetic personal și posibilitatea contemplării acestora în muzee diferite din țară și străinătate. Ilustrarea mișcării, gesturilor și naturaleții atitudinilor personajelor pictate o întâlnim la Francisco José Goya în operele ,,Vânzătorul de veselă", ,,Baba- oarbă", ,,Manechinul", ,,Luptă cu taurii", ,,Toamna", ,, Pe catalige", ,,Săritură temerară", ,,Doi bătrâni mâncând supă", ,,Femeia cu ulciorul", ,,Lăptăreasa din Bordeaux" etc. (vezi tablourile)67. În
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și ritualizate ale călcătoreselor și femeilor care se piaptănă sau se spală într-un lighean ca fiind deosebit de armonioase, grandioase și expresive. Degas lărgește cadrul universului feminin redat până atunci în tablouri cu imagini secrete de femei, descoperind și exaltând naturalețea gesturilor și corpurilor tinerelor fete. Prin atenția acordată gesturilor și emoțiilor expresiilor umane, mai ales feminine, picturile lui Degas sunt impresionante. Subiectele preferate ale lui Degas au fost legate de lumea teatrului (muzicieni, cântăreți, și mai ales balerine) și de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
omogenă sau neomogenă să-și însușească ideile, convingerile, atitudinile lui. De aceea, profesorul trebuie să evite excesele în favoarea unui stil democratic, moderat, constructiv, în care să primeze claritatea, nu limbajul sofisticat, abstract; ideile, nu artificiile de stil; varietatea, nu rigiditatea; naturalețea și originalitatea, nu șablonismul și monotonia. Performativitatea discursului didactic este asigurată numai atunci când elevii asimilează mesajul în semnificația dată de profesor. Exigențele de ordin pragmatic ne relevă faptul că discursul didactic, prin transmiterea sensurilor și fixarea semnificațiilor, influențează percepția și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
luminii În special), fiind numiți din acest motiv „pictori naturaliști”. Însă chiar și un ochi hipersensibil, cum a fost cel al lui Claude Monet, se simțea mereu În urmă cu un pas În Încercarea de a surprinde și reda Întreaga naturalețe a expresivității unei clipe, de unde și exclamația lui că nu-ți ajunge o viață pentru a reda plenitudinea emoției estetice determinate de prima impresie. RÎsul/ Comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul „Psihiatrul este cel care Îți pune o groază de Întrebări
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
excitație psihomotorie, dispoziție euforică, fugă de idei, logoree, dezinhibiție moriatică putând ajunge la forme de agitație coleroasă cu manifestări violente antisociale. Manierism: formă de expresie și conduită patologică (mimică, limbaj, ținută, comportament, gesturi) cu caracter afectat, lipsită de simplitate și naturalețe. Masochism: perversiune sexuală cu caracter pasiv care asociază plăcerea erotică cu durerea fizică. Este opusul sadismului. Mânie: stare de afect de scurtă durată și de mare intensitate, caracterizată printr-o descărcare pulsională asupra unui obiect sau a unei persoane. Megalomanie
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confunda este ridicol, insistă el. "Grila de lectură" pe care o propune André Comte-Sponville nu reprezintă, oare, felul în care vedem noi lumea, în mod spontan și natural, felul cum vorbim despre ea? Fiecare dintre noi nu distinge, oare, cu naturalețe, fără să-l fi citit pe Pascal, între economie, politică, știință și religie? Distincțiile pot fi și mai subtile (putem distinge spre exemplu, știința, tehnologia, politica, economia, arta, cultura, religia, morala etc.), numele pot varia, dar e vorba de același
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în exigențe ale procesului traductiv: 1) traducerea trebuie să ofere o transcriere completă a ideilor din lucrarea originală, 2) stilul și maniera de a scrie textul tradus trebuie să corespundă celor din textul original și 3) traducerea-rezultat trebuie să aibă naturalețea unei compoziții originale. Din perspectiva teoriei generale a comunicării verbale, traducerea este unul dintre cazurile particulare prin care se realizează receptarea și transmiterea de informații. În cadrul acestei teorii, s-a stabilit, pe de o parte, că nu există redări identice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cel în care au loc cu precădere conversiile discursive) preferă structurile "deschise", pe de o parte pentru maleabilitatea acestora (esențială pentru un discurs în continuă elaborare, sub presiunea timpului și a spațiului), pe de alta pentru sugestia de spontaneitate și naturalețe pe care o oferă destinatarului. 5.2.1.2. Observațiile de mai sus se aplică și în cazul lui nu numai... ci și, cu mențiunea că expectația care îi este atașată este mai puternică: elementele corelate ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
poetul reprezentativ prin excelență al unui anumit șaptezecism, caracterizat de reflexivitate austeră, de frecventarea temelor „înalte”, de elaborația intelectualizantă, de criptarea aluzivă, recursul la alegorie și parabolă, la metafora substanțializată, procedări susținute de iscusința tehnică, alimentată de erudiție și de naturalețea referințelor livrești. De fapt, catalogarea rămâne valabilă mai ales pentru prima etapă, în care se înscriu volumele Mic tratat de glorie, Cântec de trecut Akheronul (1975), O zi în natură și Uneori, plutirea, ambele apărute în 1977 și distinse cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
ajunsese la Cambridge în anul 1930. Profesorii, colegii și familia lui erau convinși că va face o frumoasă carieră academică. Era un tânăr foarte timid, modest și deosebit de inteligent. Atrăgea în mod deosebit atenția prin nevinovăția lui copilărească, printr-o naturalețe extremă. De aceea exprimările și reacțiile lui nu aveau nimic banal. Era o persoană liberă de orice urmă a acelei afectări pe care Wittgenstein o detesta în mediul academic de la Cambridge.84 Întâlnirea cu Wittgenstein a schimbat complet cursul vieții
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ascultă și te citesc și să nu te complaci în satisfacțiile pe care ți le oferă admirația lor.89 Iată de ce, pentru cel care aspiră la simplitate și puritate, îndeletnicirea profesională cu filozofia va reprezenta o mare primejdie.90 Sinceritatea, naturalețea, lipsa de afectare, însușiri omenești pe care le aprecia în cel mai înalt grad, sunt greu de cultivat îndeosebi într-un mediu O VIAȚĂ DE EROU? 71 intelectual și literar ca acela de la Cambridge. Tinerilor săi prieteni, Wittgenstein le spunea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
exactitate și stil.“101 Brian McGuiness, unul dintre cei mai cunoscuți cercetători contemporani ai vieții și gândirii lui Wittgenstein, aprecia într-un interviu că acesta ar fi avut două idealuri care se contraziceau: „idealul stăpânirii de sine depline și idealul naturaleței perfecte“101a. Se poate susține că ele nu se contraziceau deoarece primul a fost idealul de viață, iar al doilea idealul gândirii și al exprimării gândurilor. Wittgenstein a crezut în inspirație deoarece pentru el gândirea autentică era gândirea naturală și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
formele lui de exprimare și cuvintele lui favorite, și chiar să imiți timbrul vocii sale, mina și gesturile lui, era aproape imposibil. Primejdia era că gândurile puteau degenera într-un jargon. Învățăturile oamenilor mari posedă adesea o simplitate și o naturalețe care fac ca ceea ce este dificil să pară ușor de prins.“115 „Se simțea dezgustat și chinuit când observa la studenții săi o semiînțelegere a ideilor sale și o tendință spre superficialitate bombastică. Ca profesor, găsea că este un ratat
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., p. 99. 83 M. O’C. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed. cit., pp. 175-176. 84 În viață și în artă, Wittgenstein aprecia cel mai mult simplitatea și naturalețea. Camaradului său din prizonierat, Frank Parak, i-a descris reacția lui față de citirea cu emfază a unei poezii de către un ofițer austriac din lagăr drept cea pe care i-ar produce-o un șoc electric. Wittgenstein împărtășea părerea lui Kraus
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Portrait“, în Portraits of Wittgenstein, vol. 2, pp. 270-271. 100 M. Drury, „Gespräche mit Wittgenstein“, în op. cit., p. 197. Un comentator a făcut o observație interesantă asupra rațiunilor perfecționismului stilistic al autorului Cercetărilor filozofice. Wittgenstein era în căutarea simplității și naturaleței. „El dorea ca această preocupare să nu poată fi recunoscută în opera lui filozoficăă Elaborarea trebuia să treacă în culise, să nu fie vizibilă pentru cititor.“ (Joachim Schulte, în Dieter Mersch (Hg.), Gespräche über Wittgenstein, Passagen Verlag, Wien, 1991, p.
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
urmărită atent, veridicitatea evoluției atenuând mult tezismul finalurilor tragice. Câteva tipuri - un preot jovial, împintenat de o nevastă lacomă, o directoare de școală ce posedă secretul reușitei la inspecții, o „Coana Maria” sau o văduvă geloasă pe soțul defunct - au naturalețe, iar o scenă de propagandă electorală amuză și satirizează. Scrise după 1960 și rămase în pagini de revistă, ca și alte proze, Huhurezii și Toporișca se conformează canonului epocii, idealizând „colectivizarea”. Țăranii au însă nume de o savoare frustă, gesturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285924_a_287253]
-
pentru mine să-i văd pe acești oameni, care mi-au oferit privilegiul de a mă primi de nenumărate ori în casa lor ca pe un membru al familiei, rasați, perfect occidentali, cu un impecabil savoir vivre, cu firescul și naturalețea adevăraților aristocrați, "izmenindu-se", pentru prima și ultima oară, așa. Atunci am văzut deschisă ușa principală de la living și în cadrul ei, într-o străfulgerare cețoasă, un domn distins, cărunt și cu un aer ușor somnolent. Era un episod aproape ireal
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și Paul Miron, doctoratul, recomandarea pentru Fulbright sau evocarea întâlnirilor memorabile din biroul său cu Neagu Djuvara, Katherine Verdery, Claude Karnoouh, Catherine Durandin, Roger Chartier etc) - la următorul text aniversar. La 80 de ani, Alexandru Zub întruchipează nonșalant, zilnic, cu naturalețe, titlul unei apreciate lucrări de-ale sale: Efigia cărturarului. Efigie, aici în sensul că așa cum amprenta rămâne, neschimbată, pe sigiliu, dincolo de apăsarea inexorabilă a timpului, figura academicianului ieșean, urcând voinicește Copoul, la fel ca în urmă cu trei decenii, când
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
învăța și utiliza efectiv dactileme și gesturi artificiale pe care le repetă cu entuziasm și bucurie, iar copiii cu deficiențe de auz, în special cei mari și hiopoacuzicii, folosesc într-o măsură mai mare și cu mai multă dezinvoltură și naturalețe limbajul verbal. Participanții cu deficiențe de auz de vârstă mică, preferă să comunice mai mult acțional, acțional indicativ ori mimico-gestual, utilizând în general gesturi naturale simple, ușor de înțeles plasate în context. Uneori, pentru a se face înțelesi își exemplifică
Comunicarea cu persoanele cu deficien?e de auz by Vasilica Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/84058_a_85383]
-
s-a determinat prin analize gaz cromatografice prezența a 233 compuși chimici, dintre care cca 150 au fost identificați. Acest ulei este una dintre cele mai valoroase materii prime în parfumeria fină, intră în numeroase compoziții florale, cărora le conferă naturalețe și persistență deosebite. Din cauza producției limitate și a prețului ridicat, utilizarea lui în compoziția produselor cosmetice este limitată, fiind deseori înlocuit cu compuși sintetici. Apele de distilare, după separarea uleiului, obținute prin decantare și numite „ape de roze”, se folosesc
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
și Shalimar de Guerlain împart în mod egal preferințele francezilor. Anglia Este suficient să privești peisajul englezesc și să te apropii de cultura lor ca să îți dai seama imediat către ce tip de parfum se îndreaptă preferințele englezoaicelor. Acestea preferă naturalețea, adoră mirosul simplu floral și aromele delicate ce sunt în armonie cu stilul lor de viață. Chiar dacă parfumurile străine ocupă o parte importantă din piață, ca produsele Opium de Y.S. Laurent sau Cinnabar și White Linen de Estée Lauder
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
iarbă proaspăt cosită, de frunze și tulpini proaspăt zdrobite. Nota verde există în foarte multe nuanțe și este frecvent utilizată în parfumerie pentru imprimarea unor accente speciale notei de vârf. Majoritatea notelor verzi „ridică” mirosul parfumului aducându-i prospețime și naturalețe. PARTEA A III-A CROMOTERAPIA CAPITOLUL 1 CROMOTERAPIA - TERAPIA PRIN CULORI Cromoterapia face parte din terapiile naturale pe care le redescoperim cu încântare, ca fiind apte să ne reechilibreze organismul într-o manieră cât se poate de blândă, mai ales
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
versiunea românească integrală a Bibliei (2001), însoțind textul cu comentarii de o remarcabilă valoare, prin densitatea și erudiția informației, acuratețea și, adesea, poezia interpretării. Traducerea sa constituie un moment important în cultura română, deopotrivă laică și religioasă, prin prospețimea și naturalețea limbii și prin restituirea unor sensuri pierdute ori răstălmăcite în traducerile anterioare. SCRIERI: Miorița, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi, București, 1966; ed. pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1999; Meșterul Manole, București, 1968; Du-te vreme, vino vreme!, București, 1969; Păhărelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
plimbă, alături de Yersin, între Europa și Asia, prin păduri virgine sau pustiuri sălbatice, răvășite de epidemii, îl urmăm cu încîn tare și convingere, pentru că totul "sună" autentic. Nimic nu pare inventat sau adăugat, neverosimilul destin al lui Yersin cucerind prin naturalețe. Și romanesc involuntar. Relatările peripețiilor sunt cu atît mai suculente și veridice cu cît autorul a petrecut multă vreme răsfoind miile de scrisori schimbate între ei de "banda pasteurienilor" și arhivate cu grijă de celebra instituție pariziană. Dar de unde a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]