2,024 matches
-
o restrînsă comunitate evreiască decide să emigreze în Rusia, pentru a nu fi deportată de naziști, și alege modul cel mai excentric cu putință de a evada, acela de a trece drept deportați, în timp ce o parte din coreligionari joacă rolul naziștilor. Nu lipsit de semnificație este faptul că unul dintre personajele de acolo, poate cel mai interesant, nebunul, poartă același nume cu eroul nostru, Șlomo. Și unul și celălalt au propriile lor viziuni asupra lumii, trăiesc în spațiul unei sensibilități profunde
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
impresionează cel mai mult, prin dramatismul evocărilor, prin sugestivitatea detaliilor de o pregnanță maximă, este cel de al optulea, o adevărată incursiune în infern, în care se realizează și o comparație între genocidul armenilor și acela al evreilor, instrumentat de naziști: „De la convoaiele duse în locuri izolate și ușor de împresurat pentru a fi măcelărite, și de la lagărele de concentrare până la moartea prin împușcare, înfometare, scufundare în apa înghețată, ori arderea de vii a muribunzilor, toate mijloacele folosite pentru uciderea armenilor
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
de concentrare până la moartea prin împușcare, înfometare, scufundare în apa înghețată, ori arderea de vii a muribunzilor, toate mijloacele folosite pentru uciderea armenilor, pe drumurile Anatoliei, de la Constantinopol și până la Deir-ez- Zor și Mosul, au fost utilizate mai târziu de naziști împotriva evreilor. Atâta doar că în lagărele naziste deținuții purtau numere, iar această numărătoare macabră a sporit grozăvenia crimelor comise împotriva poporului evreu. Morții rămași în urma acțiunii de nimicire a poporului armean nu sunt mai mulți, dacă între crime de
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
mașina politică se adeverește a fi mult mai puternică și actorul sfîrșește prin a-i deveni prizonierul docil. în versiunea propusă aici de scriitorul Tom Lanoye și pusă în scenă de Guy Cassiers, militantul comunist care a fost exclus de către naziști revine în teatru, după război, ca nou responsabil politic ce-și exprimă exigențele estetice ca stăpînii de altădată. Ele rămîn aceleași, pentru a le satisface supunerea de rigoare. Și totul se termină în ceață, avîndu-l în centru pe marele actor
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
femeii, ci de cea care rezistă autorității. Am ales-o pe ea fiindcă sunt mulți oameni care au citit Antigona și cred că rezistentul este Creon, regele. M-a stimulat această neînțelegere. În cazul Antigonei lui Annouilh malentendu-ul este total. Naziștii au înțeles ceva, rezistența altceva... Da, și în plus Creonul lui Annouilh este blând, nu vrea ca Antigona să moară. Este chiar gata să omoare gărzile. Ea e cea care vrea să moară. Creon e cumva în poziția lui Pilat
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
moară. Creon e cumva în poziția lui Pilat... Da, dar Pilat se spală pe mâini, în vreme ce Creon va ordona ca Antigona să moară, fiindcă n-are încontro. Ceea ce e interesant este că piesa s-a jucat în Parisul ocupat, iar naziștii au citit-o cum le-a convenit. Au crezut că Antigona e biata Marianne, care trebuie ori să li se supună, ori să moară. Și de asta au acceptat să se joace piesa. Dar Annouilh era nebun. La reprezentație, cele
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
acceptat să se joace piesa. Dar Annouilh era nebun. La reprezentație, cele trei gărzi ale lui Creon erau îmbrăcate în mantalele negre ale Gestapo-ului. La finalul piesei, Gestapo-ul o condamnă pe Marianne la moarte. Era foarte clar, și naziștii n-au văzut, dar francezii au înțeles prea bine. Am preluat ideea, fiindcă mi s-a părut că în Liban e același lucru. Creștinii au o anumită viziune asupra lui Creon, palestinienii o anumită percepție despre Antigona, și iată malentendu-ul
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
funcția de primar general peste un an, o grațioasă doamnă brună în vârstă de 53 de ani, Anne Hidalgo, a acuzat Frontul Național al Marinei Le Pen, o grațioasă doamnă blondă cam de aceeași vârstă, că a „susținut colaborarea cu naziștii în timpul războiului”. F.N. a fost însă înființat în 1972 de către tatăl Marinei, un negaționist bine cunoscut, e adevărat, ceea ce explică gafa Annei Hidalgo, dar n-o justifică. Ne amintim că un politician din PDSR-ul domnului Iliescu afirma că PNȚCD
Ignoranță () [Corola-journal/Journalistic/4255_a_5580]
-
cele două ocupații, citând deportările în masă efectuate de Stalin. Anul trecut, Parlamentul lituanian a aprobat amendamente care stipulează sancțiuni penale pentru cei care justifică, neagă sau minimalizează în mod public crimele internaționale, precum și crimele comise de URSS și de naziști împotriva Lituaniei. Lituania a fost prima dintre republicile sovietice care și-a declarat independența, în martie 1990. Liderul sovietic Mihail Gorbaciov a catalogat acest gest "ilegitim și invalid" și a trimis tancurile în capitala Vilnius. Deși tancurile s-au retras
Lituania vrea compensaţii pentru perioada de ocupaţie sovietică () [Corola-journal/Journalistic/59514_a_60839]
-
să văd totul din perspectiva unor milioane de oameni care s-au înscris într-o anumită direcție. Chiar tu mi-ai reproșat că felul în care vorbesc despre ei îi face fascinanți. Eu aș încerca să vorbesc la fel despre naziști, dacă aș putea; nu cu tandrețe, nu cu iubire, nu cu adeziune, dar cu o anumită - hai să risc cuvîntul - empatie. Dar înțelegere fără empatie nu se poate. Deci eu nu mă refer la criminalul sadic. Eu mă refer la
Inocenți cu mîini murdare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14277_a_15602]
-
în condițiile din perioada totalitară. Misterul acestui hotel cel putin neobișnuit este că între 1900 și 1997 acesta a fost o închisoare militară, recunoscută ca având un regim extrem de dur pentru deținuți. De asemenea aceasta a fost folosită și de naziști în timpul celui de-al doilea Război Mondial pentru diverse atrocități.
Hotelul închisoare. Vezi cum ești tratat by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63985_a_65310]
-
și acțiunii umane. Personajele reale sunt însoțite de eroi ficționali, într-o încercare de a dărâma zidul dintre real și imaginar, de a arăta în ce măsură "noblețea spiritului" reprezintă o miză a întregului univers al artei și gândirii. Atunci când, arestat de naziști, Leone Ginzburg îi vorbește soției (viitoarea celebră romancieră Natalia Ginsburg), el se comportă, de fapt, asemeni unui personaj dintr-o carte. Iar rândurile pe care i le dedică Rob Riemen sunt decupate parcă dintr-o fascinantă elegie ce vorbește despre
Ce mai înseamnă, azi, noblețea spiritului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7800_a_9125]
-
și antiumană. O va spune textual: Nu mă bucur de înfrângerea Germaniei, dar mă bucur de apropiata răpunere a trufiei naziste." Dacă, pentru moment, s-ar fi putut să fie sedus de Hitler (mai exact, de forța armatei germane), în privința naziștilor autohtoni, a legionarilor, Galaction se arată a fi un critic necruțător. El acuză crimele de la Jilava, asasinarea lui N. Iorga, "fala cărturăriei românești", condamnă rebeliunea din ianuarie 1941, când au căzut jertfă nu numai evreii, dar și destui soldați români
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
de această evoluție și se întreabă de ce se poziționează Fidesz alături de conducerea Ungariei din perioada nazistă. Politologul Zoltan Somogyi este de părere că Szöcs și Köver ar trebui să demisioneze imediat, altfel Ungaria va avea imaginea unui Guvern care sprijină naziști, notează sursa.
Der Spiegel: Ungaria se întoarce în timp, la perioada lui Horthy () [Corola-journal/Journalistic/58131_a_59456]
-
este mai fascinant ca personaj decît ca scriitor. Provenind dintr-o familie bogată, a studiat literatura și antropologia la Harvard, apoi medicina la Viena. Aici a cunoscut o tînără evreică cu care s-a însurat pentru a o scăpa de naziști. A fost copywriter, detectiv particular și lucrător la dezinsecție. Întîlnirea cu Ginsberg a fost salutară pentru beatnici. Burroughs era adevăratul, de fapt, singurul nonconformist al grupării: bisexual, dependent de droguri, violent, pistolar. Era un 2-Pac al beatnicilor. Kerouac & Co. îi
Și ei au debutat odată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11426_a_12751]
-
în textul teoretic, înălțând orice subiect, oricât de arid, de puțin ofertant ni s-ar părea el la început. Hoții de opere În SUPLIMENTUL DE CULTURA (nr. 433, 15-21 martie 2014), găsim o listă cu zece opere inestimabile furate de naziști, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. O reproducem și noi aici așa incompletă cum apare în revista ieșeană (cele zece opere sunt, de fapt, nouă!): 1. Madonna din Bruges, de Michelangelo; 2. Astronomul, de Vermeer; 4. Autoportretul lui Rembrandt
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
Hals; 7. Sfântul Matei și îngerul, de Caravaggio; 8. Doamna cu hermină, de Leonardo da Vinci; 9. Portretul lui Coco, de Renoir; 10. Portret de tânăr, de Rafael. Și n-avem de zis nimic altceva decât că, în chip evident, naziștii aveau gust.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
Când naziștii citeau romane polițiste Etitlul unui dosar publicat de „Le Nouvel Observateur” din 10-16 iulie, ca urmare a apariției a două cărți datorate lui Vincent Platini consacrate unui fenomen nestudiat până în prezent: succesul imens în Germania nazistă al romanului polițist. Depășită
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
aceleiași instituții. Contau, s-ar zice, pe faptul că cenzorii nu citeau romanele în întregime. Nu existau detectivi independenți, ca în romanele americane. Nici super eroi ca Maigret sau Poirot. Ce e drept, asta le evita autorilor crearea de super naziști. Platini spune că nici un astfel de protagonist nu există în sutele de romane publicate din epoca Republicii de la Weimar și până la sfârșitul războiului. Nici o reevaluare a Krimis după război, într-o Germanie în care romanul polițist continuă până azi să
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2401_a_3726]
-
și demnitarii naziști în ale justiției, dintre care proeminent e Ernst Janning (Burt Lancaster), un "geniu" în domeniu și o figură populară printre germani, motiv pentru care pare să merite un tratament preferențial. Marlene Dietrich joacă rolul văduvei unui general nazist executat, doamna Bertholt, iar Montgomery Clift și Judy Garland joacă rolul unor martori la proces. Marea majoritate a acțiunii are loc în tribunal. Să ușurez discuția unui film dificil cu niște bârfă de pe platoul de filmare: în pofida nominalizărilor la Oscar
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
asupra judecătorilor americani. Un război se terminase, cel rece abia începuse, prioritară era acum salvarea Europei de comunism, iar dacă asta implica absolvirea de blam a unor figuri importante pentru germani (ca Janning), americanii erau hotărâți să o facă, iar naziștii găsiți vinovați și condamnați la închisoare pe viață au ieșit cu mult mai repede din închisori, ceea ce filmul nu omite să spună, chit că o face printr-un postscriptum la final.
Nürnberg revizitat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11462_a_12787]
-
au debarcat în Normandia, pentru a-i face pe nemți să se retragă. Cei aproximativ 215.000 de soldați ai Aliaților au invadat coasta de Nord a Franței, reușind să-i învingă pe nemți. Astfel, s-a produs victoria asupra naziștilor. Mulțimea iese în stradă pentru a-i felicita pe soldați. O franțuzoaică și o fetiță pozează alături de soldații americani după ce aceștia au forțat trupele germane să părăsească locurile.
Fotografii color din Al Doilea Război Mondial - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/67306_a_68631]
-
doamne, dar și de a scoate în relief o inscripție în limba franceză, care trebuie decriptată. Pentru Derrida, fugarul Benjamin, expatriat, care resimte fericirea unui vis, cum exclamă, cu un an înainte de a se sinucide în retragerea sa spasmodică din fața naziștilor - ilustrează și o idee a prietenului său Adorno, cel după numele căreia s-a instituit premiul decernat. Șeful Școlii de la Frankfurt a vorbit despre "posibilitatea de a pătrunde imposibilul". Să fii treaz chiar în vis, să te sustragi, apoi, fără
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
la Munchen. Zvastici, brazi de crăciuni, lumânări fac parte toate dintr-un tablou incredibil. Life.com a realizat o galerie foto cu ineditele fotografii. Imaginile au fost surprinse de Hugo Jaeger, fotograful personal al lui Adolf Hitler, care după căderea naziștilor le-a îngropat lângă Munchen, de teama să nu îi fie furate. După război, le-a dezgropat și le-a vândut revistei "Life Magazine".
Imagini unicat cu Hitler de Crăciun în 1941 - Galerie FOTO () [Corola-journal/Journalistic/67694_a_69019]
-
din afară ca s-o impună. - O operă ca să se impună și să nu se stingă trebuie să fie sprijinită de însuși creatorul ei. Ceilalți o susțin doar moral și material. Uneori o mențin în viață. Freud a scăpat de naziști datorită eforturilor neobosite ale Mariei Bonaparte, în timp ce amicul nostru Sikelianos a reușit să facă Serbările Delfice cu banii Evei Palmer. Sikelianos n-a comentat înțepătura prietenului său, care de fapt era o laudă pentru opera sa de la Delfi. Zorbas, plictisit
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]